5,534 matches
-
dovedește, În cazul jurnalului intim, existența unui narcisism autoproducător, liber, suficient sieși. Jocurile artei ori unicul joc al artei cu eul scriitorului permit repetiția și multiplicarea, instaurând o subtilă diferență. Jurnalul intim devine posibil În clipa În care monotonia și repetiția transcend spațiul evenimentelor. Timpul și spațiul confesiunii nu sunt „nici independente” și „nici echivalente”79. Și nici măcar decisive pentru edificarea structurii sale. Decisivă e topologia evenimentelor, timpul insinuat Între fragmentele spațiului care conține semnificațiile. Opera neterminată În epocile mai noi
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
se leagă de toate celelalte enunțuri, trecute și viitoare, pentru că legea de funcționare a jurnalului intim este paradigmatică 85. Discurs parcelat, Închis Între parantezele unei date, el abolește distanța dintre subiectul enunțării și subiectul enunțului, restabilind-o, totodată, prin fatalitatea repetiției: zilele, Întocmai senzațiilor, Întâmplărilor sau gândurilor, se succed, redeschizând ceea ce părea definitiv Închis. Adevărata calitate a jurnalului intim - aceea de numitor comun al contrariilor unei vieți - se relevă În spațiul dintre astfel de segmente. Unite pe dedesubt, ochiuri ale aceleiași
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în supra-comunități care depășesc experiența lui zilnică, personală (etnice, regionale, rasiale, naționale, confesionale ș.a.). Este adevărat că memorizarea unor secvențe narative pe termen lung solicită un efort susținut de reactualizare, deci de participare. Dar, pe de altă parte, învățarea prin repetiție dezvoltă insesizabile distorsiuni, ajungându-se, pe nesimțite, la un alt mesaj decât cel inițial. Reiterarea celor deja știute 45 fortifică certitudini minimale și facile, lăsând totodată suficient spațiu pentru speculații, vulgarizări, incoerențe. Deși învățarea școlărească nu pare suficientă pentru a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
independenței"52). Informațiile despre Ștefan au fost reduse cantitativ și, în plus, redistribuite în mai multe lecții despre relațiile țărilor române cu vecinii sau despre cultura medievală românească. Fragmentarea a diminuat serios impactul textului, fiind prea puțin compensată de obișnuitele repetiții școlărești. Domnia lui a continuat să fie tot una cu lupta antiotomană, iar victoria de la Vaslui referința sa definitorie, aproape un alt nume pentru Ștefan cel Mare. Doar Moldova ca "Poartă a creștinătății" era, poate, o formulă mai puțin obișnuită
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
albastrul unic" de la Voroneț 75. În plus, se hazardau să afirme că el fusese un atât de bun diplomat, încât reușise "să nu aibă niciodată doi dușmani în același timp"76. Cărțile școlare auxiliare reluau în amănunțime lecțiile obligatorii; căci repetiția este cea dintâi urgență în viața de școlar, timpul care îi este acordat nefiind niciodată suficient. Pentru a suplini această lipsă, elevul era orientat spre "lecturi suplimentare" canonice, care reiterau informațiile din manual. Prin cantitatea aspectelor factuale nu însă și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pentru majoritatea elevilor, prin repetarea verbală a informațiilor (mai puțin solicitantă intelectual și fizic decât cea scrisă), în clasă și în afara acesteia 308. Oralitatea înseamnă individualizare, negociere personală între lector și text, în ciuda sau în afara cuvântului scris. Iar memorizarea prin repetiție sau dialog se construiește în jurul unor formule, a unor tipare de exprimare care pot să-i surprindă pe cei neinițiați în cotidianul școlar. Conținutul scris al "predării", care se referă la textul de manual, dar nu îl preia integral, suferă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nelimitată și foarte inegală sub raportul resurselor socio-culturale. Rațiunea de a fi a unor asemenea texte este să trimită cititorii nefamiliarizați spre lecturile "de specialitate" prin suprimări, fragmentări, reașezări și generalizări ale unor texte ce aparțin, ca origine, culturii academice. Repetițiile, simplificările, exemplificările insistă să imprime sensuri predeterminate, asumându-și implicit axioma că cititorul va opune o anume rezistență, el având o viziune proprie "greșită", care nu se lasă lesne învinsă 313. Odată intrate în patrimoniul școlar, datele istorice sunt canonizate
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de sursele alternative de informare, cooperante sau nu. Un exces de normativitate pedagogică 315 nu face decât să suprapopuleze această lume scrisă și să mărească presiunea asupra receptorilor, deformând și mai mult mesajul inițial. Prescrierea este mai puțin eficientă decât repetiția, iar aceasta devine chiar atractivă dacă presupune participare. Implicarea are, și ea, coordonatele sale școlare bine exersate, oferind în același timp intensitate emoțională, certitudini rituale și recompensa unei ieșiri îngăduite din rutina zilnică. Regia textului duce aproape firesc la ceremonii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Bucovina". Totuși, unirea Bucovinei era plasată după unirea Transilvaniei, ignorându-se ordinea cronologică reală. Era, de fapt, inserată mai mult pentru a întări efectul celor petrecute la Alba-Iulia. Bucovina era deci provincia readusă în povestire aproape în ultimul moment; o repetiție binevenită înaintea mult mai importantei uniri a Transilvaniei 42. Ordinea temporală a fost clar surclasată de cea valorică, în frunte aflându-se, din nou, Ardealul. Acesta a rămas tabloul istoric tipic manualelor din anii '80, în care Transilvania își subordona
