3,662 matches
-
făcea în liniște deplină, fiecare elev creậnd adevărate opere de artă, curățenia și bunul gust fiind obiectivele permanent vizate. Lunar, pregăteam cậte o serbare pe scena din spatele clasei și de aceea , nu exista elev care să nu cậnte, să nu recite, sau să nu joace în vreo piesă de teatru. Țin minte că o dată, domnul a avut niște musafiri și, întậrziind pe la dulcețuri și cafele, noi, după ce ne-am terminat de scris și ne-au verificat monitorii, plictisindu-ne, am hotărật
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
grădină din Italia. Să fac cu poezia mea cea dulce Damele să suspine, ce frumoase Pot fi pentru ori cine. Pentru mine Nu. Și juni nătângi cu țigarete-n gură, Frisați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinți, Să reciteze versuri de-ale mele Spre-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate - niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece, Tot focul sânt din el, ca în scîntee Să se risipe, pîn-se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Numele unei inime rece Fără fior. Ea nevăzută acum se stinge, Nimeni în sboru-i n-o-a urmărit; Numai un ochiu singur umed o plânge Căci o-a iubit. Știți de ce stelei i-am dat un nume, Numele unui suflet recit, Ce-acuma palid, uitat de lume, A-mbătrînit? Pentru că ochiul ce lăcrimează După-acea steauă care s-a stins Este-al meu suflet ce meditează - E-ochiul meu plâns. {EminescuOpIV 464} 9. COPILĂ ÎNGER - VIS ÎN MIRARE (cca 1869) Copilă înger
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Acolo mă văd pe mine, Figurând sub nume - Elena, Iar pe Manuel, il caro, Văd că mi-l numesc Costică. Dară cum c-a imitat-o Neci n-o spune, neci n-o scrie, Ci pe mine mă silește Să recit la versuri rele Care sună ca drimbala A ursarilor gitani. A. - De-a făcut asta Negruzzi Cu Madona lui Moretto, Atunci ești nenorocită Dona Diana, Dona Diana! {EminescuOpIV 480} 17. DIN OCEAN DE VISE... (cca 1870) Din ocean de vise
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
autorului, plin ochi. „Ori de câte ori pleacă cocorii, intră în casele noastre anotimpul tristeții...” Pentru că „asemenea trenurilor ce trec prin gări nepăsătoare, trec peste noi anotimpurile.” Constantin Clisu este obsedat de trecerea ireversibilă, ca orice om, este viscolit de întrebări și le recită: „Când o căciulă oarecare nu răspunde la binețe, înseamnă că nu e nimeni sub ea?” „E neînțeles de ce, dacă jocul de șah are un rege, de ce sunt necesari și doi nebuni?” „Când răsfoim istoria găsim numai vitejia voievozilor! Nici un cuvânt
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
eu, prefăcându-mă că n-am înțeles aluzia. Așa o carte aș citi și eu, vere... Îi o carte adevărată, dragă ieșene, și e plină de o mulțime de lucruri interesante. Atunci îmi închipui că ești în stare să-mi reciți pe de rost o mulțime de povești despre vița de vie. Asta-i drept, dar... Tu întotdeauna ai un ”dar”. Dar ce? Eu aș zice că ar fi mai nimerit să mergem undeva chiar între vii, mai ales că e
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
va fi și ziua de astăzi. Nu avem alta de făcut decât s-o luăm la picior către Bucium, sau Buciumi, cum l-am mai găsit numit în hrisoave domnești sau zapise... Mergem de ceva vreme. Deodată, ieșeanul începe să recite cu avânt: „Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele plâng, clar izvorând în fântâne; Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine. Scârțâie-n vânt cumpăna de la fântână, Valea-i
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-n stână Și osteniți oameni cu coasa-n spinare Vin de la câmp; toaca sună mai tare, Clopotul vechi împle cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para.” Ascult surprins. Ce te-a apucat, dragă ieșene, să-mi reciți „Sara pe deal”? Am eu așa un foc la inimioară... Fii mai limpede. Împotriva celor învățate la școală, că Eminescu ar fi scris această poezie inspirat de dealul Șorogarilor privit din cerdacul Bojdeucii lui Creangă, eu mă ridic și spun
