2,886 matches
-
aveau nevoie de ornamente. Rareori unele case erau acoperite cu stuf într-un chip mai ingenios, mai artistic adică „în solzi. Cei care aveau asemenea case erau „cineva în satele noastre. Nu e de mirare faptul că asemenea case țin răcoare vara și mai cald iarna. Unii gospodari mai păstrează asemenea acoperiș și-n zilele noastre mai ales în satele Bașeu și Baranca care au stuful mai în apropiere. Casele tradiționale erau cele cu prispă fără stâlpi și toată lemnăria încheiată
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
grupul vocal al cadrelor didactice, cu formația de cor, cu formația de fanfară și cu taraful din comună. Tot aici se organiza uneori, toamna, Ziua recoltei, unde se întâlneau cei mai mulți dintre locuitorii comunei noastre și-și mai descrețeau frunțile la răcoare acestor arbori. Nu departe de acest parc se află vestita curte a lui Ion Franc cu zidărie de cărămidă pe temelie de piatră cu uși și geamuri făcute în Franța și aduse special la Hudești. Mulți ani aici a funcționat
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Marea Chinei de Sud. Fiecare loc de pe Pământ are frumusețea lui. Beduinul care cu răbdarea unui sfânt călătorește pe cămilă săptămâni prin deșertul arid, plin de dunele aurii de nisip, dar în final răsplătit de binecuvântarea oazei care-i oferă răcoarea umbrei unor palmieri și apă de băut; aviatorul care traversează cerul înstelat al nopții și privește la luminițele din satele și orașele lumii peste care trece, la munții falnici cu pletele albe de nămeți sau la puzderia și forfota de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
bibilică, devlă, doxă, glagore, balcon, calculator, tărtăcuță Bizon = individ. Similar: gagiu, gașper, gorobete Blat = ascuns, discret; de proveniență germană, în original: das Blatt. Similar: șest Borș = sînge Brățări = cătușe. Similar: mănuși, lanțuri Bulău = închisoare. Similar: mititica, pîrnaie, pripon, pension, ocnă, răcoare, zdup Bumbi = testicule. Similar: boașe, caise, bigi-bigi, bobine, alune, fudulii, ouă Cacialma = mod de a păcăli; de proveniență turcească; specific jocului de poker; desemnează păcăleala pe care i-o tragi adversarului să creadă că spui adevărul. Similar: țeapă, tras în
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
a trecut. Cățărat pe geam sau într-un colț al celulei, își plînge nefericirea: "Tristă-i duminica zilelor mele/ e tristă și-i plină de patime grele/ Tristă-i duminica și ziua-n care/ am fost condamnat și băgat la răcoare". Acestea sînt, poate, cele mai vechi strofe cunoscute din folclorul penitenciar românesc, avînd o vechime de cel puțin 150 ani, fiind întîlnite în însemnările lui N.T. Orășanu din 1861, apoi în Cînturile de ocnă ale lui George Astaloș din 1948
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
stopat. Pierderea capacităților fundamentale de a comunica și coopera, produsă prin procesul de aculturație o dezvățare sau desocializare favorizată termic -, îi face pe indivizi incapabili să se descurce în afara instituției în viața de zi cu zi. Expresia "a sta la răcoare" este valabilă doar pentru lumea angajaților. Neavînd geamuri, culoarele par adevărate oaze termice, ventilate de la un etaj la altul de casa scărilor locul preferat de gardieni în zilele toride. Toate rugămințile deținuților de a fi lăsați pe culoare, în subsolurile
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
grasă. Vreau să văd și munții din depărtare, scânteietori în razele soarelui. Când i-am văzut prima oară credeam că sunt niște dealuri mai țuguiate, sinilii, încărcate de vii cu struguri copți; fiind mai aproape de soare se coceau mai repede... Răcoarea serii îmi înfioară picioarele goale. Oare cum arată dealul nostru în timpul iernii? Ce-ar fi să înceapă să ningă? Dar nu sunt pregătit pentru iarnă, am uitat și urăturile. De Crăciun și de Anul nou îl ură primul pe bunicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu-l mai stânjenea cu privirile ei ascuțite, încât se așeză cuminte pe pervazul unei vitrine în dreptul căreia nu se oprea nimeni (erau Galeriile de artă, unde tocmai expunea pictorul cu anunțul). Ion se simțea în siguranță aici și la răcoare. Dar nu-și termină bine gândul că o femeie în sandale cu tocuri înalte, îmbrăcată într-o rochie verde deschis, cu despicătură lungă pe picior, îl aduse iarăși în starea de stinghereală de la început. Ea privi în fugă prin geamul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la întoarcere, pe o vreme de primăvară adevărată, își va aminti de ei. Oricum, nu-i va uita, deoarece acum făceau parte din el ca un ecou profund, nesfârșit, sosit din depărtări nebănuite. Turiștii "Doar în muzee e mai multă răcoare și în beciuri adânci săpate în piatră" Ușa încăperii, proaspăt vopsită în alb imaculat, era larg deschisă și soarele pătrundea discret luminând cu razele-i jucăușe, strecurate printre frunzele mișcătoare ale copacilor, rafturile pline de cărți ale bibliotecii. În apropierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
