5,449 matches
-
măsură doar de el știută, Se oprește într-un punct anume și, reluându-și pensula încă cu galben de soare pe vârful perilor, din câteva mișcări ușoare pune culoarea unde voia să fie, Cunosc cu precizie la ce distanță de ramă am pus fiecare tușă, în sus, în jos, la dreapta sau la stânga, Uite, să-ți demonstrez! Trântește neglijent pensula pe masă, aproape peste caietul meu, din fericire, l-am tras la timp, Din acest punct, și degetul lui arătător se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-ți demonstrez! Trântește neglijent pensula pe masă, aproape peste caietul meu, din fericire, l-am tras la timp, Din acest punct, și degetul lui arătător se situează ușor deasupra ultimei tușe de culoare puse pe pânză, de aici până la rama de sus sunt exact patru deschizături de palmă, și îmi demonstrează măsurând cu palma deschisă prin aer, ajungând cu precizie la ramă, Incredibil! Revine apoi în jos, refăcând traseul spre punctul de pornire, Tot de aici înspre dreapta sunt aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și degetul lui arătător se situează ușor deasupra ultimei tușe de culoare puse pe pânză, de aici până la rama de sus sunt exact patru deschizături de palmă, și îmi demonstrează măsurând cu palma deschisă prin aer, ajungând cu precizie la ramă, Incredibil! Revine apoi în jos, refăcând traseul spre punctul de pornire, Tot de aici înspre dreapta sunt aproximativ trei palme, precizia lui mă uimește cu adevărat și abia acum înțeleg tăinuitele lui măsurători, în jos nici n-are rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui mă uimește cu adevărat și abia acum înțeleg tăinuitele lui măsurători, în jos nici n-are rost să-ți mai arăt sunt exact șase palme, iar spre stânga șapte palme, Și știu exact distanțele tuturor culorilor de pe pânză în raport cu ramele, de aceea ți-am cerut o pânză pe care s-o pot cuprinde cu brațele și care să aibă exact înălțimea mea, Când vorbește se uită înspre mine, dar direcția privirii sale se situează undeva deasupra mea în tufa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
l-a neliniștit într-atât de aseară, m-a pus să citesc și eu n-am putut lăsa nimic pe dinafară, chiar dacă, întinde mâna spre locul unde presupune că se află tabloul, Autoportretul unui, eu i-am întins pânza pe ramă, după sfaturile lui, cât am putut eu de bine, O pânză trebuie să se întindă ca și coarda, să vibreze la atingerea pensulei, ca o vioară, el o spune, ca o femeie care așteaptă să fie iubită, Autoportret cu găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de lângă Corina, Unul singur! Care? Coborârea de pe cruce! L-a văzut întâmplător, mă căuta în biserică și eu în loc să fiu pe schelă pictam Coborârea, țineam pânzele în biserică, în altar, știa că pictez uneori și pe pânză, îmi făceam singur ramele, apoi mă vedea de multe ori plecând înspre pădure cu șevaletul după mine, s-a oprit și s-a uitat lung la pânză, era aproape gata, ce a spus? Mi-a zâmbit blând în felul lui și m-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
imagine am suprapus un alt strat de pictură, în locul celorlalte personaje ale lui Botticelli am pus, stai să văd dacă îmi amintesc, și face câțiva pași spre tablou, pe pipăite îl atinge cu mâna, îi cercetează capătul din dreapta, și de la rama improvizată trece încet cu palma peste pânză, nehotărât se oprește puțin deasupra capului personajului din dreapta care întors numai pe jumătate spre scena din centrul tabloului, arată undeva în urma lui spre drumul ce se pierde în depărtare, route 66, Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
motociclete, o tarabă cu acadele, dulciuri, pe lângă care se învârt copiii, vată pe băț, șlapi în toate culorile, pe arbuștii joși puse la uscare tricouri, maieuri, cămăși, pe taburete, mese de tot felul, biblii, tablouri din acelea mari, înrămate în rame aurii, cu sticlă, Cina cea de taină, roșii, ardei, un întreg aprozar, pe-un grătar se frig mici, bere, casetofoane cu muzică, big mistake, hituri la modă, dar și șlagăre religioase de-o proveniență îndoielnică, colo sus în veșnicii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Boris, și începem să ne târguim, eu că nu-i pot cere bani, el că vrea să-mi plătească și Andrea în tot acest timp