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ianuarie rămâne și astăzi ziua unirii, pentru care profesorii trebuie să organizeze cel puțin un eveniment colectiv, legat de istoria alegerii domnitorului Al. I. Cuza. Dar tot la unire se referă și ziua națională, celebrând momentul 1 decembrie 1918. Această repetiție comemorativă creează încă destule confuzii. Mulți dintre cei aflați la vârsta școlii par să aibă, într-adevăr, nedumeriri în privința acestor repetate uniri și a celebrărilor corespunzătoare. Poate că tocmai insistența educatorilor 136 a contribuit, în definitiv, la întreținerea impreciziilor de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o "pregătire a înlăturării" regimului, iar pentru Ceaușescu personal, momentul când pierduse "total" sprijinul populației. Finalul nu era argumentativ, ci declamatoriu, mai ales în ultimul paragraf, "Opozanți și disidenți", care miza pe o comparație incompletă și pe rolul persuasiv al repetiției: "rezistența față de regimul Ceaușescu a devenit tot mai accentuată. Atât în străinătate, cât și în interiorul țării se contura o opoziție tot mai puternică față de regim. Această opoziție s-a manifestat prin disidența intelectualității și protestele muncitorești (s.n. C.M.)"18. De
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
frumos cântai, cât de frumos arătai, ținuta, alinierea", ceea ce pentru profesori era important (P.O.N.); "ne îmbrăcau în diferite culori, făceam fel de fel de formațiuni din astea care se vedeau numai de sus [...]. Ne ducea pe stadion, pentru repetiții [...]. O dată a venit Ceaușescu [...] știu că ne-a[u] pus să dăm flori, ne-au îmbrăcat, ne-au verificat 145, ne-au bătut la cap [...]. Nu-mi plăcea. Dar mi se părea ca și cum ar fi fost o temă pentru acasă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ne chema dirig[int]a pe ăia pe care credea ea că se poate baza. Mi-aduc aminte că ne-a chemat o dată la școala 14 [...], că și ea trebuia să-și facă norma. Și trebuia acolo să facem o repetiție, cu stegulețe, cu nu știu ce. Și mi-aduc aminte că ne-a adus ea niște ciocolată din Franța, de la sora ei, care tocmai plecase [din țară] [...]. Și țin minte și acuma că ne-a explicat ea că era ciocolată cu alune
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
electronice, se fac documentări individuale (proiecte, referate, mape de lucru etc.). Dar cele mai importante testări scrise (tezele, examenele naționale, concursurile școlare etc.) continuă să solicite memorizarea unei cantități impresionante de informație istorică, proces care solicită, la rândul său, explicația, repetiția și chestionarea ca procedee didactice de bază. Din același motiv, asistența oferită elevului de un adult (profesor, părinte, preparator) este la fel de necesară acum ca și altă dată, în special atunci când se dorește un rezultat cât mai bun la astfel de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de un pattern global de tip frame (cadru). ARGUMENTATIVUL text ce vizează adeziunea la anumite idei, considerate adevărate și subminarea celor false. Relațiile cele mai frecvente sînt de motivare, valorizare, opoziție. Suprafața textuală conține indici de coeziune și emfază, precum repetiția, paralelismul, parafraza. Patternul global este de tip plan și diferă de schemă sau cadru prin aceea că locutorul evaluează elementele în termenii scopului vizat (clasificarea textelor în funcție de patternul global aparține lui R. de Beaugrande & W. Dressler, 1981, Introduction to Text
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Cercetările efectuate au stabilit că virtualii destinatari ai comunicării comerciale rețin cu precădere informațiile care consolidează atitudini, opțiuni prealabile. Analizînd diacronia publicității în funcție de mecanismele sale persuasive, Cathelat și Cadet au decelat: i) era primară a publicității corespunzînd difuzării informației prin repetiție (condiționare de tip pavlovian, "matraquage"); ii) era secundară a publicității determinată de emergența noului, de presiunea grupului cumpărarea ca supunere la imperativele grupului sau acordul între ceea ce vrei să fii, să pari și ceea ce poți dobîndi (identificarea esență/aparență/achiziție
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ordine discursivă), coerența reprezintă adecvarea semantico-pragmatică la situația de comunicare (raportul de forțe între interlocutori, cunoștințele lor despre lume, fondul comun de cunoștințe, ritualul sociolingvistic al actului de comunicare). Coerența este rezultatul conlucrării a patru tipuri de reguli: i) de repetiție (prin pronominalizări, substituție lexicală); ii) de progresie (aport semantic permanent îmbogățit: continuitatea tematică este echilibrată de progresia rematică a predicatelor, i.e. a evenimentelor); iii) de non contradicție (a reprezentărilor despre lume); iv) de relație (sau de congruență a faptelor reprezentate
