2,944 matches
-
Astfel, participarea la vot se rezumă la alegerea unui set de politici potențiale care pot fi alterate în cadrul procesului de negociere pentru formarea guvernelor. O primă sursă de incertitudine derivă din complexitatea sistemului de determinare a preferințelor actorilor. Atunci când analizăm raționalitatea comportamentului actorilor presupunem că există o serie de scopuri clar determinate, pentru a căror realizare se vor utiliza cele mai eficiente mijloace. Există un grad ridicat de incertitudine în privința scopurilor celor care se implică în competiția politică. Conform lui Downs
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
scăderii costurilor de convingere a votanților. Partidele pot fi interesate să reducă setul de votanți doar la cei radicali sau la cei accesibili prin stimulente selective. Una dintre presupozițiile pe care le voi utiliza în acest capitol ia în calcul raționalitatea partidelor (a competitorilor electorali), indiferent de scopul final pe care și-l propun. În acest context, prin raționalitatea comportamentului politic al participanților la competiția politică înțeleg adoptarea acelor strategii care conduc spre atingerea scopului propus prin utilizarea celor mai eficiente
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
radicali sau la cei accesibili prin stimulente selective. Una dintre presupozițiile pe care le voi utiliza în acest capitol ia în calcul raționalitatea partidelor (a competitorilor electorali), indiferent de scopul final pe care și-l propun. În acest context, prin raționalitatea comportamentului politic al participanților la competiția politică înțeleg adoptarea acelor strategii care conduc spre atingerea scopului propus prin utilizarea celor mai eficiente mijloace din punctul de vedere al costurilor. Astfel, având în vedere faptul că pentru a putea influența procesul
Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
e caracterizată de un proces decizional colectiv care: a) presupune participarea tuturor celor afectați de aceste decizii sau de reprezentanții lor ("versant democratic"); b) e dezvoltat prin recursul la argumentele propuse în favoarea lor de participanții care împărtășesc aceleași valori de raționalitate și imparțialitate ("versant deliberativ"). În mod corect, Elster regăsește elemente ale acestei concepții în gândirea clasică, de la Aristotel la Burke, la Federalist Papers, la Mill și Hume, înainte de a-l aminti pe Rawls (1971) și Habermas (1996). În această lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
se cere, îl dau în nume personal, dar nu cred că savanții, pentru că sînt oameni de știință și pentru că au o metodologie riguroasă, trebuie să fie capabili să răspundă la orice. B.C. Unii membrii ai Grupului celor Zece opuneau adesea raționalitatea savanților lipsei de rațiune și aspectului magic al politicii. Nu e puțin cam schematic? J. de R. În sînul grupului exista un respect reciproc între politicieni și savanți. Politicienii respectau rigoarea și gîndirea oamenilor de știință, iar aceștia simțeau un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
se putea mulțumi cu legătura între individ și societate pe care o permitea sistemul său de inhibare a acțiunii, însă eu, ca economist, am nevoie să merg mai departe și să analizez această logică socială, să știu unde anume diferă raționalitatea unui bun public (un pod, un far, un baraj, un serviciu public...) de cea a unui bun de consum individual (un automobil, o pereche de șosete...). Bineînțeles că nu l-am convins niciodată pe Henri Laborit că explicația sa oricît
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
oameni care au noroc. Asta conferă lumii un minunat climat de egalitate. Acum patru ani, Herbert Simon, care a publicat în Science un articol esențial, după mine, a constatat că funcționăm conform unei scheme grupale, tribale, animale. Sîntem "ascultători cu raționalitate limitată". Ne aflăm acolo, gata să urmăm pe cineva, cu alte cuvinte există un număr de indivizi machiavelici care știu ce trebuie spus ca să fie urmați. Don Juan e machiavelic. El i-a spus frumoasei ce trebuia pentru ca aceasta să
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
am gîndit mult la legitimitatea în politică, dar n-am scris nimic despre asta, fiind-că orice politică are un aspect manipulant, iar a-ți oferi codurile de interpretare înseamnă a te slăbi singur. Ideea unei guvernări a oamenilor printr-o raționalitate controlată are ceva care limitează, iar secolul XX i-a demonstrat lipsa de pertinență. INTERVIU CU MICHEL SERRES 75 B.C. Vă amintiți cine v-a invitat în Grupul celor Zece? M.S. Cred că Jacques Robin. B.C. În ce an? M.S.
