5,064 matches
-
se codeau să moară pentru seniorul lor. „Ah, au mai rămas câțiva oameni onorabili în clanul Shibata,“ reflectă Shosuke, privind, fericit, chipurile din jurul lui. — Haideți! Să le-arătăm ce înseamnă o moarte fericită! Punând steagul în mâinile unui războinic, se repezi înainte, grăbindu-se la apus de satul Yaganase, către crestele de miazănoapte ale Muntelui Tochinoki. Când mica forță de nici patruzeci de oameni luă hotărârea de a porni înainte, aceștia manifestară un spirit mult mai intens decât cel al miilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Se dădea drept Katsuie și nu voia ca dușmanul să-l recunoască. Cinci sau șase gloanțe de muschetă îi șuierară pe lângă cap. Luându-le ca pe un semnal, cei treizeci de oameni îl invocară pe Hachiman, zeul războiului, și se repeziră în calea inamicilor. Împărțindu-se în trei unități, îi atacară pe dușmanii care se apropiau. Oamenii ce urcau de jos gâfâiau greu și nu puteau ține piept luptătorilor disperați care năvăleau asupra lor. Săbii lungi începură să se năpustească peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spune că legătura ficărui deget în parte nu e la fel de puternică precum lovitura unui singur pumn. Dacă mica noastră forță se împrăștie, efectele ei vor fi slăbite. Rămâneți sub drapel, fie că înaintăm sau ne retragem. Primind acest sfat, se repeziră din nou. Răsucindu-se într-o parte, tăiară, cu furie, în rândurile inamicilor; întorcându-se în cealaltă, împunseră cu lăncile. Apoi, ca vântul, se retraseră spre fortificația lor. Astfel, ieșiră înainte la luptă de șase sau de șapte ori. Atacatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o luă la fugă după el, rugându-l să-i spună unde se ducea. Nobuo se răsuci pe călcâie și, coborând glasul, ceru să i se aducă imediat un cal. — Așteptați un moment, stăpâne. Înțelegând intențiile seniorului său saurobei se repezi spre grajduri. Calul era foarte bun, un murg numit Baros. De cum sări în șa, Nobuo ieși la galop pe poarta din spate, la adăpostul întunericului. Nimeni nu află că plecase, până a doua zi. Evident, întâlnirea cu Hideyoshi fu contramandată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Haguro, Gakuden sau Inuyama, dar oricare dintre ele ar fi, se află, cu siguranță, în zona aceea, raportă Okudaira. Castelul era agitat ca un ibric dând în clocot. De afară, se auzeau semnale de corn, însă majoritatea războinicilor care se repeziseră imediat, de colo-colo, să-și adune armatele, nu observau că Ieyasu venise deja. Când fu informat că flăcările se aflau, cu certitudine, în direcția Castelului Inuyama, Ieyasu răcni: — Ne-am nenorocit! Și o luă din loc cu o grabă deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dar, de îndată ce vasalii săi ajunseră pe creasta colinei, strigară toți într-un glas: — Blestem! M-am gândit eu că se putea ca inamicul să aibă un plan de a ne urmări. Pregătiți-vă! Nemaiputând aștepta ordinele lui Hidetsugu, cu toții se repeziră să ia măsuri, ridicând în graba lor, bulgări de pământ și fire de iarbă. Pământul se cutremura, caii nechezau, ofițerii și soldații strigau care-ncotro. În cele câteva momente necesare pentru a preface odihna în luptă, comandanții armatei clanului Tokugawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
calul tău. — Asta-i ca și cum i-ați cere cuiva umbrela pe ploaie, nu? Iacă nu vi-l dau, chiar dacă-i porunca stăpânului. — De ce? Fiindcă vă retrageți, pe când eu sunt unul din cei ce încă mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă de bambus șuiera în vânt. Fir-ar să fie! înjură Hidetsugu, privindu-l cum se îndepărta. I se păruse că, în ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de fum. Flintele necesitau între tragere și încărcare un răstimp de vreo cinci sau șase respirații, chiar și pentru oamenii cu multă experiență. Din acest motiv, se folosea un sistem de salve alternative. Astfel, după fiecare rafală, o alta se repezea asupra inamicului, în succesiune rapidă. În fața unei asemenea apărări, armata atacatoare începu să se rostogolească de-a valma. Printre norii prafului de pușcă, se vedeau, zvârcolindu-se la pământ, răniți fără număr. — Sunt pregătiți! — Stați! Înapoi! Comandanții clanului Tokugawa răcneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată. Kyutaro răgușise de atâtea urlete: — N-are rost să-i fugăriți prea mult timp. Genza! Momoemon! Opriți trupele! Spuneți-le să se întoarcă! Câțiva dintre vasali se repeziră înainte și, cu mare dificultate, opriră soldații. — Înapoi! — Retragerea sub stindardul comandantului! Hori Kyutaro descălecă și ieși de pe drum, pe vârful unei movile. Din locul unde se opri, putea vedea totul foarte clar. Privi fix în depărtare. — Hm, ce repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
