3,555 matches
-
foarte deștept la Eminescu versus Eminem, a fost, pe de o parte, structura fracturată a poveștii, iar pe de altă parte, umanizarea mitului, și când spun asta mă gândesc la două secvențe: cea în care tatăl tău recită, în timp ce se rade în baie, Somnoroase păsărele și cea în care Gianina Corondan dă indicații despre intersecția Moșilor cu Eminescu. Cum ai lucrat la filmul ăsta? S-a pornit de la un material făcut în joacă și apoi, pe acel schelet, au fost gândite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și alții... Ce-ar mai fi de adăugat? Cred că e necesar să stai din când în când, nu prea des însă, la balamuc. Ieși de acolo foarte proaspăt, cu inițiative, faci duș de câte trei-patru ori pe zi, te razi când îți trăsnește... Și începi să achiziționezi iarăși cărți... Te uiți la televizor la meciurile de tenis pe zgură... pe iarbă... pe ciment... Poți umbla pe unde vrei, cât vrei, nu îți dă nimeni pumni plini cu pastile... Libertatea gesturilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
provinciali, exilați la o margine de Imperiu, meniți, poate, a apăra Occidentul, misiune în care însă am eșuat de atâtea ori (ultima oară în 1944). Chiar și mitica perioadă interbelică nu poate constitui raiul românității, pe nedrept părăsit. Pe noi, rasă cu aere occidentale, ne-a durut după 1989 avansul pe care l-a luat Vestul în timpul lungii pauze comuniste și dintr-o dată am început, pe nedrept, să comparăm România cu Vestul, uitând naiv sau intenționat că noi nu am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
încă nici un pumn în față. Ultima oară (adică ieri), tipul care părea patron de butic de parter de bloc m-a întrebat serios: „Ești organ de poliție?“ cu oarecare teamă în glas (la ora la care scriu aceste rânduri sunt ras în cap, mă duc la sala de fitness și port ochelari de soare). Răspund: „Sunt organ de bun simț și călător“. Răspuns patron brusc ușurat: Atunci pleacă domnule d’acilea“ (accent insuportabil, bucaresto-oltenesc). Asta a fost tot. În loc de concluzie: dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
mă jucam - uneori cu sonorul dat la minimum - pe calculatorul personal, construind orașe și cetăți, îngrijind mai întâi temple, apoi biserici, rezistând atacurilor barbare ale năvălitorilor și contraatacând eficient, dar iertător? Nu aveam nici o plăcere să omor, să distrug, să rad de pe fața pământului virtual așezările inamice. Ba chiar bucuria mea era creștinarea. Cu o legiune de preoți care mă costaseră ceva aur, converteam pur și simplu adversarii, până depășeam cuantumul de populație îngăduit de Microsoft. Problema a fost însă alta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
motiv. Nu e nimic în neregulă cu el. De fapt, cred că ar fi un tip aproape arătos dacă ar da jos burta de la bere și ar scăpa de puloverele maro și verzi. Dar Tim e Tim. Măcar și-a ras barba aia oribilă. A făcut-o pentru mine. E cel mai drăguț lucru pe care l-a făcut cineva pentru mine. Oricum, acum am mai crescut. Și sunt mai înțeleaptă. Nu prea mai pun preț pe aparențe. Sau pe persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
trei ani. Ne-am tot despărțit și împăcat. Mai mult am stat despărțiți, ca să fiu complet sinceră. Când l-am cunoscut pe Tim, era destul de atrăgător, deși nu mai e. Nu chiar, cu toate că, după cum spuneam mai devreme, când și-a ras barba, a făcut clar un pas pe drumul cel bun. Deseori, bărbații mi se par mai atrăgători când sunt singuri și se îngrijesc. Dar când au o prietenă, li se pare că pot să renunțe la exercițiile fizice. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se spune. E ciudat, dar se spune că ar trebui să arăți cel mai sexy când ești însărcinată. Dar, Doamne, nu sunt de acord. Fața mi se tot umple de pete și orice lucru extenuant, cum ar fi să mă rad pe picioare sau să mă dau cu autobronzant, mă lasă epuizată. În majoritatea zilelor vreau doar să mă trântesc în pat. Mă întreb cum reușesc vedetele alea pop. Știți voi, cele care apar pe scenă în maiouri cu buricul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