decât mă așteptasem. Am deschis ochii la timp și visul s-a destrămat neînchipuit de repede. Mătușa mea stătea pe pat zâmbind. Vezi, am avut dreptate, ești obosit mi-a spus pe un ton afectuos ca să mă liniștească. Aici e răcoare, te odihnești bine. Am ridicat ochii puțin încurcat că ea pătrunsese în cameră fără să mă trezesc. Foindu-mă de parcă mi-aș fi căutat un loc mai comod, am uitat de toate, mă simțeam înăuntru ca și afară. Ți-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ca mama, aceleași gesturi, aceeași pași, chiar și vocea era aceeași. Mă uitam la ceas, nu-mi aminteam cât timp trecuse. Am avut impulsul înfrânat la timp de a întreba cât e ora. A precizat: Afară e cald, aici e răcoare, iarna însă e frig...Mănâncă, bea un pahar de vin, e rece, a adăugat invariabil. Dacă ai venit, rămâi până mâine. Eu sunt singură, bine că am unde să stau. O priveam drept în ochi, mirat ca un copil, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o stăpânea încă, dar se întoarse cu bine. Astfel, își reluă vechile obiceiuri, trebăluia în casă și mergea la două trei zile după cumpărături. În restul timpului ședea sub copac; acolo se simțea în siguranță, ocrotită parcă, aerul curat și răcoarea îi făceau bine. Vara, bătrâna intra în casă doar noaptea și când era înnorat și ploaie. Se bucura de ploaie întotdeauna, privea pe fereastră bulbucii albi de apă și mărul cu frunzele îngreunate de picături mari, luminoase. Spera ca pomul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
tot, o mireasmă proaspătă și caldă răspândea în jurul lui. Era ca o aureolă luminoasă nevăzută, dar așteptată. Copacul fremăta din toate frunzele la adierea vântului de primăvară. Neliniștea lui adâncă îi aminti de nesiguranța ei de altădată, de umbra și răcoarea din verile petrecute sub coroana sa rotundă; nesiguranța și nerăbdarea celor singuri, uitați. I se făcu milă de copac ca de un om pe care l-ai părăsit neajutorat. Mângâie cu palmele zbârcite de bătrânețe coaja groasă a trunchiului, acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cred că priveam Două glezne-n adânc, două albe chemări, și-un cântec de fată-n adânc auzeam și plânsetul vinului curs în căldări. Afară era o căldură de iad și-o muzică-a iadului - scripci și pocale. Acolo-n răcorile beznei Luminile gleznelor albe și pale, Plânsetul vinului, cântecul fetei, Unde venite de jos, și gleznele-i albe și gleznele, Sâmburi de vid luminos. Oh, lunecoase miragii, Tandre ocoluri în timp, Miezul atâtor ravagii, Subteranul Olimp! Am plâns mult când
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
lingi degetele. După ce am luat masa ne-am plimbat puțin pe străduțele pietruite, acoperite de viță de vie, și am admirat casele vechi, amenajate cu mult gust, care parcă te invitau să te așezi pe veranda lor la umbră și răcoare, să admiri peisajul și să de înfrupți cu o dulceață de portocale, de smochine sau de nuci verzi, cum am făcut și noi de altfel, găsind aceste produse de vânzare la un mic magazinaș. De altfel de aici am și
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
aibă puține flori deschise, dar foarte mulți muguri. Secretul menținerii ei în floare timp de mai multe săptămâni și al capacițății ei de a înflori din nou anul viitor este să păstrezi pământul foarte ud, nu doar umed, neapărat la răcoare și lumină puternică. Steaua Crăciunului. De departe regina înscăunată a sărbătorilor de iarnă, poinsettiae, de regulă, aruncată după ce se usucă și-i cad frunzele. Cu toate astea, o poți păstra ca să o ai și la anul. Pentru asta trebuie să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
înfloresc iarna. Cele mai multe cyclame ajung însă la coș după câteva săptămâni, deși, bine îngrijite, pot să înflorească și câteva luni la rând. Când cumperi, e bine să alegi una cu foarte mulți boboci nedeschiși. Locul ideal pentru ea este la răcoare (cel mult 16°C), în lumină multă. O cameră caldă o condamnă la o viață foarte scurtă. Begonia. Iată un minunat pretext ca să te asiguri cu pete strălucitoare de culoare acum, în plină iarnă. Varietățile de begonia ce înfloresc tot
