4,392 matches
-
au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit. 18. Ascultați dar ce înseamnă pilda semănătorului. 19. Cînd un om aude Cuvîntul privitor la Împărăție, și nu-l înțelege, vine Cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămînța căzută lîngă drum. 20. Sămînța căzută în locuri stîncoase, este cel ce aude Cuvîntul, și-l primește îndată cu bucurie; 21. dar n-are rădăcină în el, ci ține pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Bibiri (Ghineț, după căsătorie) erau doi iluștri învățători ai satului meu natal. Pe mama lor, Natalia Bibiri, la rậndul ei învățătoare, o cunoscusem de mic copil, o bătrậnă oarbă, dar fină și elegantă, impunậnd respect, chiar dacă o cataractă rebelă îi răpise licăririle acelea vii din privirile fermecătoare ale tinereții. Se remarca de la distanță prin noblețea sufletească și prin aerul de contesă cu care obișnuia să-și impună doleanțele, în ciuda lipsei vederii. Își educase copiii cu grijă, școlindu-i după tradiția familiei Bibiri
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
înnodậnd cu grijă literele și să-ți spun de fiecare dată că timpul rămas e prea scurt pentru a te putea iubi, atật de mare e dragostea mea pentru tine, Yoane! Îți spun și îți repet, fiecare plecare a ta răpește ceva din sufletul meu. Pleci și tu îngậndurat, iubirea mea, idolul meu, viața mea și moartea mea, mă simt goală în inimă, în suflet și simt că odată cu plecarea ta se termină și viața mea. Cine mi te ia mereu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cum să trag și am secerat grăbită capetele cậtorva pui de mesteceni, imaginậndu-mi fericită că sunt ruși veniți să ocupe Frența mea. Eram hotărậtă s-o apăr cu orice preț, fericită chiar să cad acolo, la datorie, decật să-mi răpească cineva bucuria și plăcerea de a trăi în Frența. Acolo era casa mea, era școala mea militară, erau animalele mele și ale pădurii, erau copacii mei, izvoarele mele, cậntecul păsărilor sau urletele lupilor tậrziu în noapte, drumurile țigăncilor către schituri
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pentru a nu-și tăia cumva jugulara din cauza dracilor care s-au luat la bătaie În corpul său. Băi, băieți, știți că eu nu sunt un om rău. Presa este pentru mine apă și aer. Dacă ăștia ai mei Îmi răpesc această bucurie eu fac cerere și demisionez din partid. Dacă demisionezi de la portocalii fac cinste trei zile, se alintă Gicu, măcar că nici el nu crede ce spune. Și eu fac cinste tot trei zile, sare și Gore, mai ales că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mânat de vânture Veni odat- Pe-un vas cu vâslele, muiate-n cînture, Lin-împărat. Venit-a Regele să calce văile Cătând o sor, Eroi se-ninimă și plâng femeile De-a lui amor. El fură nunților ecouri tinere, Cântul la dor, Răpește buzelor naivei Vinere Vorba d-amor. Pe munți în negură, pe stânci de cremene, El a cătat O albă vergină, să-i fiă gemene Și te-a aflat. Tu ești cântărilor sororă gemene, Sufletul lor, Regele inimei trebue să-ți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
raze-n o luncă de laur Cu-al cântului dar. iar, tu, interpretă-a cereștilor plângeri, Credeam că ești chipul ce palida stelă Aruncă pe-o frunte de undă rebelă Pe valul amar. Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri, Răpit d-a ta voce în raiu de misteruri, Ș-aduce a minte că-n cerul deschis Văzut-a un geniu cântând Reveria, Pe-o arpă de aur, c-un Ave Maria - Și-n tine revede sublimul său vis. II Cum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de Domn. "Să bem cu toți, să bem, prietini, "Să le vărsăm și lor în somn. "Păn-la al zilei blând luceafăr "Să bem ca buni și vechi tovarăși; "Și toți cu chef, nici unul teafăr, Și cum sfârșim să-ncepem iarăși. "Răpiți paharele cu palma, Iar pe pahar se strângă pumn Și să cântăm cu toți de-avalma "Diac tomnatec și alumn; Cîntăm adânc un: De profundis. "Perennis humus erit rex. "Frumoase vremi! Dar unde-s? unde-s? S-au dus pe veci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
