301,101 matches
-
întristare, cînd, de la o pagină la alta, biografia se încarcă de sentimentul tragic, atît de pregnant exprimat de Octavian Goga: Nu cîte-au fost îmi vin în minte/ Ci cîte-ar fi putut să fie»”. În ciuda tuturor aspectelor sale controversabile, Generația amînată rămîne o realizare literară care contează sub specia atît a restaurării în microclimat a unei epoci zbuciumate, cît și sub cea a fixării unei existențe de scriitor, o existență tipică pentru calvarul îndurat de intelectualii onești ce nu s-au înclinat
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
din pubertate) a fost primul meu exercițiu de exorcizare a morții, prin terapeutica derizoriului”. Terapeutica derizoriului a funcționat, “wonderful”, cale de o viață, cale de o artă. Cît despre “lichidarea experiențelor fundamentale”, aș spune, invers, citind cartea, că Pintilie a rămas un copil mare (v. și “poza cu pușca” de pe copertă), de la care ne putem aștepta să fugă, în orice noapte, la gară! Bricabrac sfidează genurile; nu e nici jurnal de regizor, nici carte de memorialistică, nici de eseuri, nici de
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
noapte, la gară! Bricabrac sfidează genurile; nu e nici jurnal de regizor, nici carte de memorialistică, nici de eseuri, nici de proză - și e cîte puțin din toate. În această sfidare a genurilor stă frumusețea cărții, dar și vulnerabilitatea ei. Rămîn la părerea mea (în ciuda seducătoarei argumentații a autorului, de la pg. 158) că toată acea masă de citate din cronici joacă rol de balast; din cauza lor, cartea pare “supraponderală”, seamănă cu un avion supersonic care nu poate lua înălțime din cauza gabaritului
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
cu furca, paralel cu textul, în afara și nu în inima lui. În rest, nu e pagină, în această carte de peste 500 de pagini, în care să nu găsești ceva interesant, ceva de subliniat, ceva ce ar trebui, neapărat, citat. (Am rămas, “în consecință”, cu un teanc de foi pe care mi-am extras “citatele obligatorii”!). Pentru “intelectualul român” încă recalcitrant la o anumită idee de altitudine culturală a cinematografului, cartea poate funcționa ca un șoc revelator. Pentru studenții la teatru, e
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
aparențe de democrație.” Cu codicilul: „Astă seară mă înec în pesimismul integral.” Iar pe 4 martie 1990: „Ieri la București s-au străduit toată ziua să demonteze statuia lui Lenin din fața Scânteii, neizbutind. Cum să «plece» el când leniniștii au rămas la putere?” Pentru că „există o logică și pentru statui.” Chestiunea la ordinea zilei acum zece-treisprezece ani era exacta denumire a celor întâmplate în ultima decadă a anului 1989. Opinia diaristei este măsurată: „În orice caz, pare din ce în ce mai clar că revoluția
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
fost precedată, urmată sau chiar manipulată de cei câțiva comuniști mai notorii din Front. De unde și protejarea actuală a Securității cu care s-ar fi trecut la un acord, inițial”. Împrejurarea că, în al cincisprezecilea an de la acele evenimente chestiunea rămâne în aceiași termeni, că noi dezinformări se stivuiesc peste cele vechi - vezi recentele declarații ale președintelui Voronin privitoare la o cerere a lui Ceaușescu de a i se îngădui să aterizeze la Bolgrad, refuzată de Gorbaciov și Iliescu - produc spaima
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
preced pe cel de-al XX-lea să fie tratate cu mult mai multă atenție. Însemnătatea internațională a orașului, iradierea sa în lumea ortodoxă, modernizarea după modelul Franței lipsesc din carte cu desăvârșire. Dincolo de această remarcă, mărturia doamnei Catherine Durandin rămâne, după părerea mea, foarte prețioasă. Cartea se află sub semnul a ceea ce istoriografia franceză numește “le regard de l’autre”, privire care s-a exercitat asupra orașului, în cazul autoarei, timp de trei decenii. În 1971, ea a călătorit la
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
