2,812 matches
-
spuma de Cotnar”, pe care o cântă într-un ciclu de inimă albastră. O călătorie onirică în compania iubitei, spre „lumi cu alte înțelesuri”, „lipsite de durere și de moarte”, este relatată în cele o sută de catrene ale poemului Rătăcire prin vis (1941). Alcătuit din elemente livrești și de basm, „visul” e o perindare de imagini și situații neobișnuite, până se ajunge în ținutul „nesfârșitei primăveri”, unde cei doi îndrăgostiți pot pluti „ca-ntr-o poveste albă”, „veșnicii de-a
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
rusă - Pușkin, Nekrasov, Maiakovski - și din poeți sovietici sau aparținând altor țări socialiste. SCRIERI: Maria Magdalena, Iași, 1937; Conștiința artistică la Tudor Arghezi, Iași, 1939; Din limbajul școlarilor, Iași, 1939; Poezia ochilor la Eminescu, Iași, 1939; Valuri împietrite, Iași, 1941; Rătăcire prin vis, Iași, 1941; Bobâlna, Sibiu, 1950; Doja, Cluj, 1952. Traduceri: N.A. Nekrasov, Troica, Suceava, 1947 (în colaborare). Repere bibliografice: Aurel Ivănescu, „Conștiința artistică la Tudor Arghezi” „Chemarea” (Iași), 1939, 449; C. Vârtej, „Din limbajul școlarilor”, CGM, 1939, 5-7; Gh.
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
o metaforă a morții și a poeziei). Poemele au o structură aparent narativă, un ritm fluent, o muzicalitate accentuată, rezultat al unei anume colocvialități oraculare. Totul funcționează ritualic pe schema unei simbolice călătorii dantești, fie că este vorba de o rătăcire în pădurile-labirint pline de cuiburi de buhe, de intrări în camere-limburi sau de treceri și adăstări prin cele mai diverse spații (camera, strada, orașul, câmpul): „Urcam dimineața prin pădure și aerul scârțâia/ sub pașii mei,/ ca zăpada în februarie./ Mă
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
un intelectual aroman, stabilit în cele din urmă în regatul român și visând la unirea tuturor conaționalilor. Scrieri cu teza, „românele” sunt mai mult niște disertații istorico-patriotice cu caracter eseistic și moralizator. De aceeasi factura sunt nuvelele și povestirile O rătăcire în infinit și Povestea lui Rustem cel înțelept, apărute în „Propilee literare”. Publicistul, care se manifestă cu rezultate notabile ca șef de revista, este preocupat de tradiția literară, într-o suită de foiletoane pledând pentru conservarea unor valori sau pentru
FOTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
PRA, I, 135-148; Daniel Corbu, Tânăr, neliniștit și experimentalist, CL, 1999, 7; Cărtărescu, Postmodernismul, 472; Mihaela Ursa, Cine mai crede în poezie, ST, 2000, 7-8; Bucur, Poeți optzeciști, 85-89; Cistelecan, Top ten, 12-14, 185-188; Pop, Viață, 296-301; Marius Chivu, Panica rătăcirii și căutării, RL, 2003, 10. M.C.
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
din munți, cu un deosebit impact asupra receptării acestor realități în Occidentul european al momentului. În 1953 G. își publică la München cea de-a doua carte de poezii, Poeme pentru frații mei. Versurile vibrează de sentimentul înstrăinării și al rătăcirii într-un alt spațiu decât cel părăsit acasă, mereu actualizat. Activitatea culturală a lui G. cunoaște după 1957, anul când devine secretar general al Societății Academice Române de la Roma, o efervescență deosebită. În aceeași perioadă colaborează la Radio Vatican, secția
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
ingeniozitate și neastâmpăr copilăresc; Maria - grijă echilibrată, prudență; Lucia - idealul îndepărtat de perfecțiune a frumuseții aflate în pericol ș.a.m.d. Instinctul autorului este de a-i face pe acești copii să acționeze în situații aproape arhetipale: lupta cu spionii, rătăcirea în peșteră, descoperirea unui castel bântuit de forțe malefice etc., în care determinarea istorică are un rol ce tinde spre zero. Rămân astfel valabile literar avântul tineresc al acțiunii, primele întâmplări legate de socializarea individului în formare, ingeniozitatea, prietenia, curajul
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
ce neamul și hotărârea Struțului atâta de grea și cu nevoie alégere au avut, cu cât mai vârtos alegerea Liliacului mai cu nevoie va fi, fietecine a cunoaște poate. Că pre amănuntul sama de-i vom lua, toată anomaliia și rătăcirea firii la dânsa vom afla. Și măcar că iute la zburat și bine într-aripat ieste (care lucru aievea monarhiii Vulturului îl supune), însă și alte multe a multe jiganii hirișii are, carile nu puțină materie de gâlceava și de scandală
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fie combinate și deturnate, textele au fost sustrase atât intenției auctoriale, cât și unității lor originare. Bogăția pe care o ilustrează mozaicarea angajează o figură implicită a abandonului - sacrificarea (aici voluntară, altundeva obligată) a ancorării literaturii, expunerea la riscul unei rătăciri. Mărgăritărelele sunt poate cea mai cunoscută metaforă a formei din momentul postpașoptist. Notorietatea acestei figuri s-a datorat lui Vasile Alecsandri, cel care și-a intitulat astfel un ciclu de poeme publicat în 1863. Pentru contemporani a fost o imagine
