99,695 matches
-
Actes Sud. Romanele sale au în comun structura binară: ,,jurnalul" textului alăturat textului propriu-zis dar și problematica dublului, a ,,gemenilor", (,,Les Instruments des ténèbres" a obținut Prix Goncourt des Lycéens în 1996 iar în 1997 premiul Livre Inter), juxtapunerea evenimentelor reale cu cele ficționale (,,L'empreinte de l'ange), clivajul dureros al existenței unei artiste ce trebuie să aleagă între familie și creație (,,La Virevolte"). Interesant este că personajele acestui ultim roman se regăsesc, printr-un procedeu de factură balzaciană, în
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
ceea ce gîndește fiecare personaj dar află și lucruri pe care ceilalți nu le știu; bunăoară, Aron Zabotinsky, brutarul care este și un cititor pasionat de poezie - Brodsky, Milosz și Sean Farrell (eroul citind nu doar operele unor poeți celebri și reali dar și pe cele ale unui poet aparținînd lumii romanului), a fost profesor de antropologie în Africa de Sud și s-a confruntat direct cu gravele probleme ale rasismului. De asemeni, Brian, avocatul lui Sean și soțul năbădoioasei și supraponderalei Beth, fost
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
în condiții umilitoare, sperînd să devină un pictor celebru la New York și sfîrșind prin a ajunge un simplu zugrav dar simțindu-se cu adevărat un cetățean american, chiar dacă trebuie să-și refacă anual, ,,cartea verde". Participarea eroilor fictivi la evenimente reale creează o atmosferă de ,,indeterminare", în care imaginarul și realul se suprapun într-o mișcare aleatorie. Conversațiile sînt amicale, nelipsind ușoarele altercații între moralizatoarea Beth, medicul ce vede zilnic atrocități la spital și pentru a le suporta se refugiază în
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
de violență. Nu lipsește intertextualitatea: Ted Hughs, Ionesco, Tolstoi, Pușkin, Philip Roth, Joyce, Whitman, Singer. La sfîrșitul cărții autoarea prezintă o listă în care citează ,,bibliografia": cărțile, texte de cîntece, film, articole, ba chiar prietenii care i-au povestit fapte reale sau i-au sugerat titlul cărții. Este un thanksgiving de gradul al doilea ce contribuie la structura arborescentă a cărții oferind, ca într-o pagină de calculator, link-urile necesare. Lumea contemporană este prezentă, nu doar prin citările de evenimente
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
războiul din Vietnam, catastrofa nucleară de la Cernobîl) ci și prin ,,eroii" săi, amenințările ce o pîndesc sau cele mai recente descoperiri științifice. Astfel Sean propune un joc în care fiecare invitat este rugat să numească un element indezirabil al lumii reale, instaurînd un fel de ,,embargo" sui-generis. Unii participanți iau jocul în serios și aleg: Sean - internet, Katie - clonă, clonaj, Leonid - nuclear, Patrizia - cancer, Beth - calorii, Charles - divorț; Chloé - lucernă (în amintirea unui fost client) restul se amuză: Brian - Palestina, Rachel
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
Lux fit. Trecutul este marca dispariției unei forme mentale create pe baza ideologiilor ,,Luminilor". Fericirea, spunea cu înțelepciune precoce, la cei nouă ani, fiul Patriziei, este ,,un pelerinaj făcut la locul fericirii". Însă unul complice și critic totodată, înglobînd evenimente reale, literatură, prietenie, boală, totul într-o variantă ,,light" a adagiului stoic ,,vivre c'est apprendre à mourir, într-o Dolce agonia.
