5,027 matches
-
lângă turn și am privit la soarele după-amiezei târzii, care răspândea mari bălți de umbră în spatele stâncilor sferice de la Golful Raven. După aceea, zărind niște turiști apropiindu-se, și cum eu eram în pielea goală, m-am îmbrăcat, m-am reîntors acasă, și mi-am strâns rufele, care se uscaseră. După aceea am adunat fotografiile lui Hartley pe care le adusesem de la Londra și m-am așezat afară, pe banca mea de piatră, lângă jgheabul cu pietre, privindu-le îngândurat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întreaga ei ținută exprima nu atât teamă cât o totală demoralizare resemnată, care trecuse dincolo de frică. Părea să fi fost muiată de umezeală, șiroindă, de parcă într-adevăr se înecase și acum nu aveam în față decât fantoma ei. Ben se reîntorsese în poartă, i-am strigat: „A sosit!“, și am condus-o pe Hartley în întâmpinarea lui. Ben ieșise pe trotuar. În timp ce ne apropiam, rosti: — Atunci e în ordine. O.K. Noapte bună. După care se întoarse și intră în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de parcă îmi pătrunsese în toți porii. Pe vreme însorită, îmi petreceam timpul pe stânci. Gilbert făcea de pază la ușa din față și se ducea după scrisori, numai că-nimeni nu venea în vizită, iar Hartley nu-mi scria. M-am reîntors la vechea mea pasiune obsedantă pentru colecționarea pietrelor, culegându-le de prin crăpăturile spălate de valuri și bălțile dintre stânci și ducându-le apoi pe pajiște, unde Gilbert mă ajuta să îngrădesc marginea peticului de iarbă. Pietrele, atât de mărunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Charles! — Da. — Azi la cârciumă am auzit ceva curios. — Ce? — Șoferul acela al tău, Freddie Arkwright, e fratele patronului cârciumii, și vine să se stabilească la Whitsun. — Ah! Rușine, vinovăție, altă dâră de demon. — E curios, nu, cum oamenii se reîntorc mereu. Da. — Charles, iubitule. — Da. Dacă tu ai trăi cu Lizzie, eu aș putea fi valetul vostru. Vrei o băutură? — Nu, mulțumesc. — Te superi dacă eu îmi iau? Aș vrea să pot renunța la băutură, e un simbol al depravării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ajunsesem la concluzia că nu urmărise decât să mă întărâte. Nu încetasem o clipă să mă gândesc la celălalt lucru pe care mi-l dezvăluise, deși încercam din răsputeri s-o alung pe Rosina din mintea mea. Speram că se reîntorsese la Londra. Către sfârșitul acelei zile, am ajuns la concluzia că dacă Ben continua să nu dea nici un semn de viață, vam trebui să fac eu ceva a doua zi; ceva lămuritor, ceva-decisiv; deși nu reușeam încă să văd care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e argumentul tău? — Faptul că o iubesc. Că ea mă iubește. Așa afirmă. Și dragostea nu se bazează pe „dovezi“ și pe „inducții“. Dragostea cunoaște. A avut o viață foarte nefericită, nu am de gând s-o las să se reîntoarcă la despotul acela care, pe viitor, va fi și mai crud cu ea. Va fi și mai rău. O.K. Eu sunt vinovat, dar faptele sunt fapte. Iar în ce privește cruzimea lui, avem un martor aci de față, cu toate că nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
văd pe James, dar mi s-a răspuns că doarme. Gilbert mi-a raportat că plouă pe scări și apa inundă baia. Am ajuns până la bucătărie și am amețit. Mă dureau toate vânătăile, mi-era foarte frig, și m-am reîntors la foc. Cum sosise, pare-se, ora prânzului, am mâncat puțină supă și pe urmă le-am spus că vreau să fiu lăsat singur să mă odihnesc. M-am așezat în fotoliul meu, înfofolit în pături, și am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe care mi-o întindea. Așa încât, până la urmă, Hartley va fi singură. Și se va arunca în brațele mele, așa cum făcuse în noaptea aceea, în noaptea când alergase peste stânci pentru că era atât de înspăimântată de Ben, speriată să se reîntoarcă la el, speriată să rămână la mine. Atunci venise la mine din proprie inițiativă. Și asta era o dovadă, de fapt cea mai importantă dintre toate. Pe urmă mi-am spus: „Dar dacă va fi singură și-mi va cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pleacă toată lumea acolo. Climat admirabil, hrană ieftină, casele mult mai ieftine decât aici. Dumnezeule, dac-aș putea fi din nou tânăr, de la-nceput m-aș duce acolo. — Ben își va putea primi pensia lui în Australia, zise Hartley, care se reîntorsese cu ceainicul. — Ai fost vreodată pe acolo? — Da, de câteva ori. E o țară minunată. — Golful Sydney, opera din Sydney, vin ieftin, canguri, ursuleți koala, tot tacâmul. De-abia aștept! Și când plecați? am întrebat