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
distanțelor interpersonale, întreprins de antropologul american E.T.Hall. În ciuda diferențelor dintre culturi, toate grupurile cunosc distanța intimă (a dragostei sau agresiunii), distanța personală a prieteniei și colaborării, distanța socială a ierarhiilor, precum și cea publică (a scenei sau arenei politice). RECURENȚĂ Repetiție regulată și previzibilă a unui fenomen. REDUNDANȚĂ Termen împrumutat din retorică (unde avea sensul de repetiție, dar ca exces) de teoria informației și lingvistică pentru a explica în termeni matematici reluările necesare unei bune funcționări a transmiterii și receptării mesajului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
intimă (a dragostei sau agresiunii), distanța personală a prieteniei și colaborării, distanța socială a ierarhiilor, precum și cea publică (a scenei sau arenei politice). RECURENȚĂ Repetiție regulată și previzibilă a unui fenomen. REDUNDANȚĂ Termen împrumutat din retorică (unde avea sensul de repetiție, dar ca exces) de teoria informației și lingvistică pentru a explica în termeni matematici reluările necesare unei bune funcționări a transmiterii și receptării mesajului (zgomotul, canalul de transmisie defectuos afectează inteligibilitatea mesajului, dacă nu apar anumite reluări la nivel fonetic
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a romanului, etalând cele mai autentice semnături istorice și filosofice. Capitolul ei central, care poartă numele cărții L'Œuvre au Noir , literal "lucrarea întunericului", tradus liber drept Piatra filozofală combină erudiția cu un stil sobru clasic. Nu e permisă nici o repetiție, nici un cuvânt gratuit. Amalgamul de formă și conținut îi permite să dea glas deplin mentalității eroului pornit în căutarea autocunoașterii, obsesiei lui de a înțelege lumea înșelătoare din jur. Yourcenar demonstrează că Zenon nu poate transcende timpul și locul lui
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
sensurilor, dezvăluirea codurilor, înlănțuirea citatelor"325. Din starea de "plutire" pe care o poate institui în cititor un (oarecare) text "rememorându-le" pe celelalte, parodia îl va readuce în mod sigur cu picioarele pe pământul lecturilor anterioare, mulțumită translației și repetiției semnificaților. Iar dacă Barthes introducea termenul de lexie pentru a denumi unitățile de lectură ("semnificantul tutore va fi desfăcut într-o serie de mici fragmente pe care le vom numi lexii, ca unități ale lecturii"326), să adăugăm că, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru epoca lor, Satyricon, Gargantua și Pantagruel, Don Quijote, Candid sau optimismul, cum sunt astăzi Evanghelia după Iisus Hristos, Vineri sau limburile Pacificului, Cavalerul inexistent ș.a. Postularea unor adevăruri etern valabile nu se dovedește întotdeauna rodnică în spațiul parodiei literare. "Orice repetiție este de natură parodică", iată o afirmație pe care am întâlnit-o nu o dată de-a lungul bibliografiei parcurse și care face trimitere la poziția Școlii Formale ruse. În conformitatea cu aceasta, în literatură nu există nici o operă care să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
construirea pas cu pas a textului care, implicit, se scrie pe sine, dar deconspiră și modul în care romancierul gândește, acționează și scrie, adoptând masca totalei credibilități și întinzându-i o "aurită" capcană cititorului naiv. Totuși, în calitatea lor de "repetiții transcontextualizate", cum le numea Margaret Rose, metaficțiunile sunt posibile doar grație intertextualității și finei ironii la adresa hipotextului. Astfel, romanul parodic funcționează de multe ori ca metaroman, conținându-și propria critică. Nu sunt puține cazurile în care romancierii se autopastișează, introducând
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai depărtate. Pe neașteptate, printr-un ordin special, toți au fost adunați în închisoarea leningrădeană Krestî. Două luni au fost hrăniți pe săturate, așteptând să le crească părul. Apoi i-au îmbrăcat cu o eleganță plină de modestie, au făcut repetiție cine și ce să spună, i-au prevenit că ticălosul care va declara altceva o să primească "nouă grame" de plumb în ceafă. Și au fost duși la o conferință de presă cu ziariștii străini invitați și cu aceia care cunoșteau
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Soljenițîn s-a ascuns, în adevăratul sens al cuvântului. Periodic, scriitorul se retrăgea câte două-trei luni în singurătate, ca să lucreze, iar capitolele finalizate le ascundea, astfel că nu a avut niciodată în față lucrarea întreagă și nu a putut elimina repetițiile. Despre pericolul real în care s-a aflat scriind toate acestea poate că cititorul din prezent nici nu este pe deplin conștient. Scriind cu frică, în stare de alertă, Soljenițîn scrie despre viața Rusiei însăși. El și-a manifestat intenția
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]