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Poate se plimbă prin Rai, vere. Așa că mai pune-ți pofta-n cui și mulțumește-te doar cu apă de izvor. Da’ și când om scăpa noi la mâncărică și la o ulcică cu vinișor de soi! Parcă te aud recitând : „Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Tăria ta, de-a pururi fie sfîntă, Culoarea ta, de ceară sau rubin, Deopotrivă ochiul îmi încîntă. Care dușman te-a poreclit <venin>, Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat, Mărite Vin, Tăria ta de-a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
putea să fi ajuns deja. Nu văd însă pe nimeni în preajma statuii. Grăbesc pasul cu gând să nu mi-o ia înainte. Pe când mai aveam doar câțva pași până la picirul monumentului, aud un glas vibrat, ca al lui George Calboreanu, recitând: „ Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru și în gând, Norocu-mi luminează!” Surprins plăcut, în loc de salut, îi răspund: Dragule, ai început să reciți poezia „Luceafărul” cam de pe la coadă. Mai precis cu strofa a 95-a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
până la picirul monumentului, aud un glas vibrat, ca al lui George Calboreanu, recitând: „ Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru și în gând, Norocu-mi luminează!” Surprins plăcut, în loc de salut, îi răspund: Dragule, ai început să reciți poezia „Luceafărul” cam de pe la coadă. Mai precis cu strofa a 95-a. Păi strofa a 13-a o știe tot natul. Bine, bine, dar vreau să-mi spui care strofă e scrisă pe soclul monumentului. Uite colo. E scris mare
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
eu pe masă din două în două săptămâni, că locuiesc în alt oraș, și aștept să treacă umbra cea rea din lucrarea vremii. Și trece. Ș-atunci mama își mai încearcă odată puterile ce i-au rămas și începe să recite din Alecsandri „Pe drumul de costișă ce duce la Vaslui...” și din Eminescu, și din cântecele patriotice ale anilor când regele era speranța țării, și din cântecele de petrecere mai triste, dar și de întâmplări din viața ei de copilă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
literare le expuneau atât de frumos încât avea impresia că sunt ale lor și, poate chiar erau. În acest an l-a redescoperit pe Eminescu, nu avea nevoie de nici o analiză literară, nici un comentariu, nici o critică. Era suficient să îl recite în gând și îl simțea, orice ar fi făcut pentru studiu era de prisos. De fapt la toți poeții admira măiestria versului, iar când a lansat formația Mondial celebrele lor cântece, i-a îndrăgit și mai mult. Muzica cu anumite
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu avusesem cine știe ce interes sau prețuire înainte, deși comisesem câteva poezii) citind antologia poeziei române moderne, pe care am învățat-o repede pe dinafară. Ieșeam sub cerul liber, lângă oglinzile de apă ale orezăriilor, ascultam vuietul îndepărtat al Dunării și recitam în gura mare poeme. Singurătatea nu mă mai speria și timp de douăzeci de ani ea a fost starea mea normală, pe care o căutam și în care mă simțeam bine. Când m-am întors acasă am intrat în starea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de reușești să scrii versuri. De câte ori am stat de vorbă împreună ai părut să fii un om normal și civilizat, ai știut să mă asculți și pe mine, n-ai adus niciodată vorba despre ce scrii tu, nu mi-ai recitat niciodată din versurile tale. Nu te îmbraci ciudat și nu îți place să bei. Niciodată nu ai susținut idei stranii și nici nu am avut plăcerea să te aud, în mijlocul unei discuții despre femei sau mai știu eu ce, pierzând
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de fum"8. Ducea, prin urmare, "un fel de viață de boemian"9. Avea voce de tenor și îi plăcea să fredoneze. La "Junimea" el citea cu voce tare poeziile tuturor, căci avea glasul "simpatic, sonor și cadențat"10. Când recita, "el ridica totdeauna ochii cu duioșie spre podele". Folosea numeroase cuvinte germane și pronunța germanizat unele neologisme: zenzibilizare, conzervativ etc. înjura într-un singur fel: "Tu-i neamul nevoii!" Nu arăta în nici un fel a poet. Toți cei ce-l
