KorAP: Find »[drukola/base=reglementare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...11369 >

284,218 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

rezulte întotdeauna un cîștig pentru o economie sau o societate în urma unor astfel de privatizări și naționalizări repetate. 5.2.3.3. Acțiuni asupra mediului întreprinderilor a) Dereglementare și concurență Dereglementarea este o politică ce are scopul de a suprima reglementările constrîngătoare și a lăsa piața și concurența să joace în mod liber rolul de reglator. Această politică a debutat în S.U.A., în cursul anilor 1970, în sectorul transporturilor, poștei și telecomunicațiilor, teledifuziunii sau în sectorul financiar. Aceste sectoare erau puternic

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
este un caz ideal, teoretic. În realitate, se mențin importante disparități între regiuni, în special în privința veniturilor și a ocupării, datorită a numeroși factori dintre care reținem: * înzestrările diferite cu factori de producție; * mobilități reduse ale acestora; * spiritul antreprenorial diferit; * reglementările specifice; * culturi specifice; * nivelurile de salarizare diferite; * poziția geoeconomică; * politica macroeconomică ș.a. Atît mîna de lucru, cît și capitalul se deplasează după logici proprii. Mîna de lucru caută salarii mai ridicate, iar capitalul caută profit și pentru aceasta va prefera

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de către aceeași Comisie, că cei mai importanți factori determinanți ai dezvoltării regionale sunt: Existența mîinii de lucru calificate și costurile acesteia; Costul creditului; Nivelul impozitării (la nivel local și național); Rata de creștere economică, la nivel național; Nivelul și calitatea reglementărilor; Existența și calitatea infrastructurii; Cursul de schimb al monedei respective; Costul energiei, combustibililor, materiilor prime și materialelor de bază; Politica sectorială practicată; Se observă faptul că dezvoltarea regională, elementele sale, de competitivitate țin atît de condițiile locale, cît și de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în materie de educație, cercetare, de gradul de libertate, de flexibilitate a pieței muncii, de calitatea managementului macroeconomic general. Astfel, o monedă sănătoasă, un sistem fiscal coerent, suplu și stabil, investiții serioase în educație și cercetare, un nivel redus al reglementărilor, o infrastructură de calitate, o bună gestionare a deficitelor și evitarea derapajelor sunt elemente macroeconomice care contează foarte mult în reușita unei politici regionale de dezvoltare. Dintre ele-mentele locale, cele mai importante sunt cele care țin de funcționarea pieței muncii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a diverșilor actori implicați în realizarea programelor și proiectelor de dezvoltare regională. Printre factorii determinanți ai dezvoltării regionale reținem: existența unei mîini de lucru calificate și costurile acesteia; costul creditului; nivelul impozitării; rata națională de creștere economică; nivelul și calitatea reglementărilor; cursul de schimb; costul energiei, al combustibililor, al materiilor prime și materialelor de bază; politicile sectoriale practicate ș.a. În domeniul dezvoltării regionale, la noi, situația actuală se caracterizează prin: centralizare excesivă; lipsa unei autonomii reale și efective, în special de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ratelor dobînzilor; diferențialul ratelor șomajului; ritmurile diferite ale inovării, difuzării progresului tehnic și adaptării la cerințele pieței; înzestrarea diferită cu factori de producție (muncă, capital; mobilitatea capitalurilor și volatilitatea piețelor financiare; niveluri diferite de dezvoltare a societății civile; politicile publice (reglementările) diferite; spiritul antreprenorial diferit; specificitățile culturale, istorico-geografice, religioase și sociale; nivelurile de salarizare diferite; poziția geoeconomică; politica macroeconomică (constrîn-gerea guvernamentală); existența economiilor de scară; alte elemente de rigiditate (existența salariilor minime pe economie, existența contractelor colective de muncă, sindicalizarea excesivă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
parțiale, a rolului Statului, nu trebuie să ne împiedice să reflectăm asupra tendințelor puternice care se manifestă astăzi în acest domeniu. O vom face mai întîi încercînd să explicăm de ce noțiunea de reglare, lasă locul, puțin cîte puțin, celei de reglementare/dereglemen-tare. Apoi, vom aborda relațiile dintre Stat și sistemele economice, dintre Stat și globalizare și, în fine, dintre Stat și națiunea modernă. 6.1. Statul, între reglare și reglementare Așa cum am mai arătat, economistul american de origine germană, Robert Musgrave