website, de baza de date, de Fundația României literare, de administrație. La un moment dat, l-am regăsit brusc slăbit, subțiat. Auzisem că fusese bolnav, însă nu dădusem atenție veștii. Deși ceva îl măcina serios pe dinăuntru, nu se plîngea. Rămăsese la fel de discret și de devotat muncii lui de plan secund, complet anonime, dacă s-ar fi putut. Pînă la urmă, boala l-a răpus. Rămîne imaginea unuia dintre oamenii de presă care au marcat istoria gazetăriei culturale românești de după 1965
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
însă nu dădusem atenție veștii. Deși ceva îl măcina serios pe dinăuntru, nu se plîngea. Rămăsese la fel de discret și de devotat muncii lui de plan secund, complet anonime, dacă s-ar fi putut. Pînă la urmă, boala l-a răpus. Rămîne imaginea unuia dintre oamenii de presă care au marcat istoria gazetăriei culturale românești de după 1965. Și amintirea zîmbetului blînd, de bunic taciturn, sentimental în fond; parcă și puțintel trist - dar ăsta era un secret ascuns în sufletul lui mare... (I.B.L.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
să se oprească mult mai mult, să-și demonstreze punctual „decepția enormă” printr-o analiză atentă, care l-ar fi făcut poate să șovăie, oricîte rezerve ar fi acumulat, în fața unei concluzii atît de infamantă. Credem că probitatea preopinentului nostru rămîne debitoare cu o asemenea analiză a unui subiect „exploziv”. Dar aderăm la alte foarte numeroase aprecieri ale lui Gelu Ionescu asupra scriitorilor contemporani, neconvenționale, mordante în justețea lor, care contravin clișeelor încă puternice. Așa cum am văzut și dintr-un citat
Mai mult decît un exercițiu al memoriei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13281_a_14606]
-
loc propria mea prăbușire./ cu plăcere perversă, cu o nedisimulată dorință de cruzime,/ cum se uitau spectatorii romei la gladiatorii sfîșiați de lei,/ așa mă uit eu la mine cum cad și/ mă fac praf. dimineața/ adun ce-a mai rămas. un braț,/ inima golită (ce s-a ales și de ea, binecuvîntata, cea în formă de/ cruce!...),/ gura plină de cuvinte aiurea,/ creierul (în care tocmai a sucombat iarăși visul despre/ limba ideală) și tot felul de organe sîngerînde cărora
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
la o orgie de zădărnicii. Împlinirea pare a se afla în neîmplinire: anii se rostogolesc precum perlele false căzute dintr-un colier rupt ori ca sunetele tobei lovite de un copil afon, timpul și spațiul fug de sub picioarele autorului, acesta rămîne suspendat în vid, himerele îl fac zob, îl lovește un vînt năpraznic venit dinspre trecut etc. etc. Existența e doldora de orori: „sînt ca întemnițatul care vede printr-o crăpătură a celulei/ mereu zeci de ani același petec de cer
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
din elicopterele lor speciale./ se amestecau printre noi” (...) apoi, hîrști, niște nevăzute și neiertătoare foarfeci vii/ (pseudonim legat la ochi al morții?...)/ au tăiat frînghiile și îngerii care au mai apucat/ s-au cățărat pentru totdeauna la cer./ ceilalți au rămas jos, s-au ofilit/ ca plantele fără rădăcini și neudate? (frînghiile pe care coborau îngerii). După care are loc ultimul stagiu al metamorfozei, trecerea mesagerilor divini în starea de demoni, însoțită de prefacerea luminii celeste în întuneric: „zăream/ cum îmbătrînește
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
expresie supremă a vieții. Brook caută unitatea organică a vieții, ridicată la un nivel incandescent, în timp ce Grotowski se îndepărtează de teatru încercînd să regăsească prin “acțiunile” sale mobilitatea fluviului. Un fluviu care e diferit de cerc, căci, dacă Brook “a rămas, cum o spune el însuși, la marginea pădurii, Grotowski a vrut să dispară în inima ei pentru a deveni anonim și fecund. Cînd eram tînăr, mi s-a spus că rîul Merl care-și are izvorul în Munții Hindukus curge
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
complementaritate explică, poate, de ce Brook și Grotowski au constituit “marea prietenie” a acestui sfîrșit de secol. Ei sunt indisociabili. Pentru mine de asemeni. Brook mă reconciliază cu teatrul, Grotowski mă atrage spre acel altundeva unde poate... Unul ne invită să rămînem aici, altul să ne îndepărtăm.
