KorAP: Find »[drukola/base=rimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...135 >

3,363 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

VUUM VUUM VUUM) Rima se ridicase și stătea cu mîinile la urechi și lacrimile îi curgeau pe obraji. Spuse ceva, dar nu-i auzi cuvintele. Lanark îl zări pe Ritchie-Smollet făcîndu-i agitat semne din ușă, din spatele cîntărețului. O trase pe Rima și porniră, împiedicîndu-se de oamenii din public. Cîntărețul urlă: „Spală ferestrele pînă mă orbesc!“ îVUUM) „Lustruiește podelele pînă-mi prind piciorul pînă la genunchi!“ îVUUM) „Tapetează camerele pînă ce pereții mă strivesc!“ îVUUM) Cînd trecură pe lîngă cîntăreț, Rima făcu niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
trase pe Rima și porniră, împiedicîndu-se de oamenii din public. Cîntărețul urlă: „Spală ferestrele pînă mă orbesc!“ îVUUM) „Lustruiește podelele pînă-mi prind piciorul pînă la genunchi!“ îVUUM) „Tapetează camerele pînă ce pereții mă strivesc!“ îVUUM) Cînd trecură pe lîngă cîntăreț, Rima făcu niște semne atît de amenințătoare spre un bloc de difuzoare, că un ins o prinse de mînă. Lanark îl împinse la o parte și schimbară cîțiva pumni neîndemînatici în drum spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pumni neîndemînatici în drum spre ușă. Ritchie-Smollet îi despărți, iar vocea lui izbîndea printre VUUMuri ca o șoaptă îndepărtată: — ...numai vina mea... situație delicată... eșec al legăturii...“ Dincolo de ușă era mai liniște, iar Jack îi aștepta cu halate și papuci. Rima nu contenea să bolborosească: „Nenorociții“ în timp ce era ajutată să se îmbrace. — Nu le place spațiul, și zgomotul pătrunde peste tot, zise Ritchie-Smollet conducîndu-i prin naos. Vina îmi aparține în întregime. M-am dus cu un bărbat care credea că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
l-am cununat. Evident, ilogic. Doar nu-l cunoșteam de la Adam. Nu mă așteptam să dormiți atît de mult - dacă am avea ceas, ar fi sigur să spunem că ați ațipit cît ține un cadran. Au început contracțiile? — Nu, zise Rima. — Bine. Cît ai zice pește, o să aveți un pat și ceva de îmbucat în trafor. V-aș fi instalat acolo atunci cînd ați venit, dar mă temeam că sînteți prea slăbiți să urcați treptele. Deschise o ușiță și văzură o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
asta s-a întîmplat înainte de a începe noul program de construcții. Pînă la urmă, cineva din comitet o să vă poată oferi o cameră de rezervă. Oricum, o să-i așteptăm în trafor - hainele voastre sînt acolo. Ritchie-Smollet intră aplecat și urcă. Rima îl urmă, iar Lanark veni după ei. Scara era complicată și abruptă. După ce cotiră de mai multe ori, trecură printr-o altă ușă, ajungînd pe pervazul interior al unei ferestre imense. Rima gîfîi și se prinse de balustradă. Jos, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
voastre sînt acolo. Ritchie-Smollet intră aplecat și urcă. Rima îl urmă, iar Lanark veni după ei. Scara era complicată și abruptă. După ce cotiră de mai multe ori, trecură printr-o altă ușă, ajungînd pe pervazul interior al unei ferestre imense. Rima gîfîi și se prinse de balustradă. Jos, în depărtare, un om se mișca asemeni unui gîndac pe o podea cu dale de piatră și ecourile Bărbatului domestic se adăugau sentimentului de nesiguranță. — E Polyphemus, zise Ritchie-Smollet, în drum spre sala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
pe unul din cei doi pereți, pe un umăraș agățat de cîrlig, erau hainele lui Lanark, proaspăt curățate și călcate. — Mic, dar intim, zise Ritchie-Smollet. Nu ai prea mult loc de cap, dar nimeni nu ne va deranja. Sugerez ca Rima să se vîre în pat îo să găsească o sticlă cu apă fierbinte acolo), iar tu să te îmbraci. Apoi Jack o să ne aducă prînzul, și apoi va sosi o însoțitoare pentru doamna dumneavoastră, iar noi doi vom putea participa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lucrurile cu claritate. în calitatea mea de secretar, pot aranja întîlniri reținînd oamenii aici pînă sosesc ceilalți. Dar o să vină Gow, și sărmanul Scougal, și doamna Schtngrm și ubicuul Polyphemus. Și președintele Sludden, slăvit fie