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
de ce noțiunea de reglare, lasă locul, puțin cîte puțin, celei de reglementare/dereglemen-tare. Apoi, vom aborda relațiile dintre Stat și sistemele economice, dintre Stat și globalizare și, în fine, dintre Stat și națiunea modernă. 6.1. Statul, între reglare și reglementare Așa cum am mai arătat, economistul american de origine germană, Robert Musgrave, este cel care a propus o tipologie a funcțiilor eco-nomice ale Statului, astfel: Funcția de afectare, de alocare a resurselor. Se referă mai ales la producția de servicii noncomerciale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
a asigura așa-numita reglare sau stabilizare macroeconomică, un cadru în care, prin politici specifice, principalele variabile macroeconomice sunt aduse în armonie și se potențează reciproc. Analiza economică modernă, mai ales după Keynes, a conferit Statului, dincolo de mijloacele tradiționale de reglementare, și un rol important de reglator al conjuncturii economice. Vom vedea în continu-are cum rolul economic al Statului a pendulat între noțiunea de reglare și cea de reglementare, accentele modificîndu-se periodic și de la stat la stat. 6.1.1. De la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
modernă, mai ales după Keynes, a conferit Statului, dincolo de mijloacele tradiționale de reglementare, și un rol important de reglator al conjuncturii economice. Vom vedea în continu-are cum rolul economic al Statului a pendulat între noțiunea de reglare și cea de reglementare, accentele modificîndu-se periodic și de la stat la stat. 6.1.1. De la reguli la reglare "Laissez faire, laissez passer!". Aceasta era doctrina fiziocraților, economiști de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, precursori ai clasicilor și ai neoclasicilor. Citind această formulă, luăm

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ase-menea, ei introduc inovația în sistem, permițînd salturi de productivitate. Ne aflăm aici în prezența unui act de credință în capacitatea societăților umane de a se autodepăși, dacă lasă loc liber dinamicii ce autorizează distribuția inegală a capacităților individuale. Orice reglementare excesivă va înăbuși inițiativele chiar la sursa progresului economic și social. Regăsim aici ideea "mîinii invizibile" despre care vorbea Adam Smith. Interesul colectiv nu este niciodată mai bine apărat ca atunci cînd fiecare își urmărește interesul său personal. Voinței Statului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
va înăbuși inițiativele chiar la sursa progresului economic și social. Regăsim aici ideea "mîinii invizibile" despre care vorbea Adam Smith. Interesul colectiv nu este niciodată mai bine apărat ca atunci cînd fiecare își urmărește interesul său personal. Voinței Statului de reglementare directă a activităților trebuie să-i preferăm ordinea spontană ce rezultă din cooperarea comercială, pe care o vom califica drept "reglare indirectă", în sensul că ea nu este dorită și controlată în mod explicit. Cum remarca Hayek, încrederea acordată încrederii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
în societate, decît o analiză economică în sens strict. El pune aici, între altele, chestiunea justiției sociale și conchide asupra necesității menținerii Statului într-o poziție minimală, consistînd în a elabora reguli valabile pentru toți. Înțelegem astfel de ce ideea de reglementare se opune aici celei de reglare, care presupune intervenția Statului. În 1976, Hayek a mers chiar pînă la a preconiza denaționalizarea monedei. Putem într-adevăr considera că Statul posedă o putere monetară exorbitantă, mai ales dacă el controlează și banca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
idei, rolul Statului, în această abordare, nu poate fi precis definit, deoarece el îmbracă forme multiple. Iată de ce trebuie să ne interesăm asupra modului în care sunt alese prioritățile pe care le fixează puterile publice. 6.1.3. Întoarcerea la reglementare Considerînd noțiunea de reglare dintr-un unghi foarte general, dispunem de o perspectivă cuprinzătoare, articulînd jocul pieței cu acțiunea instituțiilor, ca expresii ale divergențelor de interese ale grupurilor sociale. Procedînd astfel descoperim omniprezența Statului, asigurînd instituționalizarea relațiilor sociale și deci

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
conflicte și de divergențe? Statul nu este monolitic, iar deciziile sale nu sunt nici tot timpul raționale, nici coerente din punct de vedere cronologic. Nu este deci inutil de a penetra mecanismele administrației publice, pentru a vedea cum se nasc reglementările ce vor încadra strategiile celorlalți actori economici. Pentru aceasta, vom începe prin a prezenta analiza economică, zisă pozitivă, a reglementării, înainte de a arăta cum această abordare urmează o cale tot mai normativă. 6.1.3.1. Economia reglementării Economistul american

