KorAP: Find »[drukola/base=replica & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...154 >

3,846 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

că ceva îi fusese furat. După o partidă scurtă și sălbatică, au mai făcut-o o dată, ceva mai puțin frenetic, în timp ce ea stătea deasupra. Traspirată, zăcea peste el, spunând: — Mă faci să mă simt fericită. Și tu mă faci fericit, replică el. Dar știi ce m-ar face și mai fericit? Să urcăm sus, în pat. Canapeaua asta îmi distruge spatele. Nu cred că ar fi bine. Dacă te văd? —Ai putea să încui ușa de la dormitor. Haide, rânji el. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
spasme teribile. —A trecut pe aici doar ca să vadă cum arăți. S-au întors la hârțogăraie și au început să dea de tot felul de amintiri. —De unde Dumnezeu am cumpărat un radiator care să coste atât de mult? Patul nostru, replică Oliver. Tăcerea s-a lăsat peste un conglomerat de sentimente puternice. Un cec pentru Discovery Travel? întrebă Lisa. —Cipru. Acel cuvânt dezlănțui un val de emoții în ea. Căldură puternică, membre încurcate în așternuturi acoperite de umbrele unui soare târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
geamurile de sticlă. Ea a pornit nesigură către lift. Când s-a așezat la biroul ei, toată lumea a privit-o ciudat, după care au devenit toți umilitor de amabili. Vrei o ceașcă cu ceai? întrebă Trix stânjenită. —Trix, mă sperii, replică Ashling, prea obosită pentru a privi lucrurile de pe biroul ei. Când a ridicat capul pentru o clipă, a văzut-o pe Trix mimând către domnișoara Morley un Nu vrea ceai! Jack a dat buzna în birou, cu un teanc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
nu întrebe, dar până la urmă a cedat: —Ted, îmi pare rău, dar era acolo? Când Ted a dat aprobator din cap, Ashling a întrebat cu o voce ceva mai domolită. A întrebat de mine? — Nu am vorbit cu el, a replicat Ted rapid. Oare de ce se simțea ca și cum pășea pe un teren minat? Ashling era nervoasă. Ted ar fi trebuit să vorbească cu el, astfel încât Marcus să aibă ocazia să întrebe de ea. Deși, dacă ar fi vorbit cu el, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

privi drept în ochi și, pentru prima dată - lucru ciudat, dar totuși adevărat -, am simțit că eu și cu domnul Foc ne împrieteneam. I-am întins mâna și i-am urat: — Noroc să nu câștigi. Lee îmi strânse mâna și replică: — Și ție la fel. Kay se uită la noi ca la doi copii tâmpiți. Mi-am atins borul pălăriei în semn de salut, apoi m-am îndepărtat. Kay mă strigă: — Dwight! M-am întrebat de unde-mi știe adevăratul nume. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ce fac și m-am oprit. Kay aruncă mucul în direcția ringului și spuse: — Trebuie să plec. Baftă, Dwight! Doar ăl bătrân îmi zicea pe nume. — Nu mi-ai răspuns la întrebare. — Lee și cu mine nu ne culcăm împreună, replică ea, apoi se îndepărtă, lăsându-mă cu ochii holbați în urma ei. • • • Am zăbovit în sala de antrenament încă vreo oră. Spre seară începură să sosească reporteri și cameramani care se îndreptau direct spre ringul din centru, Blanchard și partenerii lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
care să cruț viața acestui căcat cu ochi? Albanese începu să bolborosească. Sângele i se scurgea în farfuria cu huevos rancheros. — Fie-ți milă, am răspuns. Până și un tăinuitor merită o ultimă masă mai de Doamne ajută. Bine spus, replică Lee și-i dădu drumul. Albanese își săltă capul ca să respire. Sângera, gâfâia și își curăță de pe față o întreagă carte de bucate mexicană. Când își recăpătă răsuflarea, șuieră: — Versailles Apartment la intersecția dintre 6th și Saint Andrews, camera 803

