2,686 matches
-
travaliu de integrare este reciproc avantajos pentru fortificarea ambelor curente în zonele lor problematice, dar conferă și terapeutului un surplus de competență și siguranță, iar pacientului îi sporesc șansele de vindecare. Părăsind teritoriul atât de promițător al integrativității, conform opiniei reiterate de Rothbaum (2000), dacă se conservă granițele de demarcație dintre școlile psihoterapeutice (poziție încă dominantă), pentru tratarea sindromului de stres posttraumatic, preferința clinicienilor se îndreaptă spre hipnoterapie, terapie psihanalitică (cu derivările sale psihodinamice) și terapie cognitiv comportamentală. Dintre acestea, cea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
la fetus, ca urmare, fluxul neuropeptidic matern ajunge la copilul nenăscut, generând trăiri similare. Evoluând în aceeași descendență ideativă, D. Goleman (2001), în consens cu opinia unei alte autorități din domeniul neuroștiințelor (este vorba de specialistul american J. LeDoux), a reiterat rolul de santinelă în fața pericolelor, pe care îl îndeplinește nucleul amigdalian. Acesta se comportă ca un „serviciu de urgență”(Goleman, 2001, p. 32) care, în situații critice, alertează principalele zone ale creierului, generând un set de reacții ultrarapide. întrucât mesajele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
deprinderea controlului sfincterian, masturbația infantilă și complexul Oedip. Analizând problema înțărcării, vom începe prin a observa că după „castrarea ombilicală”(Dolto, 1997), care anunță finalizarea nașterii unui copil, alăptatul reface parțial contactul cu trupul matern. Având în vedere că, așa cum reitera W. Stekel (1995, p. 35), suptul semnifică „punctul cel mai ridicat al deliciilor infantile”, se poate imagina ușor cât de stresantă, de dureroasă pentru copil este înțărcarea. Comparativ cu hrănirea artificială a bebelușului, alăptatul se plasează pe un piedestal imposibil
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
șiragul de procedee chinuitoare ce urmează este indispensabilă, chiar dacă va fi mai laconică decât în cazul pacienților adulți. Eficiența derulării secvenței respective, reclamă o bună colaborare între echipa medicală și familie, psihologul fiind în acest caz un specialist important. Așa cum reiterează T.B. Brazelton (2008), pentru a estompa contururile dure ale spitalizării copilului, prezența părinților se dovedește indispensabilă deoarece, în caz contrar, pot surveni tot felul de complicații indezirabile. Ca o recomandare generică, părinții nu trebuie să frâneze episoadele regresive ale copilului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
deoarece au rămas restanțieri la rezolvarea unor probleme importante din existența lor. Surprinzătoare este și capacitatea lor de a trena o vreme scadența morții, numai pentru că așteaptă să mai fie martori la desfășurarea unui eveniment familial (Tataryn, Chochinov, 2002). Așa cum reitera marele nostru dramaturg, E. Ionescu (1968) în tulburătoarea sa piesă de teatru „Regele moare”, cu fiecare om care pleacă din această lume se prăbușește un întreg univers, format din idealurile, nevoile, realizările sale, din pierderi, deziluzii și încercări, din iubiri
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
independent, care să abordeze problemele legate de dezvoltarea durabilă, creșterea competitivității Uniunii Europene, energie, protecția mediului, lupta contra criminalității internaționale și a terorismului. Grupul nu va aborda problemele instituționale și nici cadrul financiar al Uniunii. Cu privire la energie, Consiliul European a reiterat importanța punerii în aplicare a planului global de acțiune pe perioada 2007-2009 pentru realizarea celor trei obiective stabilite în martie 2007: securitatea aprovizionării, competitivitatea și schimbările de mediu. În acest context, trebuie remarcat faptul că, în contrast cu preocupările majore ale Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
câtorva exemple contextul schimbărilor sociale din ultimele două decenii din România. Vom aborda în continuare în paralel schimbările atât de la nivelul resurselor structurale, cât și de la nivelul resurselor morale, printr-un studiu de caz privind evoluția optimismului și a pesimismului. Reiterăm că scopul acestei incursiuni este doar de a aduce lumină asupra tabloului în care vom analiza identitatea socioculturală (la tinerii români); cu alte cuvinte, imaginea pe care o construim va fi departe de a fi completă. 1.3.1. Cărările
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
multiplu acaparator (printre altele, parlamentar..., evident, pesedist) nu va putea accede nicicînd la statutul colegilor săi de generație, unul de prim rang și, se-nțelege, mult mai puțin spectaculos în regim tranzacțional. Corolarul? Aș cădea în jenantă platitudine, dacă aș reitera bătuta butadă cu un Van Gogh (genial oricum), nereușind însă, într-o viață, să-și vîndă măcar o pînză... Cum, tot așa, dacă aș trage concluzia (iliescian populistă) că mai bine sărac, dar cinstit, decît bogat, dar... Aferim! Sub ochii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și invers; el va fi mai bogat în mașini, dvs. în cărți și renume. Pictura nefiind un act colectiv, pictorilor chiar le rămîne soluția individuală care, în timp, le conferă valoarea. "Am cădea în jenantă platitudine", vorba dvs., "dacă am reitera" istoria curentelor în artă și literatură care au declanșat aprige controverse, chiar și adevărate bătălii, dar ceea ce citesc eu în articolul dvs. despre tinerii "înfășurați în pixeli" îmi amintește de damnarea, în numele realismului socialist, a influenței nefaste a artei decadente