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cum are dreptul să o numească, se vede din poeziile lui123. După ce citează încă două texte conchide triumfător: Acum viața sufletească a autorului ne era deslușită, nu doar că micile notițe biografice [nu] serveau la explicarea poeziilor, cum cere o rătăcire modernă a criticei literare, ci din contră, poeziile serveau la explicarea biografică a unei personalități atât de atrăgătoare 124. Inversiunea dintre biografie și operă asupra căreia insistă Maiorescu arată ce s-a schimbat în mod profund în economia vocației: chemarea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vânt, Făcându-i pe țărani scăpătați. (Lipsesc morminte) Răscoala de la 1907 a fost sursă de inspirație și pentru Liviu Rebreanu care a realizat romanul „Răscoala", cea mai importantă operă literară dedicată evenimentului, Cezar Petrescu în romanul „1907", Spiridon Popescu în „Rătăcirea de la Stoborăni", Dinu Nicodim din „Lupii", I.L. Caragiale cu pamfletul - 1907, din primăvară până în toamnă, Vasile Demetrius în „Domnul deputat", iarăși Tudor Arghezi care într-un poem Cultură, din ciclul 1907 - Peizaje, notează: „În anii nouă sute șapte, Ca din senin
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
sunt, în felul lor, eterni străini, mereu sfâșiați între excludere și includere; Gregor Samsa din Metamorfoza va deveni parazitul și exclusul familiei sale, Karl Rossman din America sau K. din Castelul sunt "personaje în exil, dezrădăcinate, aflate într-o perpetuă rătăcire". O povestire precum Ispită în sat prezintă ambivalența și ambiguitatea relației între oaspete și indigeni, în povestea călătorului ajuns într-un sat necunoscut, seara și care prin căutarea unei cazări, stârnește suspiciune, ostilitate, angoasă. Cum Kafka este un evreu ceh
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în țara sa. Și de cele mai multe ori aventurile încercatului călător sunt probe de ospitalitate, numeroase povestiri de scene de ospitalitate punctând călătoria rătăcitorului, aflat în căutarea unei ultime primiri care marchează sfârșitul încercărilor, sfârșitul periplului. În această foarte lungă călătorie, rătăcire din insulă în insulă, cu o navigare întotdeauna întârziată de furia zeilor, Ulise este animat de dorința de a vedea "cum se înalță fumul de pe acoperișurile din țara lui"21, de a regăsi Itaca și pe Penelopa, soția sa. Este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care celelalte scene din Odiseea ar putea fi comparate și cu care contrastează. Homer ar plasa astfel, destul de timpuriu, o normă în epopee care să permită toate jocurile de variante, într-o povestire care cronologic, să ne amintim, este posterioară rătăcirilor lui Ulise. Primirea lui Telemah în Pilos este imediată: Dar cum văzură pe străini, ei [oamenii din Pilos] le ieșiră înainte cu toții, le strânseră mâna și-i poftiră să se așeze. Pisistrat, fiul lui Nestor, îi întâmpină cel dintâi și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
unde în loc le servească bucate oaspeților, stăpânul casei îi mănâncă. Această povestire relativ lungă, care istorisește amănunțit aventura lui Ulise, este capitală pentru continuare deaorece rana provocată lui Polifem, va dezlănțui mânia lui Poseidon și va fi principala cauză a rătăcirilor eroului care durează zece ani. Dar mai întâi de toate reprezintă ocazia perfectă pentru de a falsifica toate regulile de ospitalitate. Ulise este parțial vinovat, pentru că se comportă ca un oaspete nedelicat, nedelicatețe (dacă putem folosi acest eufemism pentru jaful
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de-a doua excludere a fost din antropofagie 68. Ceea ce-l face pe om este "pământul dătător de grâu" pe care Ulise îl îmbrățișează când se întoarce în Itaca, grâul atât de esențial pentru pâinea cu care primești oaspeții 69. Rătăcirile au loc pe tărâmuri sălbatice fără cultură, și deci fără vreo posibilitate reală de sacrificiu 70. În fața acestei lipse de umanitate ("o dihanie cumplită, ce nu semăna cu ceilalți oameni ce se hrănesc cu pâine" 9.190-191)71*, Ulise se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
