5,033 matches
-
final. Bineînțeles că nu toate traducerile din proză, puțin numeroase, făcute de Caragiale mărturisesc afinități speciale cu autorul respectiv. Ele ar putea exista și pentru Broasca minunată a lui Mark Twain, de exemplu. Sunt improbabile însă, atunci când este vorba de Răzbunare de Carmen Sylva ori chiar de Curiosul pedepsit al lui Cervantes. Dacă am încerca să căutăm ceea ce ar fi putut îndrepta interesul lui Caragiale către cele două Istorii extraordinare, traduse din Poe după Baudelaire, am afla înclinarea spre gestul și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
imaturi. * Mitomania malignă: este mai virulentă și nocivă din cauza consecințelor pe care le implică. Pentru atingerea scopului sunt utilizate toate mijloacele: calomnie, bârfă, denunțuri, acuzații lipsite de temei (hărțuire sexuală, viol). Multe din aceste acuzații sunt făcute din dorința de răzbunare sau gelozie. * Mitomania perversă: este o mixtură a vanității cu malignitatea mitomanică. Este izvorâtă din capacitatea și dorința de a satisface pulsiuni perverse, fie ele morale, sexuale sau în contextul toxicomanic. Confabulația este un fenomen compensator al unui deficit mnestic
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
un cal căzut la pământ zbătându-se violent. Cum a evoluat fobia lui Hans? Din perspectiva lui Freud, băieții tineri au o dorință sexuală față de mamă și ură de gelozie față de tată, dar frică pentru că tatăl îl va castra, drept răzbunare pentru dorința pe care o simte. Acest fenomen este cunoscut drept "complexul lui Oedip". În interpretarea lui Freud, micul Hans a găsit anxietatea creată de acest conflict atât de insuportabil și imposibil, și inconștient și a transferat anxietatea asupra calului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
care trebuie să te ferești în chip deosebit: între-buințarea cuvintelor prea usturătoare, mai ales a celor directe, și evitarea dezvăluirii secretelor. Când vrei să-ți înfrânezi mînia, cel mai bun mijloc este să câștigi timp, să nu te precipiți înspre răzbunare. Mânia îndepărtează de adevăr și favorizează luarea de hotărâri greșite. Mînia nu este un sfetnic bun, răutatea fiind mai vădită odată cu izbucnirea ei. În același timp, să te ferești de cel care nu se mânie niciodată, pentru că numai acela care
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
această crimă ontologică îl blochează pe nehotărât. Și pentru că nu se poate hotărî să desființeze, nehotărâtul nu știe ce să înființeze. El este judecătorul care nu știe cui să confere semnul alegerii sale, dar nu din teama de a stârni răzbunarea ființei neantificate, ci din sfiala și din scrupulul de a neantifica pur și simplu. Nehotărârea se naște din remușcarea în fața ființei posibile, a ființei care, de vreme ce hotărârea mea s-a îndreptat în altă direcție, nu va deveni niciodată reală, care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate ierta: că i-a acordat atât de mult lui Nietzsche, un moralist, un psiholog, un filozof al aforismului. Deși de fiecare dată scoate din el mai mult și îl salvează. În Was heißt Denken, acea Rache a lui Nietzsche, "răzbunarea", este înțeleasă de Heidegger ca atitudine a conștiinței față de trecutul care i-a scăpat de sub putere. Rache devine răfuiala neputincioasă, un "lasă că îți arăt eu ție" cu care conștiința vindicativă se adresează trecutului pe care nu l-a putut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fusese făcut pentru și către lichele. El fusese făcut pentru a indica obiectul posibil al unei repudieri colective, pentru a împiedica ceea ce mai apoi s-a întîmplat. Apelul acela nu avea în el nimic sângeros; nu invita pe nimeni la răzbunare și linșaj. Tot ce își propunea era să provoace o presiune morală în vederea unei retrageri pioase. Tonul mâniei lipsea cu desăvârșire din el. Pe unii i-a contrariat mesajul lui: dacă veți avea o cădere pe gânduri și o decentă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
indiferent dacă ceea ce spune este serios, vesel sau trist. Principelui i se pare că cea mai însemnată realizare a Regelui este nu numai aceea de a fi supraviețuit dușmanilor și călăilor lui (recte lui Gheorghiu-Dej), ci și copiilor acestora. Ba răzbunarea Istoriei a fost atât de teribilă, încît în cele din urmă Regele a ajuns să doarmă chiar în casa călăului său. Și nu singur. A adus-o și pe Regină. Apoi a venit și principesa Margareta "și cu mine", precizează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Mozart pus în film de Losey. Fiecare scenă are o picturalitate desăvârșită. Don Giovanni, Leporello și Zerlina sânt îmbrăcați în alb, de asemenea Donna Elvira și Donna Anna în primele scene, pentru ca, începînd cu scena măștilor, din