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poezie, pe 22 decembrie 1989, la prima adunare liberă a scriitorilor, pe când afară se trăgea cu trasoare, apoi mereu în troleibuzul 66, cu care am avut ani de zile un drum comun, recent la o emisiune la ProTv, unde am recitat din Eminescu) și cred că azi aș putea pune degetul pe miezul artei lui Doinaș, atât de greșit înțeleasă în general. Doinaș n-a fost un neoclasic, deși a aspirat întotdeauna, ca orice scriitor mare, la o anume clasicitate, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trei ani și citisem în câteva cenacluri de elevi. Vreo două săptămâni mi-am recitit zilnic poemul, căci n-aveam cui altcuiva să-l citesc. îl știam până la urmă pe de rost (avea vreo treizeci de pagini) și-l tot recitam, cu o expresie sumbră pe față, în rătăcirile mele prin Buzești sau Dă-măroaia, în orașul canicular. Poemu-ăsta m-a încurajat, m-a făcut să cred că ar putea fi ceva de capul meu. Așa că acum abia așteptam să înceapă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ai pantaloni?) Am început să rî-dem și, după ce ne-am umplut ceștile cu cea mai minunată 217 cafea pe care am băut-o vreodată, ne-am întors la măsuță, unde am găsit formația noastră obișnuită: Antonio, un arheolog italian care recita cui vroia și cui nu vroia din poezia greacă antică, dar cu o voce de scapet atât de comică, încît efectul era invers decât cel dorit de el, Dubravka Ugresic, faimoasa autoare croată, și etnologul cu brățară, american de origine
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rablagit, Îmbrăcat cu țoale ponosite, dar curate, pălăvrăgind cu niște studenți. Puțoii cei tineri Îi sorb cu lăcomie cuvintele, făcându-i pe plac bătrânei nulități de rahat. — Ăsta nu-i individul ăla boem, Arthur Cormack, știi tu, tipul ăla care recită poezii? mă Întreabă Bladesey. Mă uit la el și fac mișto: Spui că puțoiu e boem, dar ce Înseamnă pentru tine boem? Pentru minei un rahat de vagabond. — Păi de fapt, are o serie de poezii publicate și a câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
complicații: financiare În cazul curvelor și sociale În cazul ușuraticelor. Mă ridic În capul oaselor și aștept, rugându-mă să se facă lumină. Reușesc să rezist citind „Tam o’Shanter“. E un poem pe care o să fiu rugat să-l recit la haggis-ul de la cina din Loja Burns anul ăsta, În special după ce harababură a făcut din ea Willie Mc Phee ultima oară. Știu că face asta de peste cincizeci de ani și e singurul lucru care-l ține În viață, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de genul pretinzând că totu-i pentru binele nostru și nu În beneficiul lui, chestie care-l face să se bucure răutăcios. — Tu mi-ai spus-o Bruce. Ți-amintești ciai zis: Tresă dibuiești care-s textele grupului șapoi să reciți scenariul. — Mda, mi-amintesc, Îi spunem noi. Deși vezi tu Bruce, tresă Înveți un nou scenariu. E ca și cu porcăria aia de oportunități egale: Împroașcă-i cu asta pe puțoi și fă-o cu convingere. E doar un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe cale orală vreme de cîteva secole, cît timp Încă nu se folosea scrierea; cînd alfabetul fenician a fost preluat și adaptat de greci, În a doua jumătate a secolului al VIII-lea, obiș nuința de a compune literatură care se recita era Încă vie și nu s a socotit imediat necesar să fie conservate În scris epopeile homerice. După o tradiție adesea repetată În Antichitate, primul text scris al celor două epopei a fost pregătit la Atena din ordinul lui Pisistrate
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
cu totul la adăpost de Îndoieli; nu decurge Însă din ea că au Început să se răspîndească volume din Homer În număr mare, de vreme ce scopul probabil al lui Pisistrate era să asigure o copie oficială a poemelor, pentru a fi recitate la sărbătoarea Panateneelor. Obiceiul de a citi poezia epică În loc de a o asculta recitată nu a apărut timpuriu, iar cărțile au rămas o raritate pînă prin secolul al V lea. Pe de altă parte, dezvoltarea formelor lite rare care nu
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
înceapă în Orient să capete importanța cuvenită. Într-o seară a anului 610 d.Cr., Mahomed, un bărbat în vârstă de treizeci de ani din Mecca, a intrat în transă pe Muntele Hira. Legenda spune că arhanghelul Gabriel i-a spus: „Recită!“ Și Mahomed a recitat, iar revelațiile sale divine au stârnit un adevărat incendiu. La zece ani după moartea lui Mahomed, survenită în anul 632, adepții săi au ocupat Egiptul, Siria, Mesopotamia și Persia. Ierusalimul, orașul cel sfânt al iudeilor și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]