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și politică; despre structura formală a modelelor de "criză" (echilibre cu prețuri fixe, curentul anticipărilor raționale, relectura lui Keynes de către neoclasici); despre emergența categoriei de raritate; despre autonomia socialului. André Boyer coordo-na o reflecție despre supozițiile epistemologice, precum principiul de raționalitate și de individualism metodologic. Membrii CREA au înmulțit de asemenea numărul traducerilor din autorii americani: Pascal Engel i-a introdus și tradus în Franța pe Donald Davidson și pe Daniel Dennett (1983, 1993), doi reprezentanți ai filosofiei analitice, care își
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de la Descartes, Lévinas îndepărtează de la început Cogito-ul pentru a pune ideea de infinit în locul său. Lévinas a venit în filosofie cu dor de duh, cuvînt pe care autoarea îl introduce poetic și oportun în analiza viziunii celui care, excedat de raționalitatea sterilă a abordării ființei umane, s-a străduit toată viața să caute și să dezvăluie vocea Celuilalt și calea spre Altul. Și aceasta, printr-o percepție cu totul specială a subiectivității, în care subiectul, traumatizat de propria-i prezență, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
230). Cei doi gânditori sesizează, odată în plus, ceea ce au observat și alții, precum Kant, anume că o cunoaștere a lumii este mai curând o construcție a spiritului, logosului nostru (înțeles atât ca rațiune cât și ca discurs sau ca „raționalitate discursivă”) decât o reflectare mimetică, fidelă a realității, că noi nu putem prinde decât „fenomenul”, „lucrul în sine” scăpându-ne întotdeauna. În acest sens se va întreba Nietzsche de unde vine acest „instinct al adevărului”? Când, de fapt, dominant este „instinctul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
gândire. De fapt „cele două aspecte, cognitivul și expresivul, coexistă, numai că, în știință, metafora este preponderent cognitivă, iar în artă precumpănitor expresivă.” (idem:119). Metafora reprezintă, în această paradigmă un „mod non-definițional de fixare a referinței”, definindu-se ca „raționalitate imaginativă” (idem:122-123). Departe de a fi doar un simplu „ornament retoric”, metafora funcționează ca instrument de cunoaștere, ea apărând pentru a compensa carențele de „denumire”, lacune ale unui tip de limbaj în criză de termeni pentru noi aspecte ale
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
adevărate.” (Searle, 2000:159). Popper va impune „ideea de grade de verosimilitudine” sau ideea „gradului mai mare (sau mai mic) de concordanță cu adevărul sau de asemănare și similaritate mai mare (sau mai mică) cu adevărul.” (K. R. Popper, Adevăr, raționalitate și cunoaștere, în Logica științei, ediție îngrijită de Gh. Enescu și C. Popa, 1970:128). Autorul va preciza că „un anumit grad de verosimilitudine nu dă naștere nici unei logici cu mai multe valori, adică nu dă naștere vreunui sistem logic
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
vehiculate discursiv. Verificaționiștii, sau justificaționiștii, pozitiviști, care „cer să acceptăm o părere numai dacă ea poate fi justificată prin date pozitive...dovedită ca adevărată sau, cel puțin, ca foarte probabilă...verificată sau confirmată în mod probabilist.” (K. R. Popper, Adevăr, raționalitate și cunoaștere, în Logica științei, ediție îngrijită de Gh. Enescu și C. Popa, 1970:121). Falsificaționiștii, negativiști, care consideră că „nu putem găsi temeiuri pozitive care să justifice convingerea că o teorie e adevărată” (idem:121), dar că putem găsi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
distincția anticilor între episteme (știință) și opinie (părere), care ținea de domeniul cunoașterii. Tot în sfera cunoașterii va rămâne distincția și la Kant pentru care convingerile sunt rezultatul considerării a ceva ca adevărat în baza unor principii sau temeiuri ale raționalității umane iar persuasiunea este efectul considerării a ceva ca adevărat în baza unor principii sau temeiuri ale subiectivității (sensibilități, activități) umane. Trecerea distincției din domeniul cunoașterii în domeniul discursivității, limbajului este justificată prin faptul că prin discursivitate putem înțelege caracterul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dimensiunea primă - pur rațională sau cognafectivă - vizată în auditoriu. Convigerea, ca act argumentativ, pune în joc, în special, argumente bazate pe fapte, și exemple precum și o serie de operații logice (inferențe, raționamente, deducții, inducții, implicații, disjuncții), așadar mecanisme de ordinul raționalității și vizează în special dimensiunea rațională a interlocutorului. Ea tinde spre extrema raționalității: demonstrația cu idealul de deductibilitate, însă fiind sortită domeniului verosimilului și probabilului nu-și poate depăși condiția, depășire care de fapt ar anula-o devenind demonstrație. Argumentele
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pune în joc, în special, argumente bazate pe fapte, și exemple precum și o serie de operații logice (inferențe, raționamente, deducții, inducții, implicații, disjuncții), așadar mecanisme de ordinul raționalității și vizează în special dimensiunea rațională a interlocutorului. Ea tinde spre extrema raționalității: demonstrația cu idealul de deductibilitate, însă fiind sortită domeniului verosimilului și probabilului nu-și poate depăși condiția, depășire care de fapt ar anula-o devenind demonstrație. Argumentele și operațiile puse în scenă de convingere sunt mai degrabă constrângătoare decât seducătoare
