3,106 matches
-
nu s-au exprimat la noi idei generale cititorului de gazetă într-un chip care să dea fiecăruia iluzia că pricepe"183. Autoritatea istoricului și criticului literar a făcut ca multe dintre aprecierile sale să fie preluate fără cenzura filtrului reflexiv, fapt semnalat de Noica: "Ne-am odihnit în Călinescu, acesta e adevărul. Și ne odihnim încă. (...) Numeroși istorici literari și critici de astăzi par dispuși să pornească de la câte o caracterizare a lui Călinescu, să se confirme prin ea și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnificare. Analiza a evidențiat, și de această dată, că fiecare ipostază în parte modelează selecția mijloacelor de exprimare, imprimă textelor direcții tematice particulare, manifestă finalități specifice, generând efecte distincte la nivelul receptării. În vreme ce ipostaza analistului politic imprimă textelor o componentă reflexivă accentuată, evidențiind refuzul înregimentării politice a gazetarului, ipostaza specialistului imprimă articolelor o dimensiune pozitivistă pregnantă, implicând recursul la surse de autoritate în domeniile abordate. Polemistul recurge la un discurs virulent, urmărind demontarea concepțiilor politice ale adversarilor astfel încât, deși pledează pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu o impune ca dramaturg. Un progres evident îl constituie cel de-al doilea volum de versuri, Paradis pentru ziua de luni (1983), în care renunță la discursivitatea și intimismul mărunt din primele poeme, înlocuindu-le cu o lirică sobră, reflexivă, care preferă să sugereze decât să exprime concret evenimentele, lucrurile, vocile, percepute acum într-un vortex sinestezic. Poemele, ce se constituie într-o „aplecare riscantă peste balustrada eului”, păstrează, din prudență, o distanță protectoare față de real, de care F. este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
un set de circumstanțe în care dispersia este legată dialectic de tendințele profunde spre integrare globală. 3. Vede sinele ca fiind mai mult decât un loc de intersectare a unor forțe; modernitatea face posibile procesele active ale identității de sine reflexive. 4. Argumentează că trăsăturile universale ale pretențiilor de adevăr se impun asupra noastră într-un mod irezistibil datorită caracterului primordial al problemelor globale. Cunoașterea sistematică a acestor evoluții nu este împiedicată de reflexivitatea modernității. 5. Analizează dialectica lipsei de putere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
În profunzimea lucrurilor și să descopere relația dintre ele, cum și mărturisește În limba lui Împleticită și savuroasă: „Căci intrăm În adîncime Și dă tîlmăciri mulțime.” Primul element al acestei tîlmăciri este el (care de fapt este un eu), Înamoratul reflexiv, atent la opiniile tuturor („Foarte multă văz plăcere/La a tuturor părere”), fire „delicată și subțire”, hotărît să lege capetele firelor și să dea o judecată bună despre natura intimă a lucrurilor; nu Înainte Însă de a cerceta bine: „Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apă. Ea antrenează un număr de elemente materiale (soarele, muntele, dealurile rîpoase, rîul șoptitor, cîmpia, astrele, ruinele, evident, vegetația zidurilor, din nou cîmpia și rîul, mușchiul pietrelor și ierburile sălbatice, păsările călătoare), acelea pe care le aflăm În toate poemele reflexive și evocatoare din epocă. Ele formează cadrul pastoralei tradiționale, cu ușoare mișcări de regie: introducerea, În primul rînd, a notei de mister și Întărirea decorului nocturn, schimbarea fusului orar. Este limpede că Heliade n-are simțul elementelor și nu leagă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Lovinescu apreciază literatura sămănătorist-tradiționalistă (și, implicit, memorialistica) drept o literatură de tip tranzitiv-mimetic, exaltând viața ca valoare în sine, indiferent de "semnificațiile" ei posibile. Or, asemenea literatură primitivă se cuvine a fi depășită, crede criticul modernist, printr-o artă accentuat reflexivă, care se îndepărtează de viață și de formele sale elementare (adică de lupta pentru supraviețuire și pentru putere), fie acestea "individuale" sau "colective". În termeni lovinescieni, literatura tradiționalistă (situația 2) se vădește a fi manifestarea estetică primară, în context istoric
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ușor romanțată" a unei biografii oarecare, menită însă a evidenția profilul psihologic al scriitorului virtual, aflat într-un stadiu contemplativ-reflexiv (de "visare"), premergător actului creator propriu-zis. Primul roman al ciclului "autobiografic" relatează povestea vieții lui Bizu la modul dramatic și reflexiv totodată, în maniera unui "romanț" dublat de discursul asupra metodei. Atent la regia textului narativ, Ioan Holban identifica, nu fără temei, niște "etaje cronologice" corespunzătoare "celor trei voci narative (autor, narator, personaj) prin care se exprimă memoria". În consecință, împărțirea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pricini exterioare și de dezechilibruri intime", de vreo "detracare a mecanismului psihic", de o "speculație intelectuală" sau de "revoltă (în care vorbește simțul acut al vieții)". Abandonând de la început orice fel de luptă cu viața, eroul lovinescian se dovedește un reflexiv și un contemplativ, cu precizarea că activitatea sa intelectuală "nu pornea dintr-un instinct de continuitate în timp" (ca în cazul lui Eminescu, care exalta trecutul glorios și istoria neamului din acest motiv poetul fiind revendicat de curentele tradiționalist-naționaliste), ci
