3,057 matches
-
la ce-ați privit; Am tecut precum e fumul Ori ca aburul ivit. Uitați drumul, dar și gândul Că am fost ieri printre voi. Fiți atenți, că nu știți rândul, Rândul pentru alt convoi! M-am întors acolo unde Humă redevine tot, Și-n uitare se ascunde Orice geniu sau netot. „Toate sunt deșertăciune”, Viața-i goană spre deșert, Luptă pentru goliciune, Cu lacrima ca desert. 24 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVII) Lideri, voi porniți la treabă, Nu spre ceartă v-am
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
o decizie cumplitè! Nu i-a fost ușor! Descoperind binele și rèul, Adam și Eva ar fi devenit asemeni lui Dumnezeu, egalul lui, în plus, sexul i-ar fi atras unul spre celèlalt și prin împreunare cei doi ar fi redevenit o singurè și unicè ființè, puternicè și capabilè sè submineze autoritatea divinè, putând sè aspire chiar și la tronul ceresc! De aceea, Dumnezeu, ca un mare leader și gânditor politic, a trecut peste sentimentele sale paterne și a alungat bèrbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Matei! Sè știți cè dacè ajung la Microsoft voi incerca sè realizez proiecte pentru Institutul nostru, poate va ieși ceva! am simțit cè trebuie sè spun asta deși n-am gândit-o nici o clipè, Ar fi minunat, se entuziasmeazè el, redevenind directorul Institutului de cercetare și proiectare, am putea dezvolta niște proiecte împreunè, chiar te rog sè faci tot posibilul, Matei, dar despre asta mai discutèm, Bine! eu, înțelegând cè întrevederea noastrè a luat sfârșit, mè ridic de pe scaun, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lui etern... „Timpule, ești doar o clepsidră cu nisip”! îl dojenesc. Și totuși mă simt bine în jocul acesta iluzoriu. Măcar o zi să simt că sunt regina primăverii! O zi din viața mea să-ntineresc aș vrea, șiapoi să redevin ce sunt, până la sfârșitul zilelor! Când anotimpurile trec pe lângă noi Ador răsăritul vara când soarele îmbrățișează și sărută apa apoi, se ridică pe cer, asemeni unui zeu, să împlinească tot ritualul zilei. Iubesc vara pe muzica lui Vivaldi; parcă din
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
va dăinui veacurilor și va îndruma omenirea pe noua sa cale! Eu sunt! Eu sunt! Eu sunt! Exist! Trebuie! Perla de conștiință din pliu se sparse și conținutul ei fu revărsat asupra imensității minții mele și o îngloba cu sete. Redeveneam eu. Nebunia fu ștearsă de acea maree. Îmi conservase esența și obiectivele, căci ce ar fi o frunză fără o ramură pe care să o servească și pe care să stea? Timpul mă încerca în fiecare secundă, în fiecare clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care tocmai intra. Era urmat de Marcela Plumbariu și de prietena sa niponă. Se uită lung la mine și un zâmbet începuse să-i îmbujoreze fața, dar fu înghiontită pe ascuns de Marcela, care îmi adresase o privire înveninată, și redeveni serioasă. Întorcându-se, îi aruncă lui Maritsu doar reproș din ochii săi. Aceasta din urmă, își coborî capul, dar și-l înălță imediat zicându-i ceva primei. Și așa a început cearta. Împăratul nu se sinchisea de aceste ciorovăieli, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pentru greșeala impardonabilă făcută În serviciul statului socialist, ori poate că este momentul să mulțumesc domnișoarei Rozina la majoratul căruia vă grăbeați să ajungeți, pentru tremurul mâinii pe care am sărutat-o, sper că nu sunteți stângaci ori ambidextru! Securistul redeveni palid, un tremur nervos puse stăpânire pe tot corpul și În timp ce doi-trei angajați și barmanița se apropiau curioși și contrariați de scena pe care nu o Înțelegeau, Ștefan Girovescu mai spuse: Nu am să uit niciodată chinurile prin care am
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Mă Împrietenisem prin cei doi adolescenți: fiul meu și al ei, care erau prieteni și colegi. Știa să asculte și Înțelegea ce citea și de aceea o frecventam. Când a văzut mica ,,armată,, s-a Întunecat la față, dar a redevenit amabilă, știind că nu vom sta mult timp pe capul ei. În momentul descinderii noastre se ocupa cu ,,plimbarea ,, cuvântului ,,ardoare,, dintr-o limbă Într-alta, ca să-i descopere, spunea ea cu un aer doct, rădăcina asiatică. În fine, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