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
toate resorturile sale, oricât de schematice, conține însă "semne-însemne" (ca să-l reamintesc pe Le Goff) ale unei istorii particulare și reflectă o anumită semnificație a timpului care îl străbate și care îi asigură dinamica internă (în special prin unitățile narative reiterate). Această înțelegere a sistemului imaginarului nu putea să survină decât într-o paradigmă epistemologică generoasă și relativistă, ce a făcut posibilă ieșirea din cadrele "gândirii tari" ale "istoriei politice", pe care discursul filosofic al secolului XX în general o repudiază
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
disocieri (în principiu) între regalitate și funcția sacerdotală (Pippidi 50-58). Împărat sau voievod, ipostaza supremă a vieții pe pământ moștenește natura christică duală, cumulând spiritualul și materia într-un unic "uns al lui Dumnezeu". Ca urmaș al basileilor, voievodul român reiterează și el funcția de judecător, înscriind în imaginar, prin codul regalității, un mit totalizator al pattern-ului de sorginte divină. Unde Domnul Dumnezeu, carele mai nainte de a zidi lumea au cunoscut și au ales vasele Tale (cum zice Apostolul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Moldovei a lui Cantemir includ trecerea de la comunitatea pastorală la cea ierarhizată după legea medievalității. Dragoș devine tânărul voievod, singurul în măsură să fondeze și să stăpânească peste o țară; destinul îi este prestabilit, căci, fiind purtător al însemnelor divine, reiterează actul creației și al civilizării lumii. El a fost ... ridicat domn și voievod și de atunci s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei. (Cronicile slavo-române 160) Cu mult mai atent la detalii, dar și la schemele și simbolurile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
simplu raționament, chiar însoțit de observațiile de mai sus, pentru a înțelege funcția constitutivă a analiticii și dialecticii pentru discursul de tip filosofic? În tot cazul, pentru a stabili unele sensuri "finale" ale analiticii și dialecticii, se cuvine să fie reiterate și câteva dintre precondițiile lor istoric-filosofice. În felul acesta, orizontul de operare al reducției dictaturii judicativului va fi mai clar stabilit. Logica trebuie să aibă o utilitate, socotea Aristotel; de aceea ea este, înainte de toate, organon. Nevoia unui instrument cu ajutorul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ministru al provinciei Piemonte, ar fi remarcat: „Am construit Italia, acum trebuie să producem italieni”13. Fiecare stat-națiune În era modernă a creat un mit originar, complet, cu eroi și eroine proprii și momente de grea Încercare din trecut, adeseori reiterate prin ritualuri elaborate. Într-o lume seculară din ce În ce mai nemulțumită, statul-națiune trebuia să creeze o imagine puternică a unui popor care Împărțea un trecut nobil și era destinat pentru măreție În viitor. În același timp, statul-națiune trebuia să creeze o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
membre ale Uniunii Europene au fost de mult timp În contradicție În ceea ce privește crearea sau nu unei forțe militare proprii cu adevărat independente. Francezii sunt În favoarea unei forțe militare UE răspunzătoare numai față de țările membre ale Uniunii. Președintele francez Chirac a reiterat poziția țării sale Într-un discurs ținut În față Parlamentului Europei În anul 1999. El le-a spus parlamentarilor că Comandamentul European „nu poate exista cu adevărat până când nu va avea capacitatea autonomă de a acționa În domeniul apărării”79
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Uniunea Europeană a pus În practică acest plan, căzându-se de acord să se creeze o forță operațională de reacție rapidă de șaizeci de mii de soldați, capabili să Îndeplinească cele trei misiuni Începând cu anul 200385. Acordul de la Helsinki a reiterat și formalizat, intențiile exprimate anterior de către Marea Britanie și Franța la St. Malo. Acordul stipula ca „Uniunea să aibă capacitatea autonomă de a lua decizii și În situațiile În care NATO, În Întregul său, nu era angajată, să lanseze operațiuni militare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