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
aminte lui Mihail Tănăsescu că activitatea noastră - drastic, aproape cu ură impozitată, ca toate afacerile cinstite - este profitabilă pentru statul român. Mai profitabilă poate chiar decât exportul de țiței sau de cherestea. Spre deosebire de alte mărfuri, literatura, oricât am exporta-o, rămâne și în România. Ea este o marfă miraculoasă, ubicuă, care nu-și diminuează volumul pe măsură ce vinzi din ea. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, în afară de bani, aduce și altceva. Dar despre asta n-aș discuta cu ministrul de finanțe
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
Atunci l-am auzit pe Cosașu teoretizînd birul pe talent. Se apropia nu mai știu ce prilej de glorificare a lui Ceaușescu. Se făceau obișnuitele comenzi de articole. Vînătoarea de semnături, cum îi zicea Roger Câmpeanu. Oferte existau ele, de rămînea marfă și pentru data viitoare. Supraveghetorii politici ai revistelor aveau însă o nemulțumire cu care hinghereau redacțiile. Voiau să se mai diversifice semnăturile - adică să mai scrie și de-alde ăștia care țineau pe sus coada esteticului. Răposatul Platon Pardău
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
spune e că în urma „monitorizării” pe care mi-au aplicat-o mă simt profund defăimat. Minciuna potrivit căreia aș fi inventat un citat — acuză de-o extremă gravitate în cazul cuiva care-și câștigă pâinea în mediul academic — nu poate rămâne nesancționată. Din acest motiv, mă văd obligat să mă adresez organizației americane care-i patronează spre a-i aduce la cunoștință modalitatea incalificabilă, întru totul dezastruoasă pentru prestigiul său, în care d-nii Marco M. Katz și Alexandru Florian înțeleg să
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
sale profesionale de jurnalist și scriitor, cu modelele și deziluziile ei. Timpul admirației nestăvilite (memorabilă este întîlnirea cu Tudor Arghezi, în relatarea căreia autorul reușește să transmită cititorilor întregul fior al emoțiilor sale - vezi pp. 33-36) și al generozității inocente. Rămas tot mai singur în generația sa, Gabriel Dimisianu aduce testimoniul necesar al unui participant direct la evenimentele (literare și nu numai) unei epoci despre care se știu mult mai puține lucruri decît se crede îndeobște. Excelent este și interviul din
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
o dezbate și la grădiniță, și acasă. “Pot să fie doi Horia Andreescu pe pămînt? Că și eu m-am hotărît să am talent și să fiu Horia Andreescu.” Sîmbăta și duminica stă la mama. Duminica din 14 decembrie a rămas acasă. După masa de prînz, înainte de culcare, ne mai giugiuleam în sufragerie. Televizorul era deschis la Știri, pe Euro News. Aud, ca din alt timp, că Saddam a fost prins. Mă blochez. Uitasem complet de existența lui, așa cum uit chiar
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
și cu noi, ne cere părerea, ne raportează fiecare decizie și, în general, situația. Ba îi trimite și cadouri de Crăciun, pentru că istoria cu Președintele Americii are, în curînd, un an. Am uitat de joacă și de Luca și am rămas cu ochii în televizor. Pe două ecrane mari erau proiectate imagini ciudate cu Saddam. Un bărbat în vîrstă, lățos, cu barba mare și albă era căutat în gură, pipăit în cap, întors pe toate părțile. Priveam acest om al peșterilor
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
un personaj din roman. Deși nu pe deplin dezvoltată somatic și psihic, ea impresionează prin candoarea mereu împletită cu sclipiri de sensibilitate, bunătate și inteligență. Reîntâlnirea îi prilejuiește lui Aaron Greidinger o revelație: sentimentele lui de odinioară pentru Șoșa au rămas nu numai intacte, ci au căpătat brusc tensiunea specifică vârstei lui actuale, aceea a unei iubiri autentice și profunde, care îl uimește și pe el. Legăturile erotice de până acum (inclusiv aceea cu Betty Slonim), marcate de îndoieli și crize
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
nu numai intacte, ci au căpătat brusc tensiunea specifică vârstei lui actuale, aceea a unei iubiri autentice și profunde, care îl uimește și pe el. Legăturile erotice de până acum (inclusiv aceea cu Betty Slonim), marcate de îndoieli și crize, rămân în urmă și, spre surprinderea tuturor, ia decizia de a se căsători cu Șoșa. În episodul pe care îl prezentăm cititorilor, Aaron Greidinger apare tulburat de această hotărâre (pe care o va duce totuși la îndeplinire) și de dificultăți profesionale
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
-mi place jocul de cărți. Sam a încercat să mă învețe, dar nici numele cărților nu le-am putut deprinde. M-a împiedicat un soi de instinct îndărătnic. Țuțik, sunt aproape terminată. Mi-am jucat ultimul rol. Nu mi-a rămas decât să-mi iau zilele. - Și tu? - Cum adică? Vrei să te însori cu Șoșa pentru a face din ea o văduvă? - Am s-o iau cu mine pe lumea cealaltă. - Așadar, ești, cum se spune, sănătos tun și nebun
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
să se răcească. Dacă nu te-ai hotărât s-o cari în spinare pe nătânga asta de Șoșa, ai putea ajunge ușor în America. Acolo, evreul se mai descurcă. Eu mă pot întoarce, dar gândul ăsta mă-nfioară. Sam nu poate rămâne nici o seară acasă. Trebuie să se ducă întotdeauna undeva - de obicei la Café Royal, unde se întâlnește cu scriitorii pe care-i finanțează și cu actrițele care i-au fost cândva amante. E singurul loc unde el este cineva. E
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]