treptat. Acum e momentul! răcni el spre cei din spate. Un batalion de vreo două sute de oameni, care erau gata să învingă sau să moară, își pregătiseră dinainte lăncile și așteptau comanda. De cum li se dădu ordinul de înaintare, se repeziră spre Nagakute. Lui Shonyu îi plăcea să aleagă tactici de luptă neobișnuite, chiar și în asemenea situații. Unitatea trupelor de atac primi comanda, ocoli Nagakute și ținti trupele care rămăseseră, după ce aripa stângă a clanului Tokugawa năvălise înainte. Planul consta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
concluzia că nu mai putea aștepta. Dar, tocmai în acel moment, stindardul de comandant cu evantaiul aurit care rămăsese nevăzut până atunci, fu ridicat, dintr-o dată, pe colinele de la poale, în locul unde aștepta Ieyasu. Jumătate din armata lui Ieyasu se repezi spre Tanojiri, în timp ce oamenii rămași, ridicând glasurile, atacară Gifugadake. Trupele lui Nagayoshi năvăliră în calea lor și, odată cu ciocnirea celor două armate, toată depresiunea Karasuhazama se transformă într-o vâltoare de sânge. Împușcăturile nu conteneau o clipă. Era o luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul preferat al lui Nagayoshi, se ridică în două picioare, nechezând îndurerat. Un strigăt ca un suspin năprasnic se înălță din piepturile oamenilor săi, în timp ce se repezeau, în mare grabă, spre el. Luându-i trupul pe umeri, se retraseră spre culmea colinei Gifugadake. Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se pentru simbolul faptei lor, strigând: — Luați-i capul! Războinicii care-și pierduseră conducătorul erau în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l pe Shonyu cum stătea așezat în fața lui. Se cutremură un moment, apoi vorbi pe un ton arogant, ridicându-se: — Ei bine, iată că am întâlnit un adversar respectabil. Sunt Nagai Denpachiro din clanul Tokugawa. Pregătește-te! mai strigă el, repezindu-și înainte lancea. Ca răspuns la acest strigăt, ar fi fost de așteptat o rezistență rapidă din partea săbiei acelui general faimos și feroce, dar lancea lui Denpachiro pătrunse adânc între coastele oponentului său, fără nici o greutate. În locul lui Shonyu, căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
douăzeci de mii de oameni pe care-i conduce Hideyoshi se alătură restului armatei inamice într-un atac atât din față, cât și din spate, cum credeți că va scăpa cu bine Seniorul Ieyasu? După cum văd eu lucrurile, chiar dacă greșesc repezindu-mă singur spre Nagakute, în caz că stăpânul meu va fi ucis în luptă, sunt hotărât să mor alături de el. N-ar trebui ca asta să vă tulbure. La auzul acestor cuvinte, toate murmurele încetară. Honda porni în fruntea micii sale divizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult mai tare decât s-ar fi auzit de obicei, iar fumul de la praful de pușcă se întindea peste râu, ca o perdea uriașă. În timp ce un grup sărea în față și trăgea, celălalt își pregătea muschetele. Apoi, acest grup se repezea înainte, luând locul celui dintâi, și imediat trăgea spre țărmul celălalt. Câțiva de-ai lui Hideyoshi se prăbușiră de pe picioare, în succesiune rapidă. Foarte curând, coloana de oameni în marș începu să șovăie. Cine-o fi acolo, hărțuindu-ne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care pășteau. 12. Și dracii L-au rugat, și au zis: "Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei." 13. Isus le-a dat voie, și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe rîpă în mare: erau aproape două mii, și s-au înecat în mare. 14. Porcarii au fugit, și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întîmplat. 15. Au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