privind-o pe Hartley, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nicăieri, voi fi tot timpul acasă. Tu mă iubești, ai fugit la mine în noaptea aceea, mi-ai spus atâtea lucruri. Trebuie să vii, încă nu-i prea târziu, niciodată nu-i prea târziu... Soarele, trandafirii, mă orbeau. Ben se reîntorsese în hol, și-i vedeam umbra în spatele lui Hartley. O secundă, fața ei păru să se prefacă într-o mască de durere, pe urmă, sau poate că nici măcar nu se schimbase, redeveni inertă, inexpresivă. Ochii mari, fără de lacrimi, erau pustii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în conștiința mea, dar nu-mi concentram gândurile asupră-i. Uneori, în încleștarea mea finală cu Hartley, simțisem nevoia să mă odihnesc; și acum, brusc, mă lăsasem pradă trândăviei. Dar în golul creat de dispariția ei definitivă, se ivea Titus, reîntorcându-se să reclame de la mine partea de vină și de durere care i se cuveneau lui. Ororile remușcării abundă în condiționale neîmplinite. Nu izbuteam să stăvilesc proliferarea unor bine conturate viziuni de fericire, care nu-și cunoșteau propria zădărnicie. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nimic de realizat. „Și ce să fac cu ea, o întrebam pe Hartley, ce să fac acum cu iubirea asta ce ți-o port, pe care ai reînsuflețit-o atât de cumplit, reapărând în viața mea? De ce te-ai mai reîntors, dacă știai că nu-mi poți împlini cerința? Ce mai pot face acum cu întregul mecanism inutil al iubirii mele, care și-a pierdut obiectul ac]iunii? Nu mai pot face nimic pentru tine, dragostea mea!“ Mă întrebam dacă eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a străbătut o frică de moarte. Am încercat să aprind lampa, dar nu știu de ce n-am reușit. Am aprins câteva lumânări, după aceea m-am dus și am încuiat ușa din față și ușa din spate și m-am reîntors în cămăruța roșie. Când am intrat în cameră am văzut deodată, drept în fața mea, de parcă ochii mi-ar fi fost brusc răsuciți pe altă lungime de undă, o crăpătură în panelele de lemn alb, chiar deasupra locului unde porțiunea panelată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dus să adun câteva pernițe din bibliotecă, și am scos câteva pături și o pernă mare din dormitor. Am coborât în vâlceaua de lângă buza mării, acolo unde dormisem, în cealaltă noapte, și mi-am așternut culcușul. Pe urmă m-am reîntors în casă, unde lumânările răspândeau un halo prietenos în fereastra cămăruței roșii. Cerul, deși tulbure, șters, era încă destul de luminos încât să împiedice ivirea stelelor, cu excepția luceafărului, care sclipea, zimțuit și enorm. Luna joasă, cufundată, tăiată în jumătate, era albicioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Deosebit de grijuliu sunt acea colivie de demon de pe consolă! Apartamentul începe oare să capete din ce în ce mai mult înfățișarea unui muzeu, pe măsură ce spiritul lui James se retrage? Spațiul în care locuiesc cu adevărat nu s-a mărit. Mănânc în bucătărie, apoi mă reîntorc la acest birou din camera de zi. De îmbrăcat, mă îmbrac în hol. Dorm în spațioasa cameră de oaspeți. Bineînțeles, nu cutez să mă culc în patul lui James. Frumosul dormitor al lui James e nefolosit și am încuiat ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
averea ei, dar până la urmă s-a dovedit a nu fi altceva decât datorii. De când mi-am amuțit telefonul, am primit mai puține invitații. În orice caz, cred că prietenii mei și-au revenit din emoția de a mă vedea reîntors la Londra. În ultima vreme, mi-am petrecut serile acasă, bând vin și ascultând muzică, aproape orice fel de muzică, la radio. Am un pick-up, dar s-a spart la mutare. Îmi gătesc singur cina, orez sau linte sau varză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
viața de deținut la Jilava. Se știe ce regim era la Jilava în perioada asta, scânduri bătute la ferestre, mulți de tot în cameră, transpirație permanentă... După aceea am revenit la Aiud. Cum a fost la Aiud după ce v-ați reîntors? În închisoare era în funcție de evenimentele internaționale. Noi suportam ce neajunsuri aveau ei pe plan internațional. Gardienii care erau pe secție câte doi, trei pe nivel, erau foarte vigilenți... Purtau cizmele încălțate în niște târlici, și când mergeau nici nu auzeai
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
aplecat. Am stat fixat și privindu-l. A ridicat capul, a avut un zâmbet trist. Eu m-am înclinat, l-am salutat, el mi-a răspuns, și-am plecat mulțumit că mi-am luat rămas bun de la el. S-a reîntors de la Pitești după două luni. Imediat am vrut să-l caut dar mi mi-au spus prietenii: Nu te duce acuma la el, mai așteaptă că, zice, e într-o stare psihică în care nu se poate discuta. Vedeți, comuniștii
