2,788 matches
-
alături, jupânese și jupânițele din suita Doamnei. La picioarele tronului, pe o treaptă, stă boier Ioan Paleologul, unchiul Doamnei Maria, pe moldovenește botezat Țamblac -, un bătrân grec, frumos, verde încă, cu barba tăiată scurt, plin de eleganță și spirit, ce răzbate din ochii săi jucăuși, adumbriți de niște sprâncene stufoase, din zâmbetul fin, ironic, blajin totuși, dar, mai ales, din vorbele lui de duh și din inima lui mare, deschisă. Veni, vidi, vici, spune Țamblac hohotind. Ștefan îi șoptește ceva, coboară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
voi săpa cuvintele: "Ați ales libertatea, fetelor!" Bârsan, cu capul în piept, se retrage încet și pleacă. Ștefan se apropie de fereastră. Respiră adânc... Privește luminițele lumânărilor ca la Paști. La biserica Mirăuților, bat clopotele, rar, în dungă. De departe, răzbate zvonul cântărilor bisericești. Ștefan respiră adânc: Au scos moaștele Sfântului Ioan-Ocrotitorul. Se lasă greu Sfântul... Nu vrea să plece.... Doar el să mai ocrotească Suceava, spune cu o undă de ironie, cât despre noi... Să te grijești, îi poruncește lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nicoriuc a rostit-o cu ocazia morții lui Gheorgiu-Dej. La televizor se transmitea înmormântarea, vecinul nostru o urmărea - vezi mai jos - evident încântat, iar noi, care nu aveam pe atunci televizor, urmăream la rândul nostru, absolut întâmplător, comentariile sale, ce răzbăteau deosebit de limpede prin peretele comun. Când a sosit momentul ca sicriul răposatului să fie introdus în cavitatea de piatră a criptei din incinta monumentului funerar ridicat în Parcul Libertății, dl. Nicoriuc a exclamat înveselit. „Până aici ți-a fost, Dejule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a explicat cu umor), până am achitat ce aveam de achitat (oricum mult mai puțin decât ne-ar fi costat la mizerabilul hotel vizitat în ajun), până ne-am găsit micul apartament (unde ne-am lăsat sacoșa) și până am răzbătut înapoi, din uriașa clădire în curte... Unde Xenia strălucea prin absență! Ne-am plimbat încolo și încoace, căutând-o cu privirea, ne-am gândit apoi că a intrat în clădire după noi, văzând că întârziem, ca să ne dea o mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
înlocuit ușa apartamentului cumpărat în rate de la stat, în urmă cu 20 și ceva de ani, cu una nouă, din lemn sculptat, mai trainică și mai frumoasă, că nu mai plec vara din București în concediu și că în Occident răzbat rareori și cu greu, că tot eu îmi fac aprovizionarea și tot eu îmi bat covoarele... Nu se poate ca nimeni să nu observe toate acestea și ca nici măcar vecinii, fie doar în sinea lor, pentru ei, să nu tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lacrimi și nici un cronicar nu va reuși să Înfățișeze universul concentrațional mai veridic și mai convingător ca acest copil care ajunge să creadă că viața Înseamnă frig, foame, amenințare, neomenie. Și totuși puținele și Îndepărtatele imagini din copilărie, senzații, gesturi, răzbăteau În realitatea crudă de fiecare zi menținând firescul uman, iubirea curată, gingașă, duioasă. Lițu Moșneagu (Vaslui) ne scrie: La Chișinău și În mai multe localități din Basarabia ne-am simțit multă vreme ca În orice colț din țară. Reuniuni culturale
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
fi răspunderea materială ce va rezulta din votul D-voastră, eu resping cu toate puterile răspunderea morală a unui act făcut În asemenea condițiuni, și oricât de slab ar fi glasul meu, sunt sigur că În aceste priviri el va răzbate dintr-un unghi al țării În altul”. A văzut În discursul regelui un „lung țipăt de disperare prin care se zicea țărei că, părăsită de toți, am fost siliți să ne aruncăm În brațele Rusiei.... De suntem deci sau nu
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
-mi mai aduc, desigur, aminte de toate subiectele acestor cursuri pe care le-am urmat cu o religio-[18]zitate și o regularitate fără greș: numai la începutul iernii 1917/1918, când galoșii se rupseseră iar cu ghetele nu puteai răzbate prin noroaiele din Toma Cosma, am făcut o întrerupere forțată, până a dat înghețul. Unul dintre cursuri mi-l amintesc totuși: Era o vastă și deosebit de interesantă istorie comparată a literaturilor romanice în evul mediu, apărută mai târziu în câteva
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
îmbrăcat totdeauna în coloarea maro. Soția sa nu se arăta mai niciodată pe-afară. Aveau doar un cățeluș caraghios, tuns și îmbrăcat într-un costumaș din care ieșeau patru labe crăcănate. Subțire și nervos, lătratul lui era singurul zgomot ce răzbătea prin pereți, dincolo de apartamentul nostru. Noi țineam un hol pe care eu îl străbăteam în goana mare (toate, la vârsta aceea le făceam așa), încălecat câteodată pe trotinetă. La capătul din față, holul se termina în niște trepte ce dădeau