colț Sub chipuri mohorâte cu-adînci și slabe fețe? Ce-nseamn-acea cântare pătrunsă de blândețe, Ce împle tânguioasă puternicile bolți? Rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor! Din valul ce ne bîntue Înnalță-ne, ne mîntue! Privirea adorată Asupră-ne coboară, O maică preacurată Și pururea-fecioară, Marie! Răpită de duiosul organelor avânt, Pe cartea cea de rugă alunec-a ta dreaptă, Iar ochii tăi cei umezi la ceruri se îndreaptă. Ea?... cade în mulțime cu fața la pământ. De-ai muri copil de rege de-ale florilor miroasă, Ca de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-s] chiote, blesteme din inimă, rărunchi. 20Prin porțile cetății curgeau pân în genunchi Șiroaele de sânge... pe pruncii cei de țâță Ii aruncau în flăcări, să nu rămîe viță Și urmă de Troada... Și dând în vistierie Grămezile de aur răpeau cu lăcomie. Trei zile pustiiră cetatea și olatul Împlând cu jale țara lui Priam împăratul. Când oamenii[-s] grămadă uciși în orice loc, Elinii atunci dederă cetății mândre foc {EminescuOpIV 368} De răsărea din ziduri o mare de jeratec Roșind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu jale În umbra sa pătată de lumini, Ce spun: isvorul lunecând la vale, Ce spune culmea, lunca de arini, Ce spune noaptea cerurilor sale, Ce lunii spun luceferii senini Se adunau în râsul meu, în plînsu-mi, De mă uitam răpit pe mine însumi. În van cat întregimea vieții mele Și armonia dulcii tinereți; Cu-a tale lumi, cu mii de mii de stele, O, cer, tu astăzi cifre mă înveți; Putere oarbă le-aruncă pe ele, Lipsește viața acestei vieți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sărăcie. Iubit-ai?... Ah! un caier de cânepă nu-i moale, Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a frunții sale! Cu gura ei subțire și mâni reci ca de ceară, Iar ochiu-i plin de raze străluce în afară, Răpindu-ți ție ochii cu a lor strălucire. Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire: Tu ești onest și plin de respect și generos Să frângi în zarea vieții un rod așa frumos. Te-ai dus și te urmară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mergând la dreapta lui Dumezeu. Să-ți moiu în flacări aripa-ți albă, Fruntea ta blondă în rece-eter, Fața-n lumina serei rosalbă O cântec dulce sortit de cer. Dulce copilă suflet de rouă Inimă d-aur, ochiu de senin, Răpește-mi viața, dă-mi alta nouă, Varsă amorul într-al meu sân. 2. SPRE SUVENIRE FRATELUI GREGORIU DRAGOȘ (1866 ) Dacă vreodată în lunga-ți cale, Te-i simți, frate, nenorocit, Pieptul în chinuri, inima-n jale, Viața-ți în lacremi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
472} MUREȘANU (cu putere) Strimt este al tău spațiu și secolii sunt largi! Nu văd eu cum în cercu-ți, sărman nebun, te spargi? Nu văd eu cum în cercu-ți, nebun, te svîrcolești, Ca o națiune-ntreagă în sboru-ți s-o răpești? Trecut-au secoli negri, cu coasele de foc Cosit-au generații... Națiunea stă pe loc! Trecut-au Nordul rege, cu aripa-i de ger, Românul stă în locu-i, ca muntele de fier! Și-n planu-eternității Romîni-s un popor Cum e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe, eu, geniul ți-l aprind. (Mureșanu a îngenuchiat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus, răpită de un nor auriu). SILFII DE LUMINĂ (de sus către lumină) Tu ce din ceriuri pe lume cazi Lumină sântă, Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare, Căci de acolo pe lumi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
genii s-a strecurat și cămașa de forță. Marii creatori lasă totul baltă și pleacă direct în nemurire. Geniile își trăiesc viața la temperatura rugului. Scriitorii de mare talent își trag în nemurire și dușmanii. Setea de glorie ne-a răpit liniștea patrupedă. Gipsul vindecă, bronzul - imortalizează. Geniilor le este, de regulă frig. Pentru că sunt spânzurate de piscuri. Golgota și Olimpul sunt alternative ale gloriei. Geniile nu beneficiază de imunitate nici după moarte. Posteritatea reține apele ușor mâzgălite cu sublim. La