abilitatea de a acționa asupra lumii care ne Înconjoară. Creșterea conștiinței de sine și sentimentul de identitate personală au avut un preț ridicat Însă - pierderea participării intime și a comuniunii cu lumea naturală. Istoria evolutivă a speciei, argumentează Barfield, a reiterat istoria evolutivă a dezvoltării personale a fiecărui individ. Rasa umană a trecut de la o unitate nediferențiată cu Mama Natură la o izolare conștientă față de aceasta. În timpul procesului am pierdut acel sens primordial al indivizibilității oceanice care este instinctul vieții și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a unui mit solar. În sfârșit, se mai afirmă că Buddha ar fi fost un zeu arhaic solar (în Mahăbhărata e amintit un zeu Budha, care personifica planeta Mercur - fiul zeului Soma, patronul Lunii) al cărui cult ar fi fost reiterat lent, până când, sub regele Aśoka, s-au instituit dogmele buddhiste. În pofida acestor speculații, care în principal îl consideră pe Buddha un personaj mitic sau un simbol solar, cei mai mulți dintre cercetătorii contemporani sunt de acord cu faptul că Buddha a fost
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
anterioare abdicării regelui și instalării definitive a comuniștilor. Astfel, din România au pornit „În exil” nu numai membri sau simpatizanți ai partidelor politice, ci și neînțelegerile și conflictele care au caracterizat viața politică românească. Numeroasele critici formulate În epocă și reiterate după căderea comunismului la adresa activității politice a exilului românesc s-au concentrat asupra lipsei de eficiență În atingerea scopului major fixat, eliberarea României de sub autoritatea comuniștilor. Principalul argument invocat a fost lipsa de unitate și cooperare Între membrii comunității românești
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o problematică de actualitate internațională, cu diferențe sensibile mai ales la nivelul proporțiilor, al explicitării și al receptivității publice. Situată În abstract, reforma Învățămîntului devine atemporală și nelocalizabilă, Încurajînd, de pildă, perseverența pedagogilor afirmați În anii ’70-’80, care Își reiterează demersul „Înnoitor” cu autoritatea specialistului problemei, indiferenți la faptul că problema de atunci se adresa societății socialiste, iar cea de acum, cel puțin declarativ, nu. În ciuda dorinței autorilor de a evita ipocrizia și neglijențele discursive, analiza lor recurge inevitabil la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
obiectului la adevărata sa dimensiune. Sugestia e similară cu cea produsă de lectura basmului parabolă Ion. Posibila asimilare a îndărătnicului personaj cu autorul însuși înlesnește decriptarea unei atitudini existențiale manifestate în plan artistic prin reversul exercițiilor admirative. Actul parodic îi reiterează astfel gestul rebel, de afirmare răspicată a poziției contrare, demistificatoare, pentru că, parodiind, artistul pare a exclama contrariat, asemenea alter-ego-ului său, Ion: Cum o să vă placă, nene, săracul de mine? ... măgar! din gură! Carnavalul de Venezia!! cu variațiuni!! [...] Nu trebuie să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu mai plătește nimenea bir"), confuziile (revoluția cu reacțiunea apoi zaiafetul cu reacțiunea), sentințele stupide din domeniul medicinii (celebra definiție a "fandacsiei"), mania oratorică, veselia absurdă etc. fac din acest personaj un "strămoș al lui Gregor Sansa"28. Împreună cu Efimița reiterează ipostaza cuplului de clovni, anunțând deja metamorfoza definitivă din Așteptându-l pe Godot sau din Cântăreața cheală. În același timp, Leonida poate fi considerat un veritabil caracter clasic, prin ilustrarea unei dominante: prostia. Nu este însă, mai puțin valabilă interpretarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajului caragialian, cât și substratul grav, misterios sau absurd al acestuia. În acest sens, destinul și comportamentul său amintesc nu doar de arhicunoscutul Mitică, ci și de varianta sa tragică, Anghelache, a cărui tulburătoare și enigmatică tăcere și sinucidere le reiterează în mod parcă predestinat în planul ficțiunii, prin autoextincția personajelor sale, dar, în mod tragic, și în planul propriei existențe. 6.1.2. De la verosimil la neverosimil caricatural S-ar putea crede că deosebirea majoră între creația caragialiană și cea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literară", I, nr. 21, 1994, p. 157, în care face un inventar aproape complet al perechilor de trăsături contradictorii atribuite personalității caragialiene: "În galeria epitetelor, pe lângă "marele" și "maestrul" Caragiale revin cu insistență două: "cinicul" și "lucidul", atunci când nu se reiterează "scepticul", "satiricul", "necruțătorul" și "ironistul lucid", ori de-a dreptul "canalia"[...]; Cel mai comunicativ dintre marii noștri scriitori", cum nota Vlahuță, apare succesiv în amintirile contemporanilor într-o varietate de ipostaze contradictorii, pur și simplu amețitoare: sarcastic și sentimental; sensibil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1983, p. 418. 90 Ibidem. 91 Este de remarcat slăbiciunea declarată a autorului, ipostaziat sau nu în naratorul Nenea Iancu, pentru meniurile sofisticate, așa cum reiese și dintr-o confesiune mai puțin citată dintr-un subcapitol din Notițe risipite, în care reiterează ideea șantajului prin exploatarea acestei pasiuni: "Dar infamul mă știa că sunt o bestie lacomă de lucruri delicate, mi-a arătat, cu rafinerie infernală, o strălucitoare perspectivă stridii, icre moi, un mușchiu de căprioară împănat, un Cotnar original, mai știu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]