deasupra halatului convențional și își spune : "Ce ochi verzi și depărtați unul de altul ! Și sprâncenele parcă ar fi încondeiate. Iar părul, coroana de păr ce îi înconjoară capul, are aceiași culoare cu a părului meu pe care îl vor rade ca să lase țeasta curată ca palma pentru trepanație... Și mai ales ce asemănare cu fata mea, cu Dori-na ! Incredibil ! Absolut incredibil ! Deci ea, doctorița asta cu care mă asemăn, se va ocupa de mine ! Ea va avea în mâinile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu boabe de porumb și două pâini ca niște cărămizi crăpate. Ni s-a spus că zona este încercuită de paznici și că la vreo zece kilometri se găsește satul Gherasimovka, unde se află și "comanditur". Șeful transportului, un rus ras în cap, care vorbea tare și înjura la fiecare două cuvinte, ne-a mai spus că trebuie să ne pregătim un adăpost pentru iarnă și că în câteva zile va trece un camion cu un "nacialnic" care ne va instrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spre o a treia plăcuță care relata povestea „Berthei D.“, o artistă de origine germano-letonă, care se pare că fusese batjocorită În copilărie pentru vocea joasă. După ce Începuse să-i apară păr pe față și se săturase să se mai radă, s-a Îmbrăcat În haine bărbătești și și-a asumat o identitate de băiat. După aceea a putut să cânte și În registre mai joase. La optsprezece ani, „Bert“, cum Își spunea ea acum, a avut primele raporturi sexuale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
după-amiază de sâmbătă. Urcând scările spre muzeu, am dat peste un tip de vreo douăzeci și ceva de ani, care, cu mișcările lejere ale atletului Înnăscut, mergea agale - de parcă ar fi fost proprietarul sau cel puțin moștenitorul locului. Avea părul ras În spate și deasupra urechilor, dar o șuviță galbenă ca paiul fusese lăsată liberă și lipită de frunte Într-un stil, mai nou, atât de popular. Când mă observă, bătu din palme și, răsucindu-le, pocni din Încheietura degetelor. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încă nu se Întorsese de la școală, iar maică-mea profita de ocazie și făcea niște comisioane, după ce punea cremă de rubarbă și lapte pe masa din bucătărie. Așteptam mereu să aud ușa și s-o văd ieșind pe stradă. După ce rădeam crema cu lingura, vărsam laptele rămas În chiuvetă și Îmi clăteam farfuria. Apoi, ștergându-mă pe mâini, alergam În camera maică-mii, stăteam câteva minute, ca și când m-aș fi rugat, apoi deschideam larg ușile șifonierului. — În capul meu, gustul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În tăcere. Dar când bărbierul lăsă lama să alunece pe obrazul dureros, mă simțeam de parcă m-ar fi torturat. Lacrimile Îmi năpădiră ochii și eram pe punctul de a declara că nu mai vreau, mulțumesc, nu mai e nevoie să radă și partea cealaltă, când Îmi Înpunse nasul din nou, pe partea cealată, de data aceasta, și trase lama de la ochiul Învinețit până jos. În mod ciudat, jumătatea stângă a feței mă durea mai puțin. Când, În sfârșit, ajunse la buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de obicei, prietena ei dispăruse și, lăsată singură, Dora se simțea stânjenită. Bucătarul avea o față lată, plină de cicatrice și niște mâini păroase. Totuși, când i-a spus că o să-i dea toată ciocolata pe care obișnuia s-o radă peste deserturi, a cedat. Zâmbind cu complicitate, bucătarul trase ușa dinspre curte, se aplecă și o ridică pe fetiță, așezând-o În poale. Apoi, plimbându-și degetul mare cărnos pe partea inferioară a corpului ei, mormăi tot felul de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Un miros dulceag, liniștitor a invadat Încăperea când Cevriye s-a apucat să toarne budinca de orez din ceaunul imens În castroanele mici. În timp ce Cevriye continua să Împartă cu o ușurință exersată budinca, Feride o urma presărând nucă de cocos rasă În fiecare castron. Ar fi fost mult mai bună cu scorțișoară, spuse Banu pe un ton plângăreț. N-ar fi trebuit să uiți să cumperi scorțișoară. Lăsându-se pe spătarul scaunului, Zeliha Își Înălță capul și inspiră adânc, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-și dea seama, Îi trecuse cu eleganță rolul de oaie neagră a familiei Kazanci fiicei ei. Din fericire, Asya nu părea Încă obosită de lume sau apăsată de neliniște, fiind prea tânără pentru toate astea. Însă tentația de a rade de pe fața pământului edificiul propriei existențe era acolo, lucind mocnit În adâncul ochilor ei, dulcea ispită a auto-distrugerii de care sufereau doar oamenii sofisticați sau