parte, s-a pus în evidență eventualitatea ivirii unui "stadiu de hibernare" în dezvoltarea vibrionului, care, în condiții vitrege de existență, își reduce dimensiunile de 15-30 de ori, transformîndu-se într-un "coc" minuscul, cu metabolismul redus la maximum. Când ambianța redevine favorabilă, vibrionul recuperează forma, dimensiunile și procesele vitale obișnuite. Este de la sine înțeles că un germene în stare să-și schimbe atât de lesne habitatul, adică locul și stilul de trai, și să-și modifice temporar însăși conformația organismului devine
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
care anii le aduseseră trăsăturilor lui Charlot nu erau de natură să-l păcălescă pe un om cum era preotul și de aceea Charlot înainta cuprins de temeri și de întrebări. Cât i se părea de ciudată perspectiva de a redeveni el însuși, fie și numai pentru o singură persoană! Dar cel care deschise ușa era un necunoscut, un tinerel cu vorba repezită și atitudinea unui meseriaș harnic și priceput. Își puse în geantă cele sfinte cum își pune un instalator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
zilei încercând să rămână la fel de entuziasmat. ― Ticălos nenorocit, spune fiecare documentarist care trece pe lângă biroul lui, pentru că Ben nu este o vedetă pentru ei, ci un simplu coleg de muncă, cineva cu care se distrează. Pe la jumătatea după-amiezii, Ben a redevenit suficient de calm ca să și lucreze ceva, iar apoi își petrece tot restul zilei uitându-se peste tot felul de articole de presă despre Alexia Aldridge. Dacă n-ar fi fost așa amator de filme, ar fi trebuit să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
focul războiului, învinge starea de prizonier în lagărele rusești, participă la o spectaculoasă evadare, terminată în chip fericit, nu se lasă doborât de „Noile rândueli” impuse cu tancul și cu revolverul, iese viu și puternic din iadul Canalului Dunărea-Marea Neagră, redevine țintă a acelorași noi autorități, dar supraviețuiește. Și nu oricum, ci cu demnitate, cu credința nealterată, cu fruntea sus. Este, aș îndrăzni să scriu, modul și modelul prin care românul a ieșit învingător în lupta sa cu Istoria, chiar dacă această
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dar mama m-a rugat să fiu mai înțelegătoare. Mi-a zis că tata a devenit un alt om de la finele unicei reprezentații a spectacolului Oklahoma. —I s-a cam urcat la cap, mi-a explicat ea. Iar acum a redevenit un om simplu. Dar n-a avut decât un rol de umplutură. —Cu toate astea, el s-a simțit important, mi-a răspuns ea cu înțelepciune. —Ce-o să mă fac? am gemut eu, plictisită și simțindu-mă mizerabil. Mă întorsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
loc. Undeva în dreapta, dincolo de marginea pădurii se auzea un zgomot ca și cum ceva se strecura printre tufișuri. Ascultă cu atenție, dar fără nici un rezultat, i se păruse, nu era decât vântul. Porni mai departe, grăbind pașii. Strânse lanterna în mână și redeveni atent la drum. Ținea capul strâns între umeri și mergea ușor aplecat, încercând să se ferească cât de cât de ploaie. Dincolo de întunericul copacilor trosni o creangă uscată. Aproape încremeni de spaimă. Brusc, își aminti de poveștile care circulau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ăla m-a ajutat Ileana, ea este foarte pricepută la prepararea fripturilor. Abia aștept! răspunse Cristian privind spre fata lui Simion Pop care tăcea și roșise ușor cu ochii în farfuria dinaintea ei. Nu asta am vrut eu să întreb. Redeveni serios bărbatul. Nepotu-meu spunea că ai suferit un accident și încă ești în perioada de refacere. Ia spune, nu ești obosit? Ai făcut totuși un drum foarte lung până aici. Câți kilometri sunt de la Iași până la Baia de Sus? Vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fete, nu la el! îi răspunse Cristi. Spune-mi, nu seamănă cu cel pe care l-am văzut la operativa de dimineață, dat în urmărire generală? Cel cu acuzația de omor?! Să știi că ai dreptate! îl aprobă Traian, care redevenise serios. El e. Ce facem, îl umflăm? Eu știu? spuse Cristian, stând pe gânduri. Nu suntem în uniformă și pe deasupra mai iese și cu scandal aici, în local. Mi se pare că nu-i singur. La masa de lângă el mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar place pălinca noastră, chiar n-aș avea nimic să-ți reproșez, spuse Pop zâmbind în colțul gurii. Ei, asta-i acum! exclamă Cristian. Hai să nu mai lungim vorba! Începe să-mi pară rău că am deschis discuția