143* p. 29 II În seara unei zile frumoase " Era într-o frumoasă zi, pe înserate ..." La Fontaine În imaginarul ospitalității găsim ideea unui timp care se împlinește. Sosirea oaspetelui, marcată de oboseala drumului, înseamnă sfârșitul unui timp, cel al rătăcirii, căruia îi urmează oprirea, destinderea, pauza, relaxarea. Și cel mai adesea seara, când se lasă noaptea, caută drumețul adăpost și bate la ușa casei a cărei lumină i-a călăuzit pașii. La sfârșitul zilei, timpul se oprește, picioarele odihnite se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a lucra într-o uzină în Germania. Într-un bar, el joacă și într-o zi câștigă o sumă mare. Se așterne la drum pentru a căuta Itaca sa, nu în Grecia, ci pe pământ german. După numeroase aventuri și rătăciri și, cu toate că presat de familia lui greacă să se întoarcă în țară, el termină prin a-o găsi pe Penelopa sa. Dar aceasta îl va părăsi din cauza neputinței de a pune de acord valorile lui grecești socotite arhaice și propriile
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
stabilită să-i [pe tineri] lămurească asupra sentimentelor reciproce"228. Gestul de ospitalitate, departe de a fi static este, dimpotrivă, agitat de mii de provocări. El oferă un parcurs dinamic care urmează o gamă calculată de gradații specifice seducției și rătăcirii. Astfel prințul Angola din romanul lui La Morlière este invitat sa străbată "un șir de încăperi mici și încântătoare care păreau să fi fost închipuite pentru a da o idee firească despre diferitele grade ale voluptății, prin diferitele feluri de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
idee firească despre diferitele grade ale voluptății, prin diferitele feluri de plăceri cărora ele corespundeau". Topologia romanescă merită atenție datorită numeroaselor metafore ale deplasării în spațiu care se găsesc aici și datorită armonizării lor cu însăși conversația. Termenul însuși de rătăcire, care înseamnă pierderea oricărui reper și al drumului, viață dezordonată, înseamnă capriciile, hazardul, ocazia, precipitarea simțurilor. J. Sgard 229 a reamintit dublul sens al acestei noțiuni care implică, pe de o parte, îndepărtarea de o normă morală, pe de altă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
hazardul, ocazia, precipitarea simțurilor. J. Sgard 229 a reamintit dublul sens al acestei noțiuni care implică, pe de o parte, îndepărtarea de o normă morală, pe de altă parte, o tulburare instantanee a vieții afective. Doamna necunoscută explică Hortense-ei în Rătăcirile inimile și minții de Crébillon că primele impresii ale dragostei periculoase se petrec "fără ca să-ți dai seama", că "mergem din rătăcire în rătăcire fără să prevedem asta și fără să o simțim", că "ne stingem încă virtuoase". Aceasta este
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o normă morală, pe de altă parte, o tulburare instantanee a vieții afective. Doamna necunoscută explică Hortense-ei în Rătăcirile inimile și minții de Crébillon că primele impresii ale dragostei periculoase se petrec "fără ca să-ți dai seama", că "mergem din rătăcire în rătăcire fără să prevedem asta și fără să o simțim", că "ne stingem încă virtuoase". Aceasta este dilema virtuții a cărei ambiguitatea La Rochefoucauld o demonstrase deja. Momentele "periculoase", "ocaziile" profită de vulnerabilitatea omenească. Or nimic mai potrivit decât
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
morală, pe de altă parte, o tulburare instantanee a vieții afective. Doamna necunoscută explică Hortense-ei în Rătăcirile inimile și minții de Crébillon că primele impresii ale dragostei periculoase se petrec "fără ca să-ți dai seama", că "mergem din rătăcire în rătăcire fără să prevedem asta și fără să o simțim", că "ne stingem încă virtuoase". Aceasta este dilema virtuții a cărei ambiguitatea La Rochefoucauld o demonstrase deja. Momentele "periculoase", "ocaziile" profită de vulnerabilitatea omenească. Or nimic mai potrivit decât un decor
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
că dă povestirii un aspect misterios, dar tinde să semnifice, în narațiunea la prima persoană că acest narator subiectiv este finalmente cel al cărui secret nu va fi niciodată descoperit, că el este un subiect "alb", o subiectivitate deschisă, în rătăcire, în vacanță, care încearcă să forțeze o casă, să-i forțeze secretele cu vana speranță de a găsi acolo un răspuns la propria sa identitate. El este prezentat, de altfel ca o ființă tulbure: nu se știe dacă este un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
american plasându-și povestirea, care îl conduce pe narator către o antică locuință cu arhitectură simbolică și semnificativă, sub semnul unei "zile de toamnă, zi apăsătoare, întunecată și mută"427 cu nori grei și joși într-un cer lugubru. Singurătatea, rătăcirea și melancolia însoțesc mersul fugarului, urmărit și persecutat într-o "întunecime întristătoare", fără hrană, ud până la piele pe o ploaie înghețată, în căutare de refugiu. Prăbușirea casei Usher este și ea, într-adevăr, o chestiune de ospitalitate: naratorul chemat de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]