privind lung tabloul sprijinit acum de ușa de la cameră, Trebuie să-l pun într-o ramă ca lumea, vorbește Boris, ei facem târgul?! Vede îndoiala mea, Nu te gândi la bani, cine știe, în câțiva ani îl voi vinde cu mii de dolari, accepți sau nu? încă n-am spus da, eu mi-aș fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sânzâiene, E prea limpede totul, parcă e o fotografie bine făcută! Iar povestea cu fermoarul răsuflată! Acestea au fost cuvintele lui, nimic despre tehnică! O.K. Primul gest după ce a plecat, am luat cuțitul de pâine, încă mânjit cu margarină Rama și am sfârtecat metodic pânza, am tăiat-o fâșii subțiri și n-am simțit nimic! Apoi am mâncat jumătate de franzelă cu margarină, 29 iulie, la mine în sat, în biserica pe jumătate pictată, meșterul Duma îmi oferă explicații în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zâmbi. —Eu sunt de la Hibernian Bride, Celtic Health și Gaelic Interiors. Lisa își dădu seama dintr-o singură privire că femeia era o fostă hipioată. —Iar eu sunt Kelvin Creedon. Un bărbat exagerat de aranjat, oxigenat, dotat cu ochelari cu rame negre de la Joe Ninety, apucă mâna Lisei. Ea își dădu seama imediat că ochelarii erau doar de fițe și că sticla din ei nu avea dioptrii. Nu părea să aibă mai mult de douăzeci și ceva de ani. Radia energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
asta. —O dimineață fabuloasă. Doar pentru că s-a oprit ploaia asta imbecilă, se gândea Lisa mulțumită. Îți amintești vara trecută? strigă Kelvin către Ashling, care era în capătul celălalt al biroului, cu ochii strălucindu-i în spatele ochelarilor de fițe cu rame negre. — Sigur că îmi amintesc, replică Ashling. Era o zi de miercuri, nu? Toată lumea a izbucnit în râs. Toată lumea cu excepția Lisei. La jumătatea dimineții, Mai păși grațios în birou, zâmbi dulce și șmecher celor din jur și întrebă: —Jack este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu îi acorda pic de atenție și deci nu avea nici cea mai vagă idee dacă este bun sau nu în ceea ce face. Dar Gerry scoase câteva prototipuri pentru copertă - trei fete diferite, peste care venea suprapusă o selecție de rame și texte. Senzația pe care o creea era incredibil de sexy și de amuzantă. —Excelent, îl încurajă Jack. Apoi se întoarse către Lisa: — Și cum stăm cu rubrica de celebrități? — E în lucru, zâmbi Lisa ușor. Bono și cele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
secundă, ea a crezut că este un cadou, dar apoi și-a dat seama că era un pachet cu documente: dividende, conturi bancare, declarații pentru carduri de credit, actele pentru ipotecă. El și-a pus o pereche de ochelari cu rame argintii și, deși părea profesional în cel mai delicios mod, toată nerăbdarea ei copilărească a dispărut instantaneu. Oare ce fusese în capul ei? Asta nu era o întâlnire, ăsta era un pas în cadrul divorțului lor. Starea ei de spirit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
O lumină de veghe strălucea în pragul ușii de la baie, călăuzindu-mă exact spre ceea ce speram să fie bârlogul lui Fritzie. Am încercat clanța și ușa s-a deschis. În cămăruță era beznă. Am înaintat, pipăind pereții, lovindu-mă de rame de tablouri și simțindu-mă sinistru de înfrigurat, până când mi-am julit piciorul într-un obiect înalt și instabil. Era cât pe ce să-l răstorn și mi-am dat seama că-i o lampă cu picior reglabil. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
biroul comandantului. Am făcut stânga în împrejur și am bătut la ușa locotenentului Jastrow. El îmi strigă: — E deschis. Am intrat și l-am salutat ca un recrut idealist. Jastrow se ridică, îmi ignoră salutul și-și aranjă ochelarii cu ramă de baga, de parcă atunci m-ar fi văzut pentru prima oară. — Ai două săptămâni de permisie începând din clipa asta, Bleichert. Când te întorci la datorie, prezintă-te la comandantul Green. O să te repartizeze la altă divizie. Am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Amortizorul fâsâi și glonțul de 45 sfâșie pictura în două. Au urmat cele două vase Ming, transformate într-o explozie de cioburi. Am ratat grifonul din prima încercare - dar m-am ales cu un premiu de consolare: o oglindă cu rama aurită. Tati și fetița lui stăteau în pat, îngrămădiți unul într-altul. Am ochit un Rembrandt sau un Tizian sau ce mama dracu’ o fi fost. Glonțul făcu o gaură de toată frumusețea, smulgând cu el și o bucată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