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
recitativ bine ritmat și un cantabile sensibil dar vocea nu îl servește pentru această partitură plină de vocalize, cu atacuri incomode în acut și (cel puțin în seara premierei în cavatina Languia per una bella) a avut de luptat cu reale dificultăți. Dubletul Elvira-Zulma a funcționat bine împreună, completându-se; Ruxandra Ispas beneficiază de o prezență scenică plăcută și vocea ei acidulată se potrivește personajului. Dacă n-ar fi avut scăpări de intonație și stridențe în acut mai ales în ansambluri
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
existențe - revelație târzie. Se va folosi în scenariu și ideea că monoteismul populației barbare geto-dacice, cu Zamolxis, anterior creștinismului, era superior politeismului roman. Idee tipic proletcultistă, compensând starea de inferioritate a estului, obișnuită epocii totalitariste. Întâietatea, în acest caz, fiind reală, ar putea fi speculată. * Cu o asemenea mărturie, scrisă pe teritoriul țării noastre de astăzi, reprezentată de cele două opere Tristia și Ponticele, documentele istorice ale vremii, ne-am fi legitimat în cultură probabil cu totul altfel, dacă imperiul de la
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
e marele handicapat al țării. Nu trece lună în care vreun demagog fruntaș pe ramură să nu dorească să-l salveze, să-i oblojească rănile istorice ori măcar să-l lingușească frenetic. Există în toate aceste demersuri o doză de îngrijorare reală, dar există și mult cinism. Să ne amintim că în martie 1900, un grup de patrioți cu grade nu s-a sfiit să declanșeze în chiar inima Ardealului un război civil. încă vreo două-trei astfel de dovezi de iubire și
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
se inspiră din lumea miturilor, legendelor și credințelor europene, mai vechi sau mai recente, dar se naște deopotrivă din vacuitatea zilelor și din deriva psihologică a personajelor. Este vorba așadar despre o povestire care acumulează detalii minuțios descrise din viața reală, în genere din zona cenușiului, dar și a sordidului cotidian, pentru a face posibilă, la momentul oportun, erupța accidentului supranatural. Astfel, deși începem să bănuim evoluția spre neobișnuit a povestirii încă de la primele capitole, de-abia capitolul al treisprezecelea al
Un satan postmodern by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/15749_a_17074]
-
săvârșită cu ea și În ea, datorită căreia Fiul lui Dumnezeu e din ea și sfinții sunt din El”<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 143 43 Ibidem, p. 143 footnote>. Cinstirea Maicii Domnului trebuie să aibă un corespondent real În viața noastră, noi fiind chemați să-L Întrupăm duhovnicește pe Mântuitorul, În sufletul nostru. Tot Sfântul Simeon menționează că Maica Domnului L-a născut trupește pe Hristos, În chip de negrăit și fără bărbat. Iar sfinții toți Îl au
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
ar merita o analiză specială și mult mai atentă. Există, în acestă atitudine, semnul unei inexplicabile mefiențe în fața lucrurilor noi, o ciudată absență a dorinței de a construi, de a o lua de la capăt, și un anumit instinct oportunist, o reală disponibilitate doar în momentul în care s-a dovedit că mecanismul funcționeză și că s-ar putea obține oarecari beneficii fără o investiție prea mare. Dacă cea de-a treia ediție aduce în discuție un aspect nou cu adevărat, acela
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]
-
era perfect. Din multe puncte de vedere, seratele lui muzicale erau criticabile, mai ales dacă le aplicăm criteriile de performanță culturală la care se raporta însuși realizatorul lor. Dar, dincolo de orice neajunsuri, astfel de emisiuni făceau o bună propagandă valorilor reale din cele mai diverse domenii, propuneau un dialog civilizat, formator de atitudine civică, se constituiau într-un veritabil curs de educare a libertății - pe care nici Tucă-show, nici meciurile de fotbal, nici Festivalul "Cerbul de aur" nu-l vor putea
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
subcultură, în aroganță bine zidită pe un schelet serios de complexe, în lovituri sub centură la adăpostul umilitor al unei imunități pe care o structură ierarhică a emisiunii i-o garantează moderatorului. Cîtă diferență între impenetrabilitatea profesionistă și tensiunea psihologică reală din emisiunea lui Virgil Ianțu și mîrlănia de Ferentari, la un pas de înjurătura de grijanie, de morți și de mamă, din careul lui Gheorghe. Sursa acestui fenomen, în pofida faptului că pînă acum nu i-a spus-o nimeni lui
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
Un ceas de hârtie), apărute în Editurile Universalia (ediție îngrijită de Doina Uricariu, Mariana Vartic și Sorana Coroamă, 1999) prezintă întreaga operă literară a poetului, prozatorului și dramaturgului Dominic Stanca (Cluj, 1 ianuarie 1926 - 26 iulie 1976, București), stabilind ordinea - reală și editorială - a creației sale. Acceptarea acestui scriitor ca "al patrulea poet" al "Cercului literar" s-a făcut oarecum pe nesimțite - vreau să zic: fără a fi consemnată ca atare de către lumea scriitoricească - la câtva timp după ce perioada de afirmare
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