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lui; ar fi voit să se reîntoarcă cu orice preț acolo, chiar dacă n-ar fi fost decât pentru a muri". După cum se observă, atașamentul față de locurile natale e pus de Lovinescu pe seama unui instinct primar, pe care veritabilul intelectual (insul reflexiv, precum Bizu) se vede constrâns să și-l reprime pentru a nu repeta destinul nedemn al animalului uman, fără conștiință de sine. Chiar dacă "impulsiunile inconștientului sunt mai puternice decât raționamentul", chiar dacă "egoismul vital al celulei vii nu poate fi înăbușit
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
unei povești de dragoste complicate, cu multe răsturnări de situație și întâmplări senzaționale, cu grele încercări și cu mult suspans, dar cu final fericit (și neverosimil, firește, ca orice happy end)43. Tributar încă în mare măsură discursului critic și reflexiv din "romanul" anterior, excedentar în raport cu "vulgarele" deziderate ale melodramei (ce urmărește să trezească emoția, patosul, și nu fiorul intelectual), Firu'n patru se remarcă dintru început printr-o simplificare evidentă a mijloacelor și a recuzitei puse în joc. E mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
străduise să scrie mai simplu, e drept, tot în limbajul exersat deja al emoțiilor intelectualizate. Însă chiar dacă narațiunea rămânea focalizată pe analiza abstractă a sentimentelor, autorul voia să se spele pe mâini, transferând exclusiv asupra nevinovatului Bizu păguboasa propensiune (auto)reflexivă, pentru a dovedi că despicarea firului în patru nu duce la nimic bun, și cu atât mai puțin la cunoașterea de sine (idealul oricărui "analist"). Scurt spus, o dată cu Firu'n patru romancierul Lovinescu se delimitează încă și mai tranșant de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
adevăr, ca elemente de noutate tehnică se cuvin semnalate atât relativizarea perspectivei narative (episoadele sunt, am văzut, "depozitate în memoria fiecăruia"), cât și atribuirea unui rol mult mai însemnat intrigii în angrenajul romanesc. Drept consecință firească, dispar notațiile cu caracter reflexiv, de confesiune intimă și jurnal de idei, interesul focalizându-se de aici încolo asupra psihologiei feminine (Bizu încetează să mai fie personajul central), privită însă panoramic, din exterior, ca manifestare concretă a unor comportamente tipice, în maniera unui spectacol de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
calului troian cuprinde, alături de câteva frumoase pasteluri (De primăvară, Pastel comemorativ), și lirică de dragoste (ciclul Zăpezi interzise), versuri meditând asupra creatorului de artă, condamnat veșnic să caute perfecțiunea și desăvârșita exprimare de sine (Până la uitare, Statuie, Copac). Acestei ipostaze reflexive ce naște interogații despre condiția omului și a poetului, Coloană de-a lungul (1971) îi adaugă o tonalitate nostalgică, impresionantă prin sinceritate (Autoportret, Printre, Amurg de toamnă). În volumele ulterioare, Zăpezi fără întoarcere (1973), Ritualuri intime (1978) și Scutier la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
ocazional al întâmplării cotidiene - cu datări și localizări (casa din strada Labirint, lacul Herăstrău, câteva nume feminine etc.) - la cântarea patriei (Burebista, Bicaz etc.) și la reinterpretarea unor motive livrești (Goliat, Hamlet, regele David), oscilând între retorismul conjunctural și acordurile reflexive slujite de o stilistică aproape muzicală. Ș. își găsește timbrul potrivit în lirica erotică - celebrare cu o sensibilitate delicată și senzualitate rituală, confesiune discretă și memorie cald învăluitoare, căci „dragostea-i uciderea desăvârșită”, „vis și mărginire amânată” (Adânc să credem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
ale generației sale și, totodată, într-un plan secund și mai anevoie sesizabil, într-o linie de continuitate a poeziei transilvănene. În Muzeul de iarnă (1986), volumul de debut, B. cultivă o poezie a sensurilor grave, a esențelor, o poezie reflexivă privind condiția omului în lume, impactul acestuia cu o realitate de regulă ostilă. Două din cele trei cicluri ale volumului sunt consacrate, după observația lui Nicolae Manolescu, în bună măsură, poeticului, facerii poeziei, a poemelor care, la rândul lor, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
prin exerciții de atitudine, echilibru; reeducarea activităților de relațic prin exerciții de diminuare a sincineziilor și dezvoltare a coordonării motrice; reeducarea controlului intelectual asupra funcțiilor afective. V Horghidan afirma că prin educarea psihomotrică se urmarește „atât dezvoltarea schemei corporale ("aspectul reflexiv"), cât și organizarea Eu-lui față de lume ("aspectul extensiv"). Le Boulch accentuează rolul modelelor de educatie fizică în dezvoltarea psihomotricității concepând psihocinetica ca metoda de pedagogie activă ce folosește mișcarea umană sub toate aspectele; astfel, se poate educa simțul spațiului, al