clipa în care răzbunarea le determină comportamentul, să fie drapate în negru. Masetto și țăranii în scena chermezei poartă costume oarecum breugheliene, în care predomină vesta din piele, evazată pe șolduri, și maroul. Filmările sânt făcute într-un palazzo din secolul al XVI-lea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plictisi. Drama mea, ca să zic așa, "destinală", este că întîlnirea cu Noica, pe cât de benefică mi-a fost în plan cultural, pe atât de nefastă mi-a fost în planul vibrației de ființă. Jurnalul de la Păltiniș a reprezentat, paradoxal, prima răzbunare nevrotică față de o tutelă care mă pregătea pentru "construcția unei opere" în vreme ce eu aș fi vrut să învăț cum se dă glas unei vibrații. Iar răzbunarea (inconștientă) era aceasta: cel care își sublimase vibrația proprie într-un discurs ontologic (discurs
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a fost în planul vibrației de ființă. Jurnalul de la Păltiniș a reprezentat, paradoxal, prima răzbunare nevrotică față de o tutelă care mă pregătea pentru "construcția unei opere" în vreme ce eu aș fi vrut să învăț cum se dă glas unei vibrații. Iar răzbunarea (inconștientă) era aceasta: cel care își sublimase vibrația proprie într-un discurs ontologic (discurs ce termina prin a face vibrația de nerecunoscut) și care, ca maestru, era pe cale să facă același lucru cu discipolii lui, devenea personaj într-un "scenariu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fațarnic mincinos, pentru ca în mijlocul păcatelor sale trădătoare de patrie să adoarmă cu cuvinte dulci atențiunea și priveghiarea mea și a soților mei de la guvern; numele acestui om este Andrei Șaguna, asupra capului căruia multul sânge ce s-a vărsat strigă răzbunare dreaptă și care, precum este declarat de trădătoriu de patrie, așa nu poate avea parte de iertare pre acest pământ. Și acestea toate Kossuth le scrie despre unul din cei mai moderați oameni, care se înțelege că nu s-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Ortografia e mai puțin fonetică decât a Foișoarei și samănă întrucîtva cu cea a "Presei" din București - dar limba e îngrijită și înainte de toate foaia conține mai mult articole originale. N-rul 1, din 18 august, cu-prinde următoarele: "Amor și răzbunare", novelă istorică; "La griji", poezie de I. Al. Lăpădat; "Constantin Negri", biografie, însoțită de portretul patriotului român; "Un studiu asupra armatei romîne"; "Mania de a face politică", conversațiune ș. a. Noi de bucurăm de propășirea fonetismului în Transilvania. Acesta este un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
școlii suficientă dinamită ca să dărâme o aripă a clădirii, să ucidă patruzeci și cinci de persoane (dintre care patruzeci și unu de copii) și să rănească cincizeci și opt. Cu câteva minute înainte, își dinamitase și propria casă. Era o răzbunare pentru falimentul fermei sale, cauzat, credea el, de taxele achitate pentru construirea noii școli. Kehoe însuși a fost ucis, alături de Emory E. Huyck, superintendentul școlii, într-o a treia explozie, cea a mașinii lui Kehoe, în fața școlii în ruine, la
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Symbolic Stories: Traditional Narrative and the Family Drama in English Literature, Cambridge, 1980, p. 74. (trad. n.) 42 David Salter, art. cit., p. 43. (trad. n.) 27 răufăcătoare și în cele din urmă meritând chiar o pedeapsă sau cerând o răzbunare.”43 Personajele pozitive erau plate, pe când cele negative tindeau către o anumită complexitate. Pentru Giovanni Boccaccio, dar și pentru Geoffrey Chaucer, femeia și relațiile dintre cele două sexe devin subiectul preferat al operelor celor mai valoroase. Cariera literară a lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
conferă personajelor feminine posibilitatea de a opune rezistență și de a protesta, se minimalizează gravitatea vinovăției masculine, accentuându-se latura senzuală, de atracție irezistibilă pe care femeile o exercită. 84 Uneori violul este perceput mai mult ca o modalitate de răzbunare, cum se întâmplă cu cei doi tineri ce uneltesc, pe drept, împotriva avariției unui morar, în Povestirea logofătului, impietatea care se aduce femeilor fiind minimalizată, mistificată.85 Geoffrey Chaucer stabilește, în cadrul Povestirilor din Canterbury, un raport de echivalență între vocea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alături de fiica sa Sofia, dă sfaturi cumpătate (atitudine filogină), este un simbolic personaj feminin ideal, o donna angelicata. Prima povestire se caracterizează prin tonul glumeț și ironic, a doua este încărcată de idei dogmatice, o dezbatere solemnă despre violență și răzbunare, care sfârșește prin a impune necesitatea iertării dușmanilor. Sir Thopas, imagine vetustă a unui cavaler, a cărui poziție nu mai este înțeleasă într-un univers care a început să ridiculizeze idealurile desuete curtenești, își creează un ideal imaginar, imposibil de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
