7,552 matches
-
celui aflat În suferință și care-mi solicită ajutorul. Mila este un mod particular de relație și ea Își are originea În atitudinea unei persoane de a răspunde spontan, prin Împărtășirea suferinței alteia, printr-o apropiere afectiv-morală pe care o resimte ca pe o stare emoțională de interiorizare În care cei doi se Întâlnesc unul cu celălalt. Mila stabilește, În felul acesta, o relație de tipul Eu - Tu, atât de Întâlnire și comunicare, cât și de intimitate morală și afectivă. În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală, față de cei aflați În suferință sau În nenorocire, fapt care Îi obligă pe ceilalți să-i ajute; eă reciprocitatea acțiunii morale, În sensul că binele făcut i se va Întoarce ca răsplată celui care l-a făcut; fă bucuria, resimțită de mine ca satisfacție sufletească și morală de a-l fi ajutat pe celălalt, acțiune care mă valorizează moral; gă meritul celui care se angajează, temporar sau permanent, de a ajuta și de a scoate din suferință o altă persoană
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
recunoaște limitele care i se impun. Incapacitatea de a accepta limitele duce la inadaptare. Inadaptarea va declanșa un conflict Între persoană și lume. Acest conflict al raportului Persoană/Lume este un dezacord prin care persoana, refuzând să accepte lumea, o resimte ca fiindu-i străină, ea Însăși simțindu-se străină de lume. Acordul dintre persoană și lume se bazează pe adevăr, certitudine, concordanță, corespondență. Adevărul este, În sensul acesta, o stare ontologică de acceptare și acord reciproc. Dezacordul dintre persoană și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
importantă conotație de trăire emoțional-afectivă, cu efecte În planul conștiinței individului. Efectele situațiilor-surpriză, cum le vom numi, sunt două, În funcție de rezonanța lor emoțională: spaima și uimirea. Spaima este o emoție negativă, violentă, o puternică criză emoțională pe care individul o resimte și o trăiește ca pe un șoc psihic. Ea reprezintă Întâlnirea persoanei cu un element negativ, cu un pericol brusc, brutal, de maximă gravitate, care surprinde individul total nepregătit și față de care acesta nu are nici timpul, nici suficiente mijloace
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și evenimentele vieții, considerate Într-o manieră globală ca fiind inacceptabile și care Închid persoana. Ratarea constă În pierderea de către persoană a ocaziei celei mai favorabile de a profita de pe urma unei situații sau a unor evenimente de viață. Ratarea este resimțită de persoană, În câmpul conștiinței sale, ca un eșec, ca un fapt negativ, o Înfrângere, care Însă este acceptată, pe care individul ar fi putut-o evita. Dacă vom arunca o privire generală asupra caracteristicilor situațiilor de viață cu care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cât și moral, Întrucât el interesează atât procesele psihice, cât și valorile morale ale Eului său. Prin urmare, bolile psihice, din aceste considerente, nu trebuie privite numai ca suferințe exclusiv medicale, clinico-psihiatrice. Ele sunt și suferințe pe care individul le resimte și le trăiește În sfera vieții sale interioare, ca experiență a unor tulburări morale de diferite forme. Întotdeauna boala psihică este dublată de suferința morală. În mod egal, se poate spune că persoanele normale care vin În contact cu bolnavii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de suferința morală. În mod egal, se poate spune că persoanele normale care vin În contact cu bolnavii psihici, poate chiar mai mult decât În cazul bolnavilor somatici, sunt În primul rând impresionate de schimbarea naturii acestora, pe care o resimt ca o alterare morală. Impresia pe care o face un bolnav psihic este aceea de alt fel de persoană. Din aceste considerente, dincolo de aspectele formale ale tablourilor clinico-psihiatrice, Psihologia Morală Încearcă să pătrundă și să descifreze semnificația morală a bolilor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vom referi În continuare la câteva asemenea situații psihopatologice. Nevroza nu este numai o boală psihică, ci și un conflict Între mine și lume. Acest conflict nu este doar unul numai psihologic, ci și unul valoric, pe care eu Îl resimt și Îl conștientizez ca atare, și care mă face să sufăr. Originea conflictului, În cazul nevrozei, este exterioară, În lume, o lume schimbată, alienată, care-mi impune limitele sale, inacceptabile inautentice, negative, care contravin flagrant cu adevărul și cu valorile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nevrozei, conflictul Eu/ Lume va bloca alterocentrismul, deschiderea altruistă a persoanei către lume, ceea ce este un motiv de suferință pentru persoană. În cazul paranoiei, lumea refuză să se subordoneze egocentrismului persoanei, refuzul devenind un motiv de conflict, care va fi resimțit de către paranoic ca o atitudine ostilă a lumii Îndreptată Împotriva sa. Paranoicul se create o persoană importantă, dar neînțeleasă, persecutată de o lume pe care o consideră inferioară și ostilă lui. Melancolia este a treia situație posibilă. Dacă În nevroză