particular de ironie, de detașare lucidă sau angajament sentimental, de această triplă inserție în identitatea națională: în lexic, în istorie, în peisajul natural. În plus, Dominic Stanca scrie o poezie în care arta portretizării lirice este atât de fidelă personajului real, încât elimină orice urmă de livresc: figurile lui par a fi smulse, ca niște plante, din solul în care le-a hrănit, iar rădăcinile lor păstrează încă țărâna născătoare. Este clar că zona de inspirație a tânărului poet a fost
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
substrat, bănuim, religios, a schimbat numele actanților, începând cu cel propriu. Denumindu-se Dinu Rogojină, dl Stroescu-Stînișoară își ia ultima distanță față de destin. Cititorului tânăr, modificarea îi poate cel mult naște suspiciunea și a unei intruziuni ficționale, cu toate că lui numele reale ale personajelor nu i-ar fi putut, oricum, spune mare lucru. Ceva mai altfel stau lucrurile cu lectorul vârstnic care, dimpotrivă, se simte cumva frustrat, ca unul ce ar fi putut cunoaște pe unul sau pe altul din eroii povestirii
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
bezna din casă, bâjbâind prin întuneric, iar fratele meu ajunsese să se sperie la gândul că erau înecații rătăcitori de care ne tot povestise Fulvia Flaminea. Am descoperit foarte curând că era doamna Forbes care-și petrecea noaptea trăind viața reală de femeie singuratică pe care ea însăși ar fi dezaprobat-o în timpul zilei. Într-o dimineață în zori am surprins-o în bucătărie, în cămașă de noapte de școlăriță, pregătind deserturile acelea extraordinare, mânjită de făină pe tot trupul, până
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
numit Pingilică și care, bătut, zbiară protestând în vagonul câmpenesc pe al cărui acoperiș de tinichea se abate deodată o ploaie torențială de iulie. Numitul Pingilică urlă, gol, în slipul lui hoț pe care este cusută o inimioară roșie... Scena reală însă trece, estetic vorbind, scena din carte, "prea lucrată". După ce a pățit ce a pățit, eroina nu-i denunță de frică pe făptașii care o amenințaseră, ca de obicei, că o vor omorî. Azi, ziarele, televiziunea sunt pline de astfel
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
și pedepsiți de autorități, se observase că, la cantina unde servea Narcisa și mâncau cei doi, aceștia erau tratați de victimă cu multă umilință și cu o promptitudine inexplicabilă pentru ea, o leneșă și-o răzgâiată mai înainte. Desfășurarea faptelor reale pare mai curând o intrigă ieftină, cum se întâmplă de regulă în viața curentă; o ficțiune neverosimilă ca în cărțile cu deficit de inventivitate. Cei doi făptași se iau la ceartă într-o zi, iar cel ce făcea declarația de
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
cele mai crunte") sau din prezentul imediat al naratorului. Prezent în care personajele afirmă că nu mai acceptă tabuuri de absolut nici un fel. Mitologia se amestecă în cotidian - desigur, prin fantastic și oniric. Comorile ascunse și dragonii par elemente la fel de "reale" ca și templele budiste (de cele mai multe ori, dezafectate). Trăim înconjurați de morții noștri. Ne ducem viața în peșteri, în case de țară, în hoteluri oarecare și chiar în orașe - sugerate uneori, nicicînd descrise. Călătorim pe jos, cu trenul, cu autobuzul
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
cita pe Valéry, cu afirmația provocatoare că povestirea visului e o povestire ca oricare alta, care, "normalizînd" limbajul și desfășurarea temporală, mai are foarte puțin de a face cu logica visului. Pentru română, ar fi interesant de analizat un corpus real de povestiri de vise, după cum ar fi pasionantă și o investigare a prezenței visului în literatură. Un compromis între aceste două direcții - și mai ales o cale de acces mai lesnicioasă - e oferită de relatările însemnărilor zilnice, ale paginilor de
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
lectură în ierarhie - verticală, și o lectură "în rețele de interpretare personală" - asociativă. "Avantajul lor este de a oferi pretexte pentru constituirea unor rețele posibile, în care fiecare element al texturii, al pînzei țesută din fire interlockate, să devină nod real al unei alte rețele, care nu le neagă și nu le anulează pe celelalte, la fel de posibile". Cum poate fi aplicat un asemenea program al lecturii din punctul de vedere al hipertextului? E ceea ce se cunoaște deja ca lectură alternativă: interpretarea
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
în cîteva ore ajung să vorbească în amănunt despre viața lor viitoare. El coboară, ea rămîne în autobuz și nu se mai întîlnesc niciodată. Și la început autorul ne spune: "Pe ea o cheamă Carolina. în text, păstrez numele ei real, frumusețea ei reală. Tot ce-i frumos în povestirea aceasta este real: este realul acestor ființe. Și invers, tot ce-i trenant sau monoton este imaginarul meu." Majoritatea poveștilor sînt reale, ni se spune și ni se repetă. Mare parte
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
ajung să vorbească în amănunt despre viața lor viitoare. El coboară, ea rămîne în autobuz și nu se mai întîlnesc niciodată. Și la început autorul ne spune: "Pe ea o cheamă Carolina. în text, păstrez numele ei real, frumusețea ei reală. Tot ce-i frumos în povestirea aceasta este real: este realul acestor ființe. Și invers, tot ce-i trenant sau monoton este imaginarul meu." Majoritatea poveștilor sînt reale, ni se spune și ni se repetă. Mare parte par să fie
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]