3,125 matches
-
mereu același lucru. Dragostea ne cere totdeauna să rămînem pe loc, iar eu nu sînt În stare să povestesc aceleași fapte...) Aceste plecări au Însă, poate, și un alt nume decît acela de aventurier. Tezeu nu vrea să-și acorde răgaz să se gîndească la sine și la destinul său. Presimte aici un pericol, fără să-l poată defini. Și chiar o sursă de nefericire. Nu suportă să stoarcă toată bucuria posibilă din succesele sale, de teamă să nu ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei legitimări. Perfect, într-adevăr: portarul n-avusese timp nici să salute. Urcă scara îngustă, sucită, murdară. Ajunge într-un culoar întunecos. Se vede, printr-o ușă întredeschisă, jumătatea unei camere de baie, în care sunt înghesuite cuiere și cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Irina reveni, cu adevărat, abia acum, în sfârșeala separării. Noaptea isterică, sălbăticind sufletul și mintea și sângele, în hazardul morții și al eliberării, cum se cuvenea morților încă vii, ar fi trebuit să fie a regăsirii. Pentru oricât de scurt răgaz, fie și pentru minima secvență dintre două ultime zguduiri ale planetei, fie și doar pentru atât. Orfanii ar fi trebuit să se poată, în sfârșit, răzbuna pe toate amânările, să se poată, în sfârșit, regăsi. Da, îi era dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și ne oprim cu sufletul duios intuind ce nu ne‐a fost dat mai demult. Sau ce‐ ar mai putea fi acum de‐am reuși în toamna ruginie, la margini de drum, să mai trăim în timpul ce‐a rămas ‐ subtil răgaz ‐ o clipă pentru noi. și apoi să uităm numărul anilor în visări prea târzii... inocente dorințe fantasme, credinți în timp rătăcit... doar lacrimi fierbinți și‐ un vag infinit ca părinți cucernici, cuminți! DE 8 MARTIE Pentru‐a lui mămică Fiul
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la nesfârșit, mai ales ale acumulării, ale consumului care obnubilează deschiderea spre problemele esențiale privind sensul vieții. Neliniștea omului modern nu este a lui a fi, ci a lui a avea. Egipteanul trăia in ideea consubstanțialității cu divinitatea. Ca atare, răgazul pământesc trebuia să fie o pregătire pentru a merita viața cerească lângă zeul luminii, Re, al căror fiu se proclama. În acest sens, el trebuia să ducă o viață în cultivarea "infinității valorilor" bine, frumos, adevăr, dreptate, simțire, măiestrie lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Zeului, cu umilință a căutat-o, și totuși zeii mi-au adus suferință și mizerie în loc de fericire și bună stare". Având în vedere toate acestea, în Cântul harpistului se spune: Nu este cineva care să nu coboare sub pământ. Durata răgazului terestru ține doar cât un vis". Din acest motiv, "Fă-ți o zi fericită. Respiră balsamul și parfumul cel mai fin și oferă ghirlande de lotus pe brațele și gâtul soției tale... Aruncă departe grija, gândește-te să te bucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
perfectă logică internă a drumului suitor de la complicitatea finitudinilor vieții de rând o temniță cu grijile, dorințele, speranțele sale la radicala eliberare: În juru-mi, în mine sălășluiește pacea. Grijile oamenilor, ce nu obosesc niciodată, dorm. Ele îmi dau libertate și răgaz. Mulțumescu-ți, ție, o, Noapte, tu, Eliberatoarea mea! Ca un văl alb de ceață Luna înconjură hotarele șovăitoare ale depărtatelor coline... Ochiul meu se înalță spre eterna boltă a cerului, Cătând spre tine, o, strălucitoare stea a nopții! Și toate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ca și în viziunea lui Hölderlin și Rilke, Deschisul constituie pentru Rabindranath Tagore suprema năzuință: " Sfarmă lacătele porților tale,/ Părăsește-ți măruntele sentimente/ Și aruncă-te în Marele Deschis." În viziunea poetului indian, deschiderea supremă este figurată de zborul fără răgaz, zi și noapte. al unui stol de lebede: Nu aici! Nu aici! În altă parte!" Setea nebună de transcendere către un Dincolo fără formă și nume, cuprinde întreaga natură, cosmosul însuși. Lebedele, păsări prin excelență ale misterului, împrumută aripile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acela? Bogdan Ulmu: O-ho! Mă supraestimați! La Întrebarea asta nu-s pregătit să răspund! Revista ComunIQue: Ce parabolă v-a pus mai mult pe gânduri? Bogdan Ulmu: Rostul parabolei este să