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acelui Supra-Eu colectiv cu rol de cenzură morală. Cazul fiului rătăcitor Motivul fiului rătăcitor, din Noul Testament, reproduce tematica psihologică și morală a revoltei adolescenței. Ea este expresia refuzului supunerii față de autoritate, contestarea originii și a modelului parental, pe care le resimte limitative, represive, ostile, refuzând să le accepte. În locul lor este pusă dorința de desprindere și de căutare a propriei identități, de construire a unui destin personal conform cu propriile sale aspirații, dincolo de spațiul familial. Totul este dorință de desprindere și eliberare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este pusă dorința de desprindere și de căutare a propriei identități, de construire a unui destin personal conform cu propriile sale aspirații, dincolo de spațiul familial. Totul este dorință de desprindere și eliberare dintr-o situație Închisă, pe care tânărul adolescent o resimte ca atare. Dacă În cazul lui Iov drama se desfășoară În interiorul ființei umane, În cazul fiului rătăcitor asistăm la derularea unei aventuri exterioare, proiectată dincolo de spațiul și timpul familiei sale de origine, de care acesta dorește ca să se desprindă, ca
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de apăsare, sfâșiere sufletească, resimțită ca durere psihică, la care se adaugă o importantă componentă ideativă de factură depresivă sau anxioasă. Din punct de vedere corporal, durerea este indicatorul și semnalul răului, iar efectul acesteia este suferința pe care o resimte individul În planul conștiinței sale ca sentiment al alteralității. Alăturat acestor două aspecte, somatic și psihic, durerea morală este acel sentiment penibil care rezultă din nesatisfacerea tendințelor sau a dorințelor individuale, chiar În absența unei dureri fizice sau sufletești. Este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesteia; că localizarea și extensia sa În corp; dă calitatea senzației dureroase (Înțepătură, arsură, presiune, apăsare, durere surdă, intermitentă etcă. 2Ă Reacția persoanei la durere, resimțită ca tonalitate afectivă. Durerea nu este numai o senzație, ci și un sentiment, fiind resimțită ca atare sub forma unei stări de impotență și amenințare funcțională, dar și vitală. F.J. Buytendijk susține că sentimentul durerii are două aspecte: „a fi o rană” și „a fi rănit”. În primul caz este vorba de o durere bruscă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
alcool, de analgezice sau psihotranchilizanteă, precum și la alte forme de dependență și regresiune. Pentru că este o amenințare vitală și o suferință cu caracter complex, omul caută să Înlăture durerea, inventând remedii cu care să lupte Împotriva acesteia. Durerea nu este resimțită numai ca o stare fizică rea sau ca o suferință morală și sufletească, dar ci și o semnificație magică pentru individ, fiind interpretată ca o pedeapsă. În cazul În care omul acceptă durerea și face eforturi pentru a o suporta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și de o tentă depresiv-anxioasă. Dincolo de aspectele de mai sus, durerea are și dimensiuni valorice morale și culturale, rezultat al unei acțiuni proiective de factură colectivă, În care nucleul central este reprezentat prin suferința umană. În sensul acesta, durerea este resimțită În mod diferit, raportată la suferință, după cum urmează: aă Durerea mea, ca suferință personală, este trăită ca o experiență existențială proprie, incomprehensibilă pentru ceilalți, care mă Închide, răpindu-mi libertatea și reprezentând pentru mine o amenințare vitală. bă Durerea celor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aă Durerea mea, ca suferință personală, este trăită ca o experiență existențială proprie, incomprehensibilă pentru ceilalți, care mă Închide, răpindu-mi libertatea și reprezentând pentru mine o amenințare vitală. bă Durerea celor apropiați mie este cea pe care eu o resimt, la care particip, sufăr alături de ei, mai mult chiar, căutând să-i ajut, preiau asupra mea suferința lor. Această atitudine este dată de teama nemărturisită, inconștientă, că suferința celor apropiați mie reprezintă un pericol vital pentru aceștia, pericol care ar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mie reprezintă un pericol vital pentru aceștia, pericol care ar putea duce la moartea lor, lipsindu-mă de o prezență de care sunt atașat. că Durerea celor depărtați mie este o suferință pe care, ca om, eu o știu, o resimt și care mă obligă la reflecție. Eu am față de această durere o atitudine de Înțelegere, de