progenituri, decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne la Boccaccio de cele mai multe ori exterior, social, pornește de la opoziții precum tinerețe vs. bătrânețe, nou vs. vechi, pasiune vs. rigiditate, dragoste vs. cruzime, decizii juste vs. răzbunare lașă etc. Jertfa la care este supusă femeia sau căreia îi este victimă, în îndârjirea ei de a-și apăra sentimentele cele mai puternice, devine o consecință a tiraniei, a neînțelegerii, a durității și a absurdității venind din partea tatălui, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a fi încornorați, și mai cu seamă atunci când gelozia lor e fără de temei”185, și nu are nici un fel de resentimente 183 Ibidem, vol. II, p. 84. 184 Ibidem, p. 120. 185 Ibidem, p. 181. 73 în privința înfăptuirii dreptății prin răzbunare, de aceea eroina nuvelei din această zi, prin felul în care reușește să-și păcălească soțul zuliar, prin priceperea de care dă dovadă, devine mai degrabă simpatică, decât pasibilă de învinuire colectivă. Fiammetta este deschisă oricărui subiect, nu se rușinează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se rușinează să abordeze situații intime ale cuplului, știe să dea savoare istorisirii și nu se cramponează în pudicitate inuitlă sau falsă, așa cum se întâmplă și în povestirea a două cupluri ce își împart partenerele, la început pentru o mică răzbunare, iar mai apoi spre divertisment, adulterul cunoscut și acceptat devine o modalitate de a diversifica o existență banală și de ilustrare a unei moralități laxe. Toate acestea sunt permise poate și datorită finalității întrunirii celor zece, pe care Fiammetta nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
c-ar fi fost răutăcioasă, ci doar așa, din obișnuință”229. Personajul ei feminin cu care debutează în lanțul istorisirilor este o nobilă aristocrată, care are posibilitatea de a călători, și fiind înjosită de niște tâlhari, îi cere regelui Ciprului răzbunarea. Acesta însă, de o lașitate bolnăviciosă, nu înțelege să ia nici o atitudine, de aceea femeia, spirit de o finețe și o ironie aparte, prin cuvântul bine ales, va deschide în sufletul 225 Ibidem, vol. II, p. 210. 226 Ibidem, pp.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu suportă toată această defăimare, se vede oarecum deconspirată, pentru că și ea reprezenta un model al nevestei rele ce ar fi putut figura în cartea lui Jankin, de aceea face gestul brutal al ruperii filelor. Este în această atitudine o răzbunare a instinctului împotriva științei, din nou un act malefic din partea personajului feminin: „Ci eu nu dam o frunză de curechi/ Pe-asemeni vorbe și zicale vechi”394 Incidentul, deși va avea unele urmări - femeia va primi o palmă ce-i
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
realmente fascinați de personalitatea Constanței, se dezic de păgânism, pentru a îmbrățișa noua religie, a sacrificiului propriu pentru iubirea celorlalți. Cinstea reprezintă pentru Constanța unicul deziderat, ea refuză avansurile unui tânăr, atrăgându-și astfel ura acestuia și dorința lui de răzbunare. Va fi acuzată, pe nedrept, de crimă, fiind victimă a unei înscenări mincinoase, dar elementul divin intervine din nou salvator, un glas ceresc dezvăluie minciuna, cavalerul invidios este pedepsit, regele ținutului, Alla, o ia de soție după asistarea la această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
moral al celui care continuă să-i fie, prin demnitatea pe care o avea, superior ierarhic, dar nu și valoric. Are astfel un rol decisiv, pacificator, știe să-l orienteze pe rege pe calea cea bună: își învață soțul că răzbunarea rămâne o faptă reprobabilă. Motivul central al povestirii stă în dificultatea de a stabili adevărul din cuvintele rostite de cei din jur, de a distinge între prietenii adevărați sau falși. Prudenția, pe lângă demnitatea de soție, este și un prieten sincer
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vine să arate că femeia poate fi partener egal al bărbatului, un sprijin real pentru acesta și, prin purtarea ei, se face demnă de tot respectul. Femeia este aici principiu al răbdării și al echilibrului, care temperează dorința masculină de răzbunare violentă, nu este doar simbol al carnalității, ci se poate converti și într-unul al rațiunii. Relațiile între sexe pot fi astfel privite într o lumină mult mai blândă, mai firească, de fapt normală, antagonismul atât de mult cultivat fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]