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de câteva ore, i se întâmpla uneori să nu se mai trezească de oboseală. Giovanni, întorcându-se după primele ore de școală, nu îndrăznea să o deranjeze și își păcălea prânzul cu puțină mămăligă rece. Și așa se reîntorcea să răzbată și a doua parte a zilei școlare, desigur nu în cele mai bune condiții fizice. A terminat anul școlar cu mari eforturi și cu rezultate slabe. Va mărturisi cu un pic de rușine că și el a recurs la aceleași
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mixt. Dar, printre altele, toate acestea nu sunt codificate». Don Calabria a fost consternat de această relație și de aluzia adusă de abate divergențelor persistente încă printre preoții săi. Pe 30 noiembrie 1944 a scris în jurnalul său: «Asfințitul meu răzbate cu pași grăbiți. Mă arunc în brațele imense ale divinei milostiviri și, prin harul lui Dumnezeu, ofer acest ultim rest al lungii mele, dar nevoiașe vieți, pentru sanctificarea mea și a Operei, suportând în tăcere încercările, suferințele și umilirile pe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în vânt, chiar dacă se poartă după cum bate vântul. Sunt serioși, pentru că ei chiar cred că prin vorbele lor își apără interesele, cariera. Când oportunistul e scriitor, își închipuie că prin vorbele și gesturile sale își ocrotește opera care trebuie să răzbată de a lungul secolelor. Oportunistul e de fapt un idealist. Un idealist egoist! Dimpotrivă, alt amic se arată foarte indignat când află că romancierul Nicolae Breban și-a oferit cărțile cu dedicație lui Ceaușescu. Și nu numai când era membru
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
vede fără obiectul muncii. Practic, nu mai există transmisiuni alternative, așa că „Minutul și scorul“, clișeul rostit timp de 40 de ani, se va auzi din ce în ce mai stins. Nu vor mai exista acele ferestre deschise de apartament prin care duminica după-amiaza transmisia răzbătea în tot cartierul. Șirurile de oameni mergînd spre stadion cu un aparat în mînă, cu bateriile legate cu elastic pe dinafară, vor fi și ele amintire. Suporterii care au măcar 30 de ani vor simți că se despart de ceva
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
generale, se poate considera că programul politico-religios românesc a urmat, pe de o parte, calea configurării naturale, în raport cu necesitățile istorice și de afirmare identitară ale comunității locale, iar pe de alta, vechi formațiuni discursive cu caracter politic formator, care au răzbătut, prin modelul bizantin și prin modelele ortodoxe regionale, până în medievalitatea noastră. Imaginarul colectiv are de aceea un caracter istoric implicit, pentru că reflectă și relația dintre fapte concrete, idei, valori, repere simbolice ale timpului sau moștenite odată cu tradițiile comunității și cu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nerezolvării, al eșecului eforturilor noastre substanțiale. Ambele ne situează pe o coardă de acrobat deasupra unui hău, fiecare pas și balansare survenind sub semnul posibilei prăbușiri, înaintarea fiind un act solitar, o concretizare a unei decizii individuale. Majoritatea imaginilor labirintului răzbat dinspre deșerturile anticului Egipt și mirajul vechilor greci prelungindu-și rezonanțele în aura de șoapte sacre ale catedralelor medievale. Aceste imagini ne prezintă diferite structuri labirintice dintre care unele au o singură cale pentru intrare și ieșire, altele dețin mai
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de înțelegeri este eliberarea din temnița contextului de viață nefericit, scăparea de sub presiunea situațională negativă, ieșirea din labirint. Nu poți gestiona și cataloga dificultatea de ansamblu a unui context decât după ce ai trecut prin acesta. Cât timp te strădui să răzbați, nu înțelegerea globală, ci inteligența practică și instinctualitatea de supraviețuire trebuie să îți domine interioritatea. Abia după ce ai străbătut primejdioasele tărâmuri ale unui pericol meditezi asupra lui, însumând retrospectiv toate atributele sale, iar gândirea acțiunii imediate și reflexul lăuntric defensiv
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