gravi. În ceea ce privea Înfățișarea, totuși, mătușa Zeliha Își putea da seama clar că Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai fi lasată În pace ca să te distrugi cât mai repede și mai curând... Asta vrei? Ești fascinată de autodistrugere ca o molie de lumină. Asya a scos un chicot nervos și disprețuitor. — Când bei, bei peste măsură, când critici, razi totul de parcă ai trece cu buldozerul, când ești deprimată, te scufunzi până atingi fundul. Sincer, nu știu cum să te iau. Ești atât de plină de ură, iubito... Poate pentru că sunt o bastardă, a observat Asya trăgând Încă un fum. Nici măcar nu știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fără strop de ploaie de acum douăzeci de ani, Zeliha alesese să rămână acasă. Își petrecuse mare parte din zi zăcând În pat, răsfoind revistele sau visând cu ochii deschiși. Lângă pat erau un aparat de ras cu care se răsese pe picioare și o sticluță cu loțiune cu apă de trandafiri pe care o aplicase după aceea, ca să calmeze iritarea pielii. Dacă maică-sa ar fi văzut astea ar fi fost foarte supărată. Macă-sa era de părere că femeile trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o aplicase după aceea, ca să calmeze iritarea pielii. Dacă maică-sa ar fi văzut astea ar fi fost foarte supărată. Macă-sa era de părere că femeile trebuiau să-și epileze tot părul de pe corp cu ceară, Însă să nu se radă niciodată. Rasul era doar pentru bărbați. Epilatul era un ritual feminin colectiv. De două ori pe lună femeile Kazanci se adunau În living ca să se epileze pe picioare. Mai Întâi topeau pe plită o bucată mare de ceară care răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o Îndepărtau. Uneori mergeau toate la hamam-ul din zonă și se epilau acolo pe picioare, pe podeaua uriașă de marmură de sub aburi. Zeliha ura hamam-ul, spațiul acela al tuturor femeilor, la fel cum ura și ritualul epilatului. Prefera să se radă cu aparatul; era ceva rapid, simplu și intim. Zeliha și-a bălăbănit picioarele deasupra patului și s-a privit În oglida de vizavi. Și-a turnat iarăși loțiune În palmă și În timp ce și-a Întins Încet loțiunea pe piele și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai făcut cu aparatul meu de ras? — Nu e treaba ta, a răspuns, deși cu o oarecare ezitare. Nu e treaba mea? a Întrebat Încruntându-se și mai tare. Te furișezi În camera mea, Îmi furi aparatul de ras, te razi pe picioare ca după aia să le arăți tuturor bărbaților din vecini și mai spui că nu e treaba mea. Ei bine, dă-mi voie să-ți spun ceva. Greșești al naibii de mult, domnișoară! Chiar e treaba mea să mă asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
luni, în cazul în care nu dau rezultatele scontate, urmând a fi înlocuiți de linia ofițerilor tineri. Este ca și cum le-ar fi spus: dacă nu legați urgent mafioții, vă schimb. Voi îi știți, e suficient să vreți. Dacă nu, vă rad. Stilul e omul și consilierii nu-l vor putea schimba. Nici garnitura de la Cotroceni nu mi se pare completă. Sunt acolo câteva nume grele: Stolojan, specialist în probleme economice, Renate Weber, alt reprezentant de vârf al societății civile, Andrei Pleșu
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
între clește și-o tot răsucește scuturându-mi în aer ciorapii murdari chiloții cămașa de parcă un cazac și-ar flutura cravașa Ca pe o ladă de cartofi răstoarnă pe tarabă periuța de dinți crema de pantofi ochelarii săpunul mașina de ras cravata stiloul batistuța de nas și dintr-o pungă învelite aparte niște bucate un ou fiert o ceapă o sticlă de apă trei felii de pâine una de slănină Ce cauți domnule vameș Droguri arme valută străină Cum toate acestea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Romaniuc Săptămâna trecută a fost lansată la Iași, în Sala Senat a Universității „Al.I. Cuza“, cartea Stil și limbaj în mass-media din România, apărută de curând la Editura Polirom, în colecția „Media. Studii și eseuri“ și coordonată de Ilie Rad. Întâlnirea de la Iași a fost organizată de Editura Polirom, în colaborare cu Asociația Studenților Jurnaliști. Daniel Condurache, Dan Stoica și Stelian Dumistrăcel, profesori la Departamentul de Jurnalistică, și Dumitru Irimia, profesor de stilistică la Facultatea de Litere, au prezentat volumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]