puțin tare... — Sparge-o. Acum. Agenta Watson făcu un pas Înapoi și izbi cu piciorul În ușă, chiar sub broască. Cu o bufnitură explozivă, ușa zbură În lături, trântită În holul apartamentului și, sărind din loc, fotografiile se clătinară În ramele lor. Se grăbiră să intre, Watson În camera de zi, Logan În dormitor. Nimeni. La fel ca și apartamentul de deasupra al lui Chalmers, bucătăria nu avea ușă, dar, oricum, era goală. Mai rămăsese doar baia, și aceasta era Încuiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aproape de pilaștrii de marmură am observat că fiecare susținea câte o fereastră ovală, ca un mic tablou înrămat, în vârful coloanei de piatră albă. M-am oprit în fața primei ferestre, privind în geamul transparent... numai că geamul nu era transparent. Rama subțire și aurie încadra ieșirea spre o imagine din altă lume, din alt timp, din alt înțeles... însă eu am recunoscut coroana Libertății și făclia aprinsă, pâlpâind ca din depărtare. M-am bucurat pe moment, apoi mi-am dat seama
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ferestre din alabastru subțire, deschis la culoare, adăposteau, în două rânduri de nișe în pereți, rafturile din lemn de cedru din Libanus care nu putea fi atacat de cari, unde se aflau volumina și codice. Deasupra firidelor se aliniau, în rame rotunde de stuc, portretele marilor scriitori din toate disciplinele, asemenea unui șir de suverani. Nu i-au interzis să treacă pragul acelor încăperi, și lui i se păru că a ajuns pe o insulă. Din voința lui Augustus, toată înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însă, când ajunseră în vârf, intendentul și servitorii erau deja cuprinși de agitație. Vila era simplă, minunată: un salon mare în formă de cruce grecească dădea, pe cele patru laturi, în patru săli mici unde niște deschideri ample, asemenea unor rame, încadrau patru perspective diferite, superbe. Gajus se îndreptă spre terasă. Orizontul se pierdea în negură; avu impresia că zărește insula Capri, închisoarea înaltă și stâncoasă din care tocmai evadase. Apoi văzu că pe mare, în dreapta, dincolo de promontoriul Misenum, se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
birou care îi aparținuse lui Augustus. Îl numise zothecula: lumină puțină, blândă, o ușă spre marea sală cu coloane, o alta care dădea în peristil, posibilitatea de a intra și de a ieși fără să fii văzut. Pe pereți, în rame elegante de stuc, erau fresce cu imagini senine: lebede, grifoni, flori de lotus. O mică masă prețioasă, scaunul său, două-trei taburete, un lectulus, un soi de divan pentru odihnă și citit - o invenție a lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că nu voi mai zbura, ar fi mai rău ca moartea. Nu râd În fața fulgerului ce mă va lovi, dar nici teamă nu-mi e de el: Viața de va fi să-mi soarbă, Nimeni nu m-o pune-n ramă, Vino, dar, putere oarbă, Să te-nfrunt, nu-mi este teamă. * Voi urca cu orice preț. E un moment crucial În viața mea. Nu-mi Închipui c-aș putea renunța. Orice-ar fi, oricât de Înspăimântătoare va fi stânca, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că exiști și mă privești Încordat ca să te Încredințezi că exiști“. Desigur că el, Leonardo, a trecut atât de mult din sine În textul tabloului și a fost absorbit În așa măsură de conștiința acestui transfer, Încât ne somează din ramă să luăm cunoștință cu gravitate de această descoperire a sa. Arta mare ne ajută să simțim mai intens bucuria că trăim. Din „Cina cea de taină“ izbucnește violentă viața, care este În primul rând o conștientizare a propriei conștiințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
doar niște figuranți, dar știm acest lucru, după cum Îl știe și cel care stă În lumina azură; care stă acolo tocmai să se vadă mai bine că știe ce-l așteaptă. Se spune că pictorul se speria de viața din ramă și atunci se scutura de vopsele, arunca pensula cu furie și alerga În stradă, uitându-se cu atenție la toți milanezii, Întorcându-i cu fața spre lumină și spre Întuneric, să-i vadă mai bine și să se inspire din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]