Îngîndureze. Sunt prea multe și nu avem aici răgazul să le comentăm. Mă pasionează Însă, de decenii, judecățile lui Solomon („și tu ai dreptate!”, sau Cercul de cretă caucazian - dramatizată de Brecht). Revista ComunIQue: Credeți că există posibilitatea să Învie pe aceste meleaguri modus vivendi al interbelicii? Bogdan Ulmu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ai șters atât de ușor cu patimă și ură... Vor trece multe anotimpuri și mai ales ierni, peste trupul meu înghețat de neiubire; mă lepăd și de amintirile care ne-au legat, voi avea un timp de reflecție și de răgaz... Sigur voi auzi într-o zi, eliberată din propria-mi colivie, clinchetul unui clopoțel care anunță o nouă iubire... În singurătate Afară plouă, copacii sunt desfrunziți, toamna se scurge melancolică și-n mine plouă cu ochi de singurătate... Caut un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pot să beau cafea, pentru că devin agitată, e periculos pentru starea mea de spirit. Dacă muncesc suficient cu mine însămi, reușesc să ignor prezența lui Jake din capul meu timp de vreo treizeci de minute și profit de aceste scurte răgazuri ca să-mi fac treaba la birou. Este uluitor ce multe pot face în jumătate de oră de activitate susținută. Dar, cum am zis, revin în „lumea dezlănțuită“ a gândurilor imediat ce aceste minute se scurg. Davey îmi înșiră toate motivele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un alt „articol“ pe panoul lui cu trofee de vânătoare. Dar nu-mi îngăduiam să văd clar lucrul acesta. Am crezut că-l pot face să se îndrăgostească de mine, dar m-am înșelat. Așa că trebuie să-mi acord un răgaz ca să reușesc să înțeleg de ce procedez așa. Și niciodată n-o să mă mai pun într-o asemenea situație. N-am să mai sar în patul nimănui. Am să aștept, am să abordez toate situațiile cu răbdare și cu atenție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dintre subiectele de interogație ale acestei cărți. Cartea a fost scrisă într-un timp record. Exact răstimpul necesar recitirii operelor lui Nae Ionescu și a celorlalte texte citate în paginile ei. Fără îndoială, ea ar fi meritat ceva mai mult răgaz, mai multă reflecție și poate chiar mai multe pagini. Motivul pentru care ne-am mărginit la atât este foarte simplu: din punctul nostru de vedere, subiectul în sine al acuzației de plagiat nu merită nici pe departe volumul de cuvinte
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ușurință și-și poate asigura stăpânirea asupra lor. În republici, însă, relațiile dintre oameni sunt mai vii, ura și dorința de răzbunare mai puternice, iar amintirea vechilor libertăți nu îngăduie cetățenilor și nici nu le poate îngădui vreo clipă de răgaz; așa încât mijlocul cel mai sigur este tot acela de a le nimici sau de a te stabili acolo. CAPITOLUL VI DESPRE PRINCIPATELE NOI PE CARE LE DOBÂNDEȘTI CU ARME PROPRII ȘI CU PROPRIILE TALE ÎNSUȘIRI Să nu se mire nimeni
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cazuri, cu 4 485 de decese, 2 438 de vindecări și 7 rămași în spitale 65, deci o letalitate de aproape 70%! La 28 iulie/9 august, consulul Lagan constata că, în capitala Moldovei, "holera pare a fi acordat un răgaz micului număr de locuitori care se mai găsesc încă în acest nefericit oraș"66. În anexa întocmită de Karneev la raportul lui Kiseleff către Nesselrode, din 13/25 august, se remarcă, de asemenea, o accentuată diminuare a epidemiei de holeră
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de nori. vulturul dezgolit mi-am pierdut trupul cel de toate zilele, îl mai am doar pe cel de ocazie, cu el, mărturisesc, nu mă descurc. se uită la mine de sus, cu ochi de vultur ce și-a luat răgaz de odihnă, n-are răbdare să-l ascult, își varsă pe mine povara lui de trufie. nu mi-e bine cu el, mi-e prea mare, prea greu, prea scorțos și rigid în halucinanta lui superbie. oasele lui n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
frânghia timpului În care ai crezut. Și mă Întreb: de ce aud lupii urlând, noapte de noapte, la poarta timpului meu? N-aștept un răspuns de la nimeni, deoarece nimeni nu trece prin acest pustiu numit suflet, nimeni n-are o clipă răgaz , nimic nu se schimbă În această lume rămasă fără singurul ei dumnezeu Închipuit sau cioplit din lemnul verde al pădurii. De acolo vin sunetele ce Înfioară noaptea și alungă visul despre neprihănire. De acolo... Mândrie și suferință. Ard În focul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