asta, redeveni Pop serios. Tu ești bărbat, ești mai mare decât ea și, mă înțelegi, nu trebuie să spun mai mult. Nu vreau decât să te rog să ai grijă. Din punctul acesta de vedere puteți sta liniștit. No, bine. Asta voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zgomot ca să-i pună în gardă. Desigur că și urmăritorii, știau acest lucru, așa încât vor face tot ce le stătea în puteri ca să-l împiedice. Trebuia să se adune și să încerce să le dejoace planurile. Ceva mai liniștit acum, redeveni omul cel mai priceput la furișatul prin pădure. Se apropie de un copac gros și se lipi de trunchiul acestuia. Își reglă respirația și așteptă până ce sângele încetă să-i mai bubuie în urechi. Din moment ce, din cauza întune ricului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
este privit dispăruse. Se rezemă de copac, relaxându-se puțin. Sângele reîncepuse să circule prin membrele inferioare dându-i o senzație plăcută de ușurare. Un foșnet slab se auzi din urmă. Venea de foarte aproape, de la câțiva pași. Tresări și redeveni dintr-o dată încordat. Nu mai încăpea nici o îndoială, se auzeau pași, venind din vale. Acum era sigur că cineva se apropie de locul unde se afla. Își stăpâni cu greu imboldul de a țâșni de după copac. Voia să iasă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
astfel încât să nu-l audă inspectorul: Văd că domnița nu s-a înșelat, încep să cred că s-ar putea să scoatem un paznic bun din tine. Dincolo de râpă, se afla o porțiune mică, lipsită de copaci, după care pădurea redevenea stăpână. Fagii dispăruseră complet din peisaj, locul lor fiind luat de brazi și molizi bătrâni. Ici și colo câte un stejar impresionant se ridica printre ei. Cristian nu mai văzuse în viața lui copaci atât de falnici. Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mare de pâclă densă. Fuioarele de ceață se agitau pe lângă ei, oprindu-se însă la câțiva pași în jurul lor. Semănau cu limbile unui foc rece sub un ceaun pus pe pirostrii. Stătură așa preț de câteva minute după care atmosfera redeveni curată. Negura trecuse peste ei și acum se târa repede pe drum în cealaltă direcție, la deal. Calistrat porni și el după ea, îndemnându-l pe inspector să-l urmeze. Ești bun de momeală, spuse el, a pus botul. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de o irizație cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă, Toma se aplecă și lăsă toiagul din mână rezemat de lavița pe care stătuse la început. Totul redeveni normal, semiîntunericul domnea iarăși în încăpere, iar Calistrat își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp. În podul palmelor, inspectorul încă mai avea furnicăturile acelea ușoare. Ei, cum e, simți ceva? îl întrebă el pe Cristian Toma. E foarte ușor, arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ai dreptate. Cei doi vorbeau cu glas scăzut, nescăpând arătarea din ochi. Și acum, ce facem? întrebă inspectorul. Care este planul? Încercăm să vedem dacă o putem atrage înspre noi, spuse moșul, dând drumul brațului lui Cristian. Brusc, bezna pădurii redeveni de nepătruns. Ca și cum cineva acționase un buton ascuns, lumina verzuie dispăruse dintr-o dată. Inspectorul nu mai vedea nimic acum. Se simțea de parcă ar fi căzut într-un cazan plin cu smoală. Nu te speria! auzi de alături vocea șoptită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din umeri, nu trebuie să fii de acord cu mine. Pot însă să am părerea mea. Ileana arăta acum așa cum o cunoscuse inspectorul prima oară. O femeie voluntară și foarte hotărâtă. Nu mai era soția și mama blândă de la Iași. Redevenise domnița care avea de îndeplinit o datorie misterioasă, datorie pe care Cristian încă nu o înțelegea. E valabil și pentru domnițe? întrebă Toma, privind-o în ochi. Vreau să spun, chestia asta cu nemurirea. Avem un copil, sper că îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privea țintă și, pentru prima dată un zâmbet îi mijise în colțul gurii. Se apropie de Godunov și îi întinse mâna. Liber, soldat! spusese el după o strângere scurtă. Voi vedea dacă pot să fac ceva. Asta fusese tot, Cerkatov redevenise ofițerul rece, cu figura impenetrabilă. Fața umană care se întrezărise pentru o clipă dispă ruse. Boris nu știa ce să înțeleagă, greșise oare, înfruntându-l? Îi venea să se întoarcă și să își ceară scuze, să-i spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]