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
a amenința fațeta pozitivă a locutorului, adică întreprinderea Jack Daniel's care poate apărea ca fiind constituită din angajați care nu fac eforturi. Conflictul este, însă, rezolvat în paragraful următor: Richard McGee se trezește cu mult înainte de răsăritul soarelui. În răcoarea și liniștea dimineților din Tennessee, el rostogolește butoaiele grele, pline cu Jack Daniel's, în crama de îmbătrînire. Încet, în ritmul său; întotdeauna același. La Jack Daniel's noi nu facem nimic în grabă. Fraza "la Jack Daniel's noi
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Mai întâi, trebui să descifrăm care este imaginea durerii clientului. Apoi ne vom gândi cum anume această imagine trebuie să se schimbe pentru a deveni mai confortabilă. Poate roșul trebuie să se schimbe în roz perlat, fierbințeala trebuie înlocuită cu răcoare, iar furia cu o stare mai plăcută. Când schimbăm imaginea se întâmplă 118 un lucru uluitor: durerea se schimbă și ea, și ești conștient de starea mult mai confortabilă. De obicei, cel mai funcțional mod de a realiza asta este
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
aibă puține flori deschise, dar foarte mulți muguri. Secretul menținerii ei în floare timp de mai multe săptămâni și al capacițății ei de a înflori din nou anul viitor este să păstrezi pământul foarte ud, nu doar umed, neapărat la răcoare și lumină puternică. Steaua Crăciunului. De departe regina înscăunată a sărbătorilor de iarnă, poinsettiae, de regulă, aruncată după ce se usucă și-i cad frunzele. Cu toate astea, o poți păstra ca să o ai și la anul. Pentru asta trebuie să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
înfloresc iarna. Cele mai multe cyclame ajung însă la coș după câteva săptămâni, deși, bine îngrijite, pot să înflorească și câteva luni la rând. Când cumperi, e bine să alegi una cu foarte mulți boboci nedeschiși. Locul ideal pentru ea este la răcoare (cel mult 16°C), în lumină multă. O cameră caldă o condamnă la o viață foarte scurtă. Begonia. Iată un minunat pretext ca să te asiguri cu pete strălucitoare de culoare acum, în plină iarnă. Varietățile de begonia ce înfloresc tot
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
uitat la ea cum lucrează. Era clar că era, în primul rând, o tipă foarte bine informată, în al doilea rând foarte stăpână pe ea. Avea foarte multe live-uri. Între live-uri stătea sub un palmier, la umbră, la răcoare pentru că erau vreo 50 de grade. Eram în deșert și nu era de glumă. Stătea cu ochii închiși, cu capul sprijinit de copac și se concentra probabil la ce avea de spus. Și din când în când mai veneau oameni
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
Cu siguranță că precizarea temporală de la finele evocării - octombrie " - este convențională, ca să nu spunem eronatăă. Reținem această frumoasă frază de încheiere: " Omul avea un cap de veche statuie și gesticulația decisă și demnă a unui tribun. În figura și în răcoarea marmoreeană a stilului său sentențios mi s-a părut că romanitatea noastră se exprimă deplin." Comentând volumul apărut postum, Studii de literatură universală, ", ediție și prefață de George Muntean, Gabriel Dimisianu vorbește cu legimitate despre vocația universalistă a lui Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
neobișnuit, artificial... goluri de aer"122; "nu e nimic sănătos aici. Nici măcar parcul acesta artificial, parc din salcâmi și ulmi puși de mâna omului"123; camera Christinei, spațiu de manifestare a sacrului, din aceeași familie cu camera Sambô, are o răcoare "melancolică și artificială"124 și provoacă un sentiment de timp oprit în loc în mod artificial), de discontinuitate în planul realului. În această lume artificială, stăpână a unui timp încremenit, "oprit în loc" (Ea m-a rugat să-i spun așa, "domnișoară
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
imagini, figură nevăzută, conturată discret abia în perspectiva deschisă de o altă vedere, aurorală, cea a sufletului: În desprimăvărarea de-nceput/ sufletul meu e ud de-atâta soare/ ca un harbuz de vară nenceput,/ cu miezul plin de sâmburi și răcoare" (Alte priveliști, II)20. A vedea sufletul înseamnă a vedea cu sufletul; sufletul vede alte priveliști, cele din miezul ascuns al lucrurilor 21. "E-același suflet simplu în lucruri laolaltă" (Alte priveliști, IV)22, identitatea inaparentă care ține în armonie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]