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
care e justificat acel rezultat. Persuadarea ca act argumentativ aruncă în lupta discursivă, mai degrabă, argumente bazate pe analogie și operații retorico-estetice sau stilistice (de ordonare, de “ornare” și altele), mecanisme ce țin, mai curând, de sensibilitatea subiectivă decât de raționalitate, vizând în special dimensiunea emoțională a interlocutorului. Argumentele și operațiile vehiculate de persuadare sunt seducătoare și sugestive nu constrângătoare, tinzând spre cealaltă extremă, cea irațională, a seducției prin cuvinte, care de cele mai multe ori ia forma “persuasiunii clandestine” sau manipulării prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
aserțiuni. “Problema delicată” este că “orice intervenție discursivă performativă este și persuasivă și convingătoare în același timp. Numai această întrepătrundere poate asigura creșterea performanței unei intervenții discursive”, dar “cine poate spune cu exactitate unde se termină mecanismele ce țin de raționalitate în obținerea unui rezultat discursiv și unde încep acelea care trec dincolo de raționalitate?” (Sălăvăstru, 1996:205). 4.3.3. Limba de lemn ca stratagemă manipulatorie Se vorbește tot mai mult de faptul că trăim într-o “era a comunicării” iar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
convingătoare în același timp. Numai această întrepătrundere poate asigura creșterea performanței unei intervenții discursive”, dar “cine poate spune cu exactitate unde se termină mecanismele ce țin de raționalitate în obținerea unui rezultat discursiv și unde încep acelea care trec dincolo de raționalitate?” (Sălăvăstru, 1996:205). 4.3.3. Limba de lemn ca stratagemă manipulatorie Se vorbește tot mai mult de faptul că trăim într-o “era a comunicării” iar “forța puterii” nu mai stă în “puterea forței” (fizice) ci în “puterea cuvintelor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Ea se concentrează de obicei asupra structurilor, instituțiilor și a perpetuării lor. De asemenea, economia se distinge printr-o abordare specifică, abordare ce explică fenomenele sociale și politice prin prisma maximizării valorii și în care accentul cade în special pe raționalitatea alegerilor individuale. O astfel de împărțire a științelor sociale în funcție de diversele metodologii, care abandonează ideea lumii sociale ca întreg coerent, este o forțare logică. Într-adevăr, este dificil de găsit o modalitate legitimă de a delimita probleme specifice unei anumite
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
afirmații din distribuția puterii, distribuție ce are un impact specific asupra calculului rațional al agenților (statelor) și care face sistemul să fie stabil sau nu. Avem aici o judecată cauzală de felul următor: dacă există bipolaritate și date fiind asumpțiile raționalității și urmăririi propriului interes în sistemul anarhic, efectul calculului rațional al actorilor se va structura în așa fel încît va apărea o probabilitate crescută de (in)stabilitate. Stabilirea acestei structuri permite analiștilor să deducă ipoteze care pot fi testate pe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
calea aplicării acelei raison d'état. Politica externă își urma propriile reguli și de aceea își descria propria condiție ca fiind de domeniul expertului diplomatic, și nu al celui în politică internă. Dar Allison a atenuat și mai mult asumpția raționalității interesului național din teoriile realiste ale relațiilor internaționale. El a pus convingător în lumină impactul endemic, și nu doar ocazional constrîngător, al politicii interne asupra celei externe. În cele din urmă, cercetarea sa a fost concepută în așa fel încît
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
echivalente cu două dintre modelele sale. Combinînd lucrările celor doi autori, rezultă patru modele generale de analiză decizională. Paradigma analitică (primul model: actorul rațional) susține viziunea realistă tradițională asupra lumii, în care politica externă este analizată pe baza idealului maximei raționalități, înțeleasă ca interes național. Acest model presupune că factorii interni care influențează luarea deciziilor sînt constanți și de aceea neglijează analiza lor. Paradigma cibernetică (modelul al doilea: procesul organizațional) vede deciziile ca fiind nu consecința raționalității instrumentale, ci rezultatul procesului
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pe baza idealului maximei raționalități, înțeleasă ca interes național. Acest model presupune că factorii interni care influențează luarea deciziilor sînt constanți și de aceea neglijează analiza lor. Paradigma cibernetică (modelul al doilea: procesul organizațional) vede deciziile ca fiind nu consecința raționalității instrumentale, ci rezultatul procesului de luare a deciziilor sub imperiul inerției organizaționale. Aceasta se aplică adunării informațiilor necesare pentru o corectă evaluare a amenințărilor; de exemplu, o birocrație are doar cîteva categorii cu ajutorul cărora poate clasifica și înțelege evenimentele. Ea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]