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
plină de terenuri virane, un bungalow de un verde respingător, având în spate o cocioabă cu mansardă. Am parcat în spatele lui și am coborât din mașină. Lee îmi făcu cu ochiul și-mi zise: — Ai pierdut. — Ai trișat, i-am replicat. El izbucni în râs. — Te-ai prins. Te-am sunat de la un telefon public. Te-au sâcâit reporterii? M-am uitat cu atenție la partenerul meu. Părea relaxat, dar surescitat pe dinăuntru, și-și pusese din nou masca de glumeț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
le strânse până când nu mi le-am mai simțit: — Asta-i prioritatea noastră și rămânem! Sunt superiorul tău și asta-ți ordon! Cuvintele lui răsunară puternic. Cei din jur întoarseră capetele spre noi. Mi-am eliberat brațele și i-am replicat tăios: — OK, partenere! • • • În următoarea oră intersecția dintre 39th și Norton se umplu cu mașini de poliție, reporteri și o grămadă de gură-cască. Cadavrul a fost transportat cu două tărgi acoperite cu cearșafuri. Echipa de la laborator a prelevat amprentele fetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
la conturul picioarelor rășchirate. Lee spuse: — O să pun mâna pe el. Cu sau fără ajutorul tău, o să pun mâna pe el. Am schițat un zâmbet palid. — Ne vedem mâine la birou. — Cu sau fără tine. — Te-am auzit, i-am replicat eu, îndreptându-mă spre mașină. Când am băgat cheia în contact, am observat că se face lumină pe un alt teren viran, mai înspre nord. CAPITOLUL OPT Primul lucru pe care l-am văzut a doua zi, când am intrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
împreună. Dar tu n-ai renunța la toate astea. Kay își luă un răgaz și-și aprinse o țigară. — Știi ce-a făcut pentru mine? întrebă ea, suflând fumul pe nas. — Știu și ce-a făcut pentru mine, i-am replicat. Kay își dădu capul pe spate și se uită în tavan, la stucaturile și lambriurile din lemn de mahon. Suflând inele de fum, îmi mărturisi: — Eram îndrăgostită de tine ca o școlăriță. Bobby De Witt și Lee mă târau după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
confidențial, arătând spre Koenig, care se îndrepta cu pași mari spre mașină și se scărpina la coaie: Ar trebui să aveți o discuție cu omul ăla despre igiena personală. Zău, e de-a dreptul dezgustător. — Mulțumesc, domnișoară Janeway, i-am replicat, apoi m-am dus la mașină și am urcat la volan. Koenig mormăi: — Ce-a zis hoașca despre mine? — A zis că ești simpatic. — Da? — Da. — Și ce-a mai zis? — Că un bărbat ca tine ar putea s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
alteia că a câștigat banii la pocher în Gardena. Tuturor le spunea o mie și una de minciuni, cum c-ar fi măritată cu o mie și unu de eroi de război. Ai prins ideea? — Și încă cum! i-am replicat. Hai să schimbăm subiectul. — Cum vrei! Ce-ar fi să vorbim despre economia mondială? — Ce-ar fi să vorbim despre filme? Voi, fetele, încercați să dați lovitura, nu-i așa? Sheryl îmi aruncă o privire de vampă. — Eu am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cu mâinile încrucișate la spate, iar Donald Leyes și Harold Costa erau trântiți pe șezlonguri, cu privirea buimacă pe care o ai după câteva scatoalce. Nu ei au omorât-o, mă anunță Koenig. Nu zău, Sherlock! Nu mă cheamă Sherlock, replică el. — Nu zău?... — Ce? întrebă Koenig. • • • Întors la secția Hollywood, mi-am exercitat prerogativele de polițist de la Arestări și am emis un mandat general de căutare și un mandat de aducere în fața instanței, ca martor, a minorei Lorna Martilkova / Linda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
femeile, la asta te gândeai. Pentru toate astea a trebuit să plătească Betty. Nu-i așa? Lui Manley îi picura în poală sânge și salivă. Nu, șopti el. Vă rog. Dumnezeu mi-e martor, nu! — Dumnezeu îi urăște pe mincinoși, replică Sears și lovi în masă de trei ori: Trosc! Trosc! Trosc! Manley lăsă bărbia în piept și începu să suspine. Sears îngenunche lângă scaunul lui. — Spune-mi cum a urlat Betty. Spune-mi cum te-a implorat, Roșcatule. Spune-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
fi numit locul de unde venea, iar Betty despre ultimul număr al revistei Screenworld. Aveau același nivel al conversației ca și tine, doar că arătau mai bine. I-am zâmbit și i-am spus: — Ești nostimă. Madeleine îmi întoarse zâmbetul și replică: — Tu nu. Uite ce e, sunt obosită. N-ai de gând să-mi cer odată să-ți dovedesc că n-am omorât-o eu pe Betty? De vreme ce pot s-o dovedesc, ce-ar fi să încheiem farsa asta? — Ajungem și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
să mă gândesc prea mult. Ori ei, ori noi. Cam la atât s-a redus tot. — Dar partenerul tău? Flăcăul acela blond cu care ai boxat anul trecut? — Lee a fost ceva mai afectat decât mine. — Blonzii sunt mai sensibili, replică Emmett. Fiind eu însumi blond, știu cum este. Slavă Domnului că avem două brunețele în familie, ca să ne menținem pragmatici. Maddy și Ramona au tenacitatea aia de buldog care ne lipsește mie și Marthei. Doar mâncarea pe care o mestecam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
a căzut falca. A fost impresionat, iar Emmett McConville Sprague e un bărbat greu de impresionat. Mi-am amintit de cruzimea cu care se purtase cu soția lui și am emis un comentariu neutru: — E un bărbat impunător. — Ești diplomat, replică Madeleine. E un ticălos de scoțian absolut meschin, dar e totuși om. Știi cum și-a făcut cu adevărat averea? — Cum? — A mituit gangsteri și a făcut chestii și mai rele. Tati cumpăra cherestea putredă și decoruri uzate de la Mack