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
socialiștii, ca să mai dăm un exemplu de cum omul e dintr-o bucată, au fost realiști, ateiști, fonetiști - în sfârșit, împotriva tuturor atitudinilor și doctrine-lor burgheze. Numai oamenii bine echilibrați, sufletele bogate, comprehensive și, în adevăr, cumpănite, spiritele cu adevărat critice, reflexive, ajutate și de o cultură adecuată, pot scăpa de uniformitatea aceasta. Așa au fost Kogălniceanu și A. Russo, și mai ales A. Russo, acest om complet, acest spirit liber, spiritul cel mai liber pe care l-au avut românii. Și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
convertește în confesiune și confesiunea ajunge la temele fundamentale ale existenței. Această alianță fixează textul lui P. între literatura propriu-zisă și literatura moralistică. Cu Mitologii subiective (1975) el se întoarce la Grecia și la miturile ei. Stilul devine mai direct reflexiv și tema morală, esențială la el, răzbate acum mai decis printre rânduri. Exemplul îndepărtat este Vara lui Camus. Eseistul vede peste tot epifanii și socotește mitologia o carte despre condiția existențială a omului. În tragedia lui Oedip este un act
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
și încăpățânați, sugerează el - pentru a reprima balaurul minciunii. Pentru a da altă înfățișare confesiunii (care păstrează, în esență, accentul ei acut testamentar), inventează scrisori către marile spirite (Unamuno, Camus, Erasm, Proust, Seneca, Gide) și însoțește scrisorile imaginare cu poeme reflexive. Alt mod de a repune în dezbatere relația dintre creație și morala omului care scrie, dintre singurătate și suferință, suferință și iubire. Argumentele din Apărarea lui Galilei sunt reluate în epistola către Seneca, filosoful și sfetnicul lui Nero, cu aceste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
-și ființa etnică și limba, statornic pe pământul străbun. Răspândit prin intermediul limbii latine, creștinismul a contribuit la structurarea specifică a vieții spirituale în spațiul carpato-danubiano-pontic, delimitându-i de la început pe români de populațiile migratoare păgâne. Făcând o privire analitică și reflexivă asupra textului hagiografic, distingem între paragrafele care au făcut parte din Pătimirea inițială și paragrafe adăugate ulterior, între sfârșitul secolului IV și începutul secolului VI. Precizăm de la început că titlul inițial al scrierii nu s-a păstrat - Pătimirea Sfinților Epictect
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fragmentare a societăților pentru a re-legitima și re- impune anumite hegemonii asupra lor. De ce prefer social-constructivismul onufian analizei de discurs elaborată de Chantal și Mouffe? Deși la rândul său constructivismul social a apărut după "cotitura lingvistică" și este de asemenea reflexiv ca abordare metodologică, și în ciuda faptului că Laclau și Mouffe au extrapolat conceptul de discurs din filosofia postmodernă în câmpul teoriei sociale consider că discursurile nu încorporează suficient realitățile sociale pe care se presupune că le articulează. Multe dintre ele
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
centralizată". Autodeterminarea reprezenta o "soluție "simplă" a problemei, dar superficială și profund falsă în esență" (Lenin: 1958, 15-24, subl. în orig.). Singura soluție autentic-revoluționară era aceea a "unității de acțiune" și a "luptei centralizate", totale, împotriva inamicului ideologic. Gândirea critică, reflexivă, nu are niciun loc în cadul leninismului, în special în formele sale revoluționară și post-revoluționară. Paradoxal, simbolul revoluției bolșevice a dat dovadă de realism politic, în ciuda încadrării sale ideologice: pacea de la Brest-Litovsk din 1917, când Rusia revoluționară a semnat armistițiul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
este necesar ca direcțiile de politică educațională la nivel european să stimuleze participarea la educație, acționând, în acest sens, pe cel puțin patru paliere/niveluri (Nuissl, 1999): - al cererii: sprijinirea învățării autodirijate, conștientizarea nevoii de educație, prin dezvoltarea capacității (auto)reflexive, creșterea motivației și încurajarea cererii de educație, mai ales în rândul celor social dezavantajați (eliminarea barierelor de participare prin noi forme de finanțare), dezvoltarea de servicii care să-i ajute să-și conștientizeze nevoile de învățare etc; - al ofertei: structuri
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și complexă, ce creează incertitudine și „risc” (Beck, 1992, apud Usher et al., 2001), fiind o societate informațională și bazată pe cunoaștere, reclamă, așa cum remarca A. Giddens (citat de M. Dyke, în Usher et al., 2001, pp. 117-120), o învățare reflexivă. Este necesară o continuă reevaluare a experienței și a informațiilor acumulate (o reflectare asupra societății, totodată), pentru a-i surprinde tendințele, deoarece nu mai avem de-a face cu cadre predeterminate, ci doar cu o diversitate informațională ce trebuie filtrată
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]