din nou faptul că nu sunt singur în lume cum începusem să cred, că solitudinea mea este una indusă, fabricată de mecanismul presiunii iluzionante a labirintului. De asemenea, sentimentul că am la cine să mă reîntorc și pentru ce să răzbat, labirintul fiind prețuit de alți semeni și prețuindu-i la rândul meu, va determina anihilarea percepției labirintului ca un mormânt și reconfigurarea acestei percepții. Astfel încep să îmi asum labirintul ca un tunel ce poate și trebuie tranzitat. Totodată, mecanismul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la o dinamică de remisie accentuată pâna în pragul dispariției, pentru ca apoi să fie reactivate mai intens. Odată cu ieșirea din labirint, aceste trăsături importante dețin un stadiu net superior celui deținut la intrarea în el. Fiecare dintre noi, după ce a răzbătut cu succes o situație complicată în viață, va prețui mai mult pe cei care-l iubesc, va deține o inteligență de acțiune mai avansată, va fi mai curajos și răbdător. În esență, întreaga conștiință a unei persoane ce a împlinit
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
bate la ușă și mă cheamă pe nume spre a cina cu mine, intimitatea mea este, și în acest caz, atinsă perforator, dar lumina ce poate să o invadeze și care deja copleșește împrejmuirile sale, pulsează odată cu aceste bătăi și răzbate prin fisurile din ușa camerei mele. Este un soare opturat parțial căruia pot să-i deschid spre a-mi înnobila strălucitor camera sau pot să-i ignor solicitarea lăsându-l să se îndepărteze de mine asemeni unui apus crepuscular ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
împlinește distrugând lumea omului, această lume cu reperele, sensurile și comunicările sale. Astfel, sub zodia pandemiei nici un reper nu mai asistă și conduce, nici un sens nu mai inspiră și desăvârșește o acțiune, nici un cuvânt al unei pulsații afectiv-mentale nu mai răzbate dinspre oameni către oameni. Totul tace și ascultă, în liniște, refrenul absurd al tânguirilor umane care par a întreba, privind spre cerul ce și-a întors chipul de la Adam, de ce? de ce? Dincolo de această întrebare, însă, poate că privirea divină zărește
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
intimității ritualice trasate în jurul portretului respectiv, linia apelor ce delimitează partea ascunsă de cea vizibilă ar fi însăși această rostuire picturală sau sculpturală, iar partea din adâncuri, segmentul ascuns ar fi reprezentat de imperiul celui adorat. Dinspre acest imperiu tainic răzbat energiile care odată ajunse în vârful unui asemenea aisberg transformă acest pisc în loc cu valențe sacerdotale, preschimbă în templu locul de suprafață al adorării, acel teritoriu de stabilizare în care cel care adoră se înclină și îngenunchiază. Adoratorul își așează
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sine în sunetul ce alunecă tandru spre ființa iubită. Aici rostirea te iubesc relevă din plin dragostea evocată fiind parte din aceasta. Și totuși, senzația ce mă întâmpină acum este că mărturisirea de-zăgăzuită din mine sublim și deplin-revelator nu răzbate atât de repede cum mi-am dorit pe drumul spre sufletul persoanei de care m-am îndrăgostit. Să fie în esență drumul mai lung decât am anticipat și astfel se creează iluzia unei amânări greu suportabile? Evidențele percepției fizice și
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ci vreau să îmi ancorez stingerea de un vid ce exclude superficialitățile lumescului și ale celorlalți. Pe drumul întoarcerii spre sine, îmi port pe umeri noua formulă te urăsc precum Atlas își duce cerul. Și din această formulă, doresc să răzbată doar acorduri de requiem și marșuri funebre în amintirea îndrăgostitului cu aură de naiv încrezător ce am fost sub semnul inocenței întru eros. Astfel sunt sacerdotul de cortegiu al fostei mele iubiri, asistat de zeul revoltei și-al suicidului. Și
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mare, întîia tălmăcire fiind anterioară anului 1620. Prin prelucrarea latină a lui Guido delle Colonne a pătruns la noi, sub numele de Troada, chiar Roman de Troie al lui Benoît de Sainte-Maure (copie din 1766). Printr-un intermediu grecesc a răzbătut romanul de piraterie Pierre de Provence et la belle Maguelonne (Imberie și Margarona), apoi Paris et Vienne al lui Pierre de la Sippade, prin dubla cale a unei prelucrări italiene și a Erotocritului grecului Cornaros. O copie din 1779 ne aduce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
jucătoare să-l înghiță. Iară Florin - inima-n el e moartă Când vede solzii, dinții cei de criță, Sărind la el și-nfipse a lui spadă Și pe pământ îl țintui de coadă. Florin este eroul mitic în stare să răzbată prin toate piedicile până la femeia iubită, nicidecum un tânăr flușturatec cum e Cătălin. El și fata simbolizează vitalitatea lumii terestre, mecanica sigură a instinctului. Zmeul nu are ce să le impute. Poemul e tratat cu o mare invenție verbală. Privirile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]