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
cu ochiul. — Și eu sunt vânător de păsărici. Dacă n-am parte de ele o săptămână, mă urc pe pereți. Dispecerul începu să vorbească: „... Repet: 10-A-94, raportează poziția“. Fritzie apucă microfonul. — 10-A-94, suntem la intersecția dintre Victory și Saticoy. Dispecerul replică: — Mergeți la barmanul de la Caledonia Lounge, la intersecția lui Victory cu Valley View. Ni s-a raportat că Linda Martin e acum acolo. Cod trei. Fritzie porni sirena și-i dădu blană. Mașinile se traseră la o parte din calea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
bombă umană pe cale să explodeze, iar vocea îi era fitilul: — Te prostituai împreună cu Dalia, nu-i așa, fetițo? Îți etalai fundulețul laolaltă cu ea. Ia zi tu, când ai văzut-o ultima oară? — Du-te-n pizda mă-tii, Charlie! replică Lorna. Fritzie făcu un pas spre ea, dar Millard se așeză între ei. — Eu pun întrebările, sergent! Se lăsă o tăcere de-ai fi putut să auzi și musca. Vogel stătea față în față cu Millard. Secundele se scurgeau lent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
numele ăsta. Millard zâmbi. Harry Sears își aprinse o țigară și își așeză stiloul peste carnețel. Pulsul îmi bătea în ritmul „Nu Madeleine, nu Madeleine, nu Madeleine“. — Lorna, ești gata să vorbești cu noi? întrebă Russ. Fosta Linda Martin îi replică: — Dați-i drumu’. Când și unde ai întâlnit-o pe Betty Short? întrebă Millard. Lorna răvăși bucățelele de șervețel. — Toamna trecută, la centrul de ajutorare a fetelor de pe Cherokee. — North Cherokee, numărul 1842? — Îhî. — Și ați devenit prietene? — Îhî. — Răspunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
nervoase. Fritzie Vogel urla: — Eu zic să punem totuși mâna pe un mexican. Scrisoarea din Herald nu pomenea nimic de filmul porno. Zicea doar că Wellington s-a-ntâlnit cu Dalia și tipa ailaltă în noiembrie! Încă mai putem... Ellis Loew îi replică pe același ton: — Nu, nu putem! Wellington a recunoscut în fața lui Tierney că el a făcut filmul. Tierney e șeful anchetei și nu putem trece peste el! Am deschis ușa și i-am văzut pe Loew, Vogel și Koenig trântiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
bolborosiră într-un glas: — Bleichert! — Dați-o-n pizda mă-sii pe nenorocita aia de Dalia! Lee este aici, Bobby de Witt este aici și-o să se lase cu mare tămbălău. Voi... — Dă-l în pizda mă-sii pe Blanchard! replică Loew. E suspendat. M-am repezit la el. Koenig și Vogel se puseră în fața mea. Să încerc să trec printre ei ar fi fost ca și cum aș fi dat cu capul într-un zid. Procurorul se retrase în partea cealaltă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
glacială pe care mi-a aruncat-o mi-a transmis că-s și eu un gunoi, fiindcă fac parte din același departament de poliție. Când am încercat s-o consolez și s-o încurajez cu privire la întoarcerea lui Lee, mi-a replicat „Bla, bla, bla...“ și m-a împins cât colo. Atunci am scotocit camera 204 a hotelului El Nido, sperând să găsesc un soi de mesaj, un indiciu care să-mi spună „O să mă întorc și vom fi din nou toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
educația pe care el i-o plătise și folosind-o ca o armă împotriva lui. Mă aprindeam la sintagme gen „tendințe paranoice“ și „egoism patologic“, răspunzându-i cu „el te-a salvat, el te-a făcut cine ești“. Ea îmi replica „El doar m-a ajutat“. Nu aveam nici o replică la adevărul din spatele jargonului ei psihologic și recunoșteam că, fără Lee ca factor de echilibru, noi doi nu eram decât piesele disparate ale unui angrenaj, o familie fără patriarh. Situația asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]