compasiune, dar nu am aceeași participare emoțional-afectivă, aceeași compasiune, ca față de durerea celor care-mi sunt direct apropiați. Este o solidaritate morală umană, o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sânul stâng. În cursul curei psihanalitice se descoperă faptul că aceste dureri exprimă, În mod simbolic, nostalgia pacientei după partenerul pierdut, care obișnuia să-i mângâie sânul, și regretul bolnavei de a-l fi pierdut. De regulă, durerea corporală este resimțită În anumite regiuni bine localizate ale corpului, care au fost cândva sediul plăcerii deosebit de intense, de care ulterior individul a fost lipsit. Se poate vedea importanța psihanalizei În explicarea semnificației simbolice a durerii. Din punct de vedere psihanalitic, durerea este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a bolnavului, la stadiul sadic-anal sau narcisist, Întrucât orice durere conține un element narcisist. În ceea ce privește durerea, atenția noastră este mai puțin orientată către obiectul care produce durerea și mai mult, sau chiar În totalitate, către senzațiile dureroase pe care le resimțim. În cazul oricărei dureri, obiectul și subiectul nu sunt bine diferențiate unul de celălalt și adesea chiar se confundă, afirmă S. Freud. Aceasta ar fi explicarea semnificației durerii corporale și a durerii psihice. Să Încercăm să vedem care sunt semnificațiile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mă apasă sufletește. Această durere Îmi amintește că eu sunt singur și destinat morții. Este acel memento mori. Literatura de specialitate numește această stare de apăsare morală, pe care o apropie de melancolie, sentimentul de depresie vitală. Durerea morală este resimțită ca o pedeapsă pentru greșelile sau păcatele comise de către individ. Ea se asociază cu ideile de culpabilitate și pune persoana Într-o stare de inferioritate și regresiune (J. Delay și P. Pichotă. Această durere nu are un caracter corporal și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În cazul situațiilor-deschise avem de-a face cu experiența plăcerii. Plăcerea este o stare complexă pe care o Încearcă o persoană În contact cu un stimul sau cu o situație agreabilă, pozitivă. Ea are diferite forme de manifestare și este resimțită somatic, sufletesc și moral ca o stare de bine, de mulțumire, de satisfacție. În general, plăcerea se definește prin opoziția sa cu durerea. Această definiție, prin comparație, le fixează pe amândouă În planul somatic, raportate la schema corporală, fie că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de plăcere: aă plăcerea satisfacției, raportată la realizarea dorințelor; bă plăcerea senzației, care o precede pe prima și din care aceasta rezultă. Ca și durerea, plăcerea fizică sau sufletească este trăită În planul conștiinței morale, În raport cu valorile Supra-Eului. Ea este resimțită ca o stare de bine, ca o mulțumire sau bucurie. Aceste impresii sunt raportate la valorile de bine moral, fiind expresia sentimentului de satisfacție produs de binele realizat, care face ca rezultatele acțiunilor noastre să aibă caracterul unei plăceri morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
secunde trăiesc o viață și pentru ele Îmi voi da Întreaga viață, pentru că merită. Ca să suporți zece secunde, trebuie să te transformi fizicește”. Din exemplul mai sus citat se desprinde faptul că bucuria extatică este starea pe care persoana o resimte ca o supremă eliberare, o deschidere interioară, cu depășirea limitelor vieții, o expansiune sufletească către o realitate transobiectivă și transumană către care aspiră. Subliniem Însă faptul că aceasta este o experiență sufletească și morală pur interioară, care se derulează În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
anumit raport cu ceilalți indivizi, similari mie, descoperind că sunt diferit de ei; dă ca prezență, Eu sunt o anumită persoană, unică și inconfundabilă cu ceilalți În cadrul relației eu-tu sau eu-noi. eă ca plăcere, durere sau pericol, Eu mă resimt emoțional, dar, concomitent, Îl simt În plan emoțional și pe celălalt, după cum și El mă simte pe mine. Rezultă din cele de mai sus faptul că persoana mea Îmi apare atât mie, cât și celorlalți, ca ceva deosebit de complex, cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aceluiași tot unic care este sistemul personalității. Persoana mea există În lume și Într-un permanent raport cu alții, În primul rând prin prezență corporală. Orice atingere a trupului meu Îmi afectează existența În diferite forme și grade. Eu Îmi resimt trupul perisabil și limitat În timp. Eul subiectiv interior, sufletesc, Îl resimt Însă etern, nemuritor, imperisabil, dar, cu toate acestea, el rămâne permanent În conexiune cu trupul meu fizic. Această relație Între trupul perisabil și sufletul etern, așa cum Eu le
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]