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
punct de vedere cronologic. Nu este deci inutil de a penetra mecanismele administrației publice, pentru a vedea cum se nasc reglementările ce vor încadra strategiile celorlalți actori economici. Pentru aceasta, vom începe prin a prezenta analiza economică, zisă pozitivă, a reglementării, înainte de a arăta cum această abordare urmează o cale tot mai normativă. 6.1.3.1. Economia reglementării Economistul american George Stigler poate fi considerat drept fondatorul acestui curent de gîndire ce repune în cauză virtuțile intervenționismului statal. Pentru a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
se nasc reglementările ce vor încadra strategiile celorlalți actori economici. Pentru aceasta, vom începe prin a prezenta analiza economică, zisă pozitivă, a reglementării, înainte de a arăta cum această abordare urmează o cale tot mai normativă. 6.1.3.1. Economia reglementării Economistul american George Stigler poate fi considerat drept fondatorul acestui curent de gîndire ce repune în cauză virtuțile intervenționismului statal. Pentru a înțelege punctul său de vedere, vom apela la un exemplu marginal și edificator: în Statele Unite s-a constatat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
ce repune în cauză virtuțile intervenționismului statal. Pentru a înțelege punctul său de vedere, vom apela la un exemplu marginal și edificator: în Statele Unite s-a constatat o creștere semnificativă a accidentelor datorate instalațiilor electrice în instituțiile de stat, unde reglementarea este mai strictă. Acest paradox se explică printr-un efect pervers destul de clasic: reglementarea a făcut ca în sectorul public, corporația instalatorilor electrici să reușească să instaureze reguli relativ stricte pentru a accede la această profesie, ceea ce i-a permis

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
vom apela la un exemplu marginal și edificator: în Statele Unite s-a constatat o creștere semnificativă a accidentelor datorate instalațiilor electrice în instituțiile de stat, unde reglementarea este mai strictă. Acest paradox se explică printr-un efect pervers destul de clasic: reglementarea a făcut ca în sectorul public, corporația instalatorilor electrici să reușească să instaureze reguli relativ stricte pentru a accede la această profesie, ceea ce i-a permis să limiteze numărul de ofertanți și deci să practice prețuri mai ridicate. Cum piața

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
cu consecințele pe care ni le putem imagina în termeni de incendii sau de scurtcircuite. Într-un mod mai sistematic, Stigler a demonstrat, în mai multe studii, mai ales comparînd costurile de producție din diferite societăți producătoare de electricitate, că reglementarea poate constitui un mijloc de a cîștiga o rentă de situație. S Peltzman a prelungit și sistematizat lucrările lui Stigler, arătînd că, pentru a înțelege situația, este suficient să considerăm că actorii economici pot utiliza reglementarea pentru a dobîndi o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
producătoare de electricitate, că reglementarea poate constitui un mijloc de a cîștiga o rentă de situație. S Peltzman a prelungit și sistematizat lucrările lui Stigler, arătînd că, pentru a înțelege situația, este suficient să considerăm că actorii economici pot utiliza reglementarea pentru a dobîndi o avuție suplimentară. În mod logic, fiecare corporație se va constitui într-un grup de presiune (lobby) și va practica o politică de prădător, adică de exploatare sistematică a reglementării pentru a-și ameliora propria situație. Din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
să considerăm că actorii economici pot utiliza reglementarea pentru a dobîndi o avuție suplimentară. În mod logic, fiecare corporație se va constitui într-un grup de presiune (lobby) și va practica o politică de prădător, adică de exploatare sistematică a reglementării pentru a-și ameliora propria situație. Din această perspectivă, oamenii politici sunt niște prăzi autoconsimțite, niște marionete în serviciul cutărui sau cutărui interes particular. Această constatare a făcut ca legislația americană să oblige pe fiecare să-și publice originea finanțărilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
propria situație. Din această perspectivă, oamenii politici sunt niște prăzi autoconsimțite, niște marionete în serviciul cutărui sau cutărui interes particular. Această constatare a făcut ca legislația americană să oblige pe fiecare să-și publice originea finanțărilor politice. Această din urmă reglementare nu schimbă natura sistemului, ea crește doar transparența, pentru a crea un echilibru de forțe între prădătorii potențiali. Dar cum raporturile de forțe, adică înzestrările financiare și/sau capacitatea de a mobiliza electorii sunt inegale, analiza pozitivă a reglementării ne

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
urmă reglementare nu schimbă natura sistemului, ea crește doar transparența, pentru a crea un echilibru de forțe între prădătorii potențiali. Dar cum raporturile de forțe, adică înzestrările financiare și/sau capacitatea de a mobiliza electorii sunt inegale, analiza pozitivă a reglementării ne face să privim cu ochi critici acțiunile Statului. Astfel, generalizarea în Europa a dotărilor ecologice la mașinile noi este o victorie atît a lobby-ului fabricanților, cît și un succes al apărătorilor mediului. Dimpotrivă, în Franța, ieftinirea motorinei repre-zintă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
că cea mai bună prevenire împotriva prădătorilor este prezența contra-prădătorilor. Dar atunci mai este posibil măcar de a arbitra între grupurile de presiune, într-un fel de care să profite cei mulți? Fiecare grup social se comportă față de celelalte în cadrul reglementărilor în vigoare, iar conținutul acestora va fi decisiv în a orienta sau nu ansamblul spre o funcționare optimală: Statutul de întreprindere îi va conferi acesteia, față de autoritatea de tutelă, mai multe sau mai puține grade de libertate. Dacă, de exemplu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]