numit Eutih, care stătea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, și a fost ridicat mort. 10. Dar Pavel s-a coborît, s-a repezit spre el, l-a luat în brațe, și a zis: Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el." 11. După ce s-a suit iarăși, a frînt pîinea, a cinat, și a mai vorbit multă vreme pînă la ziuă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
spre mănăstirile din Bucovina. Ne-am îmbrățișat și ne-am sărutat nu în calitate de ofițer și ordonanță, ci ca rude foarte apropiate. Maria, vrednica soție și mamă devotată a celor șase copii, - unii din ei căsătoriți, având și copii - s-a repezit la mine și mi-a sărutat mâna și m-a îmbrățișat puternic, ca pe cea mai apropiată rudă a sa. În timp ce eu rememoram cu Mihai anumite momente critice ale vieții de pe front, soția lui Mihai le-a spus cu lacrimi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
voce nouă. Surpriza intervenției lui Angir, care intrase pe punte în timp ce toți ochii erau ațintiți asupra lui Kaan și a căpitanului fu și mai neașteptată, lăsând pe toată lumea cu gura căscată, mai puțin pe Gardian, care, nemaiputându-se stăpâni, se repezi amenințător înspre el urlând cât îl ținea gura: - Nu se poate ca un puțoi ca tine să-mi distrugă viața! Te voi trage în jos odată cu mine! Înainte ca cineva să intervină, cu o iuțeală neșteptată pentru gabaritul său, Kaan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cară de fier, și tot poporul care era cu el. 14. Atunci Debora a zis lui Barac: "Scoală-te, căci iată ziua cînd dă Domnul pe Sisera în mîinile tale. Într-adevăr, Domnul merge înaintea ta." Și Barac s-a repezit de pe muntele Taborului, cu zece mii de oameni după el. 15. Domnul a pus pe fugă dinaintea lui Barac, prin ascuțișul săbiei, pe Sisera, toate carăle lui și toată tabăra. Sisera s-a dat jos din carul lui, și a fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
rupți în coate și în alte părți proeminente, să devină obligatoriu de la 1 noiembrie, încălțarea mașinilor cu cauciucuri de iarnă. Se miră premierul și acum, de câtă mentalitate rutieră mioritică dă dovadă acest popor, de altminteri blând, că s-au repezit să se indigneze contra statului cel atât de milos, cu toate mărcile de mașini, că-i oprimă, punându-i să arunce puținii bani pe care-i mai primesc, pentru opinci noi de gumă la mașini, fie ele chiar și opinci
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vag conștientă de ceea ce făceam. Mă pierdusem Într-o nebunie dăunătoare. Capul Îmi vâjâia și instinctele mele amorțiseră de tot. Oare cât stătusem În baie? O oră, poate două? Auzeam pașii Mariei pe scări venind după mine și m-am repezit să mă asigur că e tras zăvorul. Se auzi un ciocănit ușor. ― Alisia! ― Ce-i? ― Te simți bine? ― Da, sunt bine. Mi-am șters furioasă o lacrimă. ― Mai stai mult acolo? ― Nu. Pleacă, am adăugat nepoliticos. Maria a oftat prelung
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
un pahar de suc În timp ce Alex mă privea, supărat că trebuia să-mi ceară ajutorul. ― Spune odată! m-am răstit la el. Am să refuz oricum. ― Mă duc cu un prieten la tenis mâine, Începu el. ― Așa și? l-am repezit. ― Ei bine...continuă mama În locul lui. Terenul e departe și nici eu, nici tatăl tău nu Îl putem aduce acasă. ― Și? Se poate Întoarce cu autobuzul. Nu Înțelegeam ce treabă aveam eu În toată povestea asta. ― Știi că nu-l
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
regulă? El mă privi serios. Nu puteam citi nimic pe chipul lui. ― E mai bine, spuse el apăsat. ― Pot să dansez din nou? Doctorul Își aținti privirea către tata. ― Eu tot cred că nu este recomandat.... ― Dar pot? l-am repezit eu uitând de orice bune maniere. Tata Își puse o mână pe după umărul meu În timp ce ne holbam toți trei la buzele doctorului. ― Teoretic, da, recunoscu el. Eu și Maria am izbucnit amândouă În țipete de fericire. Nu ne păsa că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Amândoi! Damian ar fi trebuit să te lase să-i explici. Știa că tu n-ai face niciodată asta de bunăvoie. Am ridicat tristă din umeri. ― Ce-i ăsta? Întrebă Maria. Privirea Îi căzuse pe jurnalul lui Damian. Ne-am repezit amândouă la el, dar ea fu cu o milisecundă mai rapidă decât mine. Începu să citească cu voce tare, așa cum mă temeam că o va face. Joi, 12 aprilie Dragă jurnalule, Am Întâlnit o fată azi. Ei bine, nu o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]