atare, veghetorul ei. (...). ( Martin Heidegger - Repere pe drumul gândirii). Cât de mult Îndrăgesc acest drum al gândirii! Astăzi, există o goană nebună după lucruri mărunte, dar purtătoare de o falsă strălucire, și cei Întrupați nu au nici cel mai mic răgaz pentru vegherea ființei... Toate semnele prevestesc că ființa este În mare pericol. Cine poate opri această autodistrugere!? Poate un mare cataclism! Nu-l doresc, dar universul are alte legi care nu țin cont de firul de nisip care a visat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
iernii stelele și tot iarna aurora boreală, un firmament de aripi, un incendiu în casa Domnului. Și din când în când - nu tot timpul, dar din când în când - trebuie să audă și furtuna. Uneori însă pot să-și ofere răgazul să se odihnească în tufele de iarbă-neagră, cu brațul sub cap. Da, a zis ea. E foarte frumos spus. Apoi i-am sugerat că ar putea foarte bine să aibă grijă de mine. Pentru început. Ai putea începe cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de al doilea V.V. poetul cel pârlit pe care nimeni nu dădea doi bani, dar care pe timpul lui Ceaușescu se plângea oricui voia să- l asculte că întreaga Securitate română era cu ochii pe el și-l supravegheau fără nici un răgaz, fără sărbători egale sau zile libere compensatorii, continuu, zi și noapte. Nu prieteni, eu spun adevărul fiindcă am văzut personal, cum se învârteau pe deasupra blocului trei sateliți de spionaj, Made in USA, ce aveau pictați pe ei steagul american, iar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ridică copilul în brațe, încercând să-l liniștească. Privea împietrită spre soțul ei, așteptând. Nu se poate, rosti Cristi încet, ca și cum ar fi vorbit numai pentru el, n-au trecut decât trei ani. Moș Calistrat spunea că vom avea un răgaz mult mai mare. 2 Lumina felinarului agățat de grinda de lemn ce susținea tavanul galeriei, abia izbutea să alunge întunericul. Lămpașul fixat pe frunte îl ajuta mai mult. Lovea cu sete în peretele din față încercând să mărească crăpătura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eventualele obstacole ascunse în întuneric. În lumina lunii văzu râpa adâncă despre care îi vorbise bătrânul că mărginește teritoriul vâlvei. Trecură peste ea fără să se folosească de trunchiul răsturnat și se opriră de partea cealaltă. Avem câteva clipe de răgaz, îi spuse Calistrat, ea nu poate trece pe aici. Știu că ai multe întrebări, dar păstrează-le pentru mai târziu. Desigur că avea o mulțime de nedumeriri. Pentru prima dată de când venise în Baia de Sus, începea să aibă îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ochi! rosti repede comisarul. Eu plec după Cristian. Cred că îți va fi greu să descui lacătul, strigă basarabeanul după el, continuând să râdă. Cheia este în buzunarul meu de la piept, adăugă el, văzând surprinderea de pe chipul bătrânului. În scurtul răgaz pe care îl avusese la dispoziție în minte îi încolțise un plan. Dacă reușea să îi trimită pe cei doi la peștera bestiei, poate că ar fi izbutit să scape. Nu trebuia de cât să îi determine să deschidă capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le mestecase în dinți.) - Las’că le facem noi și pe-alea, până săptămâna viitoare! hotărăște scurt Ilie. Ceva lovele ai, fată? - Am... Zece milioane-ajung? - Ajung dacă n-o să mai cheltui din ei, răspunde Ilie, după ce și-a lăsat un răgaz serios de gândire, dând iarăși pe gât un pahar de vin, pe urmă aprinzându-și o țigară și trăgând repede câteva fumuri. Își trântește pe fața de masă cu model oriental pumnii mari de muncitor. Controlul poți să ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și Mary care l-a rezolvat scurt, se uitau numai la excrescența lui. Ascuțirea asta a simțurilor pământești cică vine la cei aflați în pragul morții în ultimele ore de viață, o formă de zile mari, ca un fel de răgaz pentru a lăsa în deplină cunoștință ultimele indicații. Dacă asta era, Aleks n-avea nevoie de răgaz. De mai multă vreme (era greu de despărțit succesiunea de întuneric-lumină din spatele ferestrei în dreptul căreia îl mută fata dimineața și de unde îl strămută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]