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Unii fug de realitate. Altii vor sa o rastoarne. Un celebru claustrat regretă că a stat în închisoare pe banii clasei muncitoare. Politica îngroașă zi de zi oastea rătăciților. Dacă scoți broasca din gura șarpelui, acesta urlă că i-ai răpit libertatea deliciosului său ospăț. Libertatea va spulbera, probabil, toate cătușele moralei. Un principal ingredient al democrației incipiente este delirul. În politică, autocrația este sinucigașă. Aici lucrurile sunt clare. Deștepții suntem noi, iar paparudele - întotdeauna alți. Politica mizează pe virtuțile amneziei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este imun la entuziasm. Prostul nu are dioptrii pentru valoare. Prostul are pe creier un strat invulnerabil de șuncă. TIMP Timpul transforma trupul în șandrama, iar iubirea, în ironie. Ajutat de femei, timpul a surpat imperii. Hoții de timp ne răpesc resursa care nu se mai poate regenera A mai rămas în urma un mileniu. Timpul și-a făcut datoria. Ne zbatem între Scylla clipei și Charybda veșniciei. După zece ani de lupte cumplite, războiul troian s-a încheiat. Pentru ca, între timp
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
automobile străine. Și un ficat. Singurii oameni care ascultă ambele puncte de vedere într-o căsnicie sunt vecinii. O funcție importantă a banilor constă în ridiculizarea idealurilor înalte. Viciile moderate condimentează marile virtuți. Unii îl reclamă pe cioban că a răpit libertatea oii salvând - o din gura lupului. Rămânem câteodată pătați cu găinaț de vise. Patul - un laxativ al iubirii. Țin unii la putreziciunile din ei ca la o avere. Bolnavul nu se supără pe boală, ci pe cei sănătoși. Ura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cucerire ” doar a condiției umane. Blândețea a ajuns aproape o infirmitate. Pe cei mai mulți dintre învingătorii istoriei, ura i -a ridicat pe soclu, nu blândețea. Bârfa rămâne un important agent de publicitate. Ar fi de - a dreptul inuman să li se răpească subalternilor plăcerea de a - și bârfi șefii. Ca și Napoleon, femeile nu doresc decât trei lucruri : bani, bani, bani. Între femeie și bani a existat întotdeauna o poveste de dragoste. Caracterele se împlinesc prin provocare. Caracterul slab transformă prudența în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ca o vedenie de noapte. 9. Ochiul care-l privea nu-l va mai privi, locul în care locuia nu-l va mai zări. 10. Peste fiii lui vor năvăli cei săraci și mîinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila. 11. Oasele lui, pline de vlaga tinereții își vor avea culcușul cu el în țărînă. 12. Dulce era răul în gura lui; îl ascundea sub limbă, 13. îl mesteca întruna și nu-l lăsa, îl ținea în cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
e Germania. Asta-i avantajul descentralizării, a reducerii statului la naturalele sale părți constitutive și la dezvoltarea cât se poate de mare a acestora. Centralizarea pare, dă aparința puterei, e un fel de mizerie splendidă; ea îmbogățește un punt și răpește condițiunile de dezvoltare a celorlalte. Oamenii aceștia se cred mari pentru că cugetă în proporțiuni mari. Cugetarea proporțiunilor mari e scurtă, e scurtă însă în orice stat centralistic. Statele centrale romanice produc cele mai multe naturi catilinare. Asemenea naturi sfârșesc sau cu indiferentism
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
clacă tot o iau pe țigancă cu mine cu taxiul, să o sui puțin și călare pe mistreț mi-a dispărut când am simțit buzele lui Vero pe colțul buzelor mele. A doua zi la prânz am fost acolo. Am răpit-o pe frumoasă, apropo, m-am luat cu vorba și nici n-am apucat să ți-o descriu. Era frumoasă, gata, asta e tot. Nu are rost să-ți dau detalii, ai încredere în mine, ghicesc o gagică mișto și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
planeta a fost vizitată de ființe extraterestre. Dar nu știri de doi lei cum că un pădurar și un oier din Alabama i-au văzut pe cei trei omuleți verzi cu trompețică în loc de nas, ochi și urechi când l-au răpit pe Mulder și i-au implantat microcipul în picior, mă refer la prima știre reală de peste noapte, cum că întîlnirea de gradul trei pe care o așteptam de când am aflat că Pământul e rotund s-a întîmplat, și este în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
solidar? Pe care le urăsc? Unele 207 sânt reale ca un pumn de țărână din care cresc fire de iarbă, altele virtuale, fantomatice, bîntuindu-ne imaginarul. Chiar a existat lumea antică, în care Europa nu era mai mult decât o nimfă răpită de Zeus pe spinarea eternului taur cretan (poate cel mai durabil simbol al vechiului continent)? A existat strania lume a lui Arthur și-a lui Lancelot, plină de arabi și miracole, barbară și strident colorată ca un joc de strategie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]