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
în clasa a-II-a primară. Am continuat școala în comuna Ciupercenii Vechi și pe urmă, după patru clase primare, m-am înscris la Liceul „Independența” din Calafat, și acolo am fost elev până în 1945. În ’45, eliberându-se Ardealul, ne-am reîntors în Maramureș. Dar aș vrea să vă povestesc niște lucruri care nu cred c-au fost spuse de alții și care poate merită să fie cunoscute, din comuna mea, din timpul ocupației maghiare. În comună, în timpul românilor, era un notar
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
M.A.D.O.S.Z., era alături de Petru Groza adică de comuniști. Spuneți-mi ce studii ați apucat să faceți până la prima arestare? Până la prima arestare am terminat 7 clase la Liceul „Dragoș Vodă” din Sighet. După 7 ani m-am reîntors și mi-am dat ultima clasă de liceu. În ’56 dau examen de admitere, la filologie la Cluj, am intrat, și după un an de zile sunt exmatriculat. În ’57, toamna, dau din nou examen de admitere, de data aceasta
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
nu plouă deloc în toată țara, recolta pare să fie compromisă. Arșiță toropitoare. Ora 11½ Stolojan, apoi scris. După-amiaza audiențe de la 1½ la 4½. Kretzulescu la mine, va prezenta în curând la Petersburg scrisoarea de rechemare. Candiano, care se va reîntoarce la mine. Seara scris. Aer apăsător, fulgeră, însă curând se face iarăși senin. Aepli din St. Gallen aici, pentru a negocia convenția comercială elvețiană. Franța este de asemenea pregătită să semneze cu noi. Ungurii sunt foarte inflamați împotriva noastră. Marți
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
mama lui Mary, prințesa Maria de Baden, căsătorită cu ducele William Douglas Hamilton, era soră cu mama lui Carol I, prințesa Josephine). Alexandru Marcovici (1835-1886), medic cu studii la Paris, unde și-a luat și doctoratul în medicină în 1864. Reîntors în țară, a funcționat ca medic al poliției sanitare din România, apoi ca medic primar la spitalele Colțea și Eforie. Era totodată medic al Palatului. A fost în repetate rânduri deputat și senator. Nicolae Kalinderu (1835-1902), medic, doctor în medicină
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Această sporire de cota nu se aplică contribuabililor cari au o întindere de pămînt pînă la 5 hectare inclusiv, cu domiciliul la aplicarea legii în țări străine, decat după 3 ani dela această dată și dacă pînă atunci nu se reîntorc în țară. Articolul 4 Venitul impozabil se determina din 5 în 5 ani de comisiunile de recensământ prevăzute de art. 80. Comisiunile de recensământ vor face evaluări și impuneri în fiecare comună, avînd să stabilească: 1. Întinderea proprietăților în parte
LEGE nr. 661 din 22 februarie 1923 pentru unificarea contributiunilor directe şi pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129009_a_130338]
-
a deschis succesiunea ar găsi această de un vădit folos pentru succesiune. Vânzarea se va face prin licitație publică și prețul se va consemna la Casa de depuneri, moștenitorii prezumptivi neavând dreptul decat la venit. Articolul 7 Dacă dispărutul se reîntoarce sau dacă se dovedește existența lui, efectele hotărîrii prin care s-a declarat moartea prezumata vor înceta și hotărîrea definitivă va fi revizuită, după cererea celor interesați sau a procurorului, cu aceeași procedură și aceleași căi de atac cu cari
LEGE nr. 233 din 12 decembrie 1923 privitoare la constatarea morţii prezumate a celor dispăruţi în timpul războiului, precum şi la regularea situaţiei juridice a patrimoniilor şi a urmaşilor lor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130148_a_131477]
-
fără efect dacă în urmă s-ar dovedi cu acte de stare civilă decesul. Articolul 12 Dispozițiunile din art. 7 se vor aplica și hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești după dreptul comun înainte de promulgarea acestei legi cînd dispărutul s-a reîntors. Articolul 13 Cererile pentru declararea decesului prezumat pe temeiul legii de față vor putea fi introduse timp de 5 ani socotiți dela punerea în aplicare a legii de față.
LEGE nr. 233 din 12 decembrie 1923 privitoare la constatarea morţii prezumate a celor dispăruţi în timpul războiului, precum şi la regularea situaţiei juridice a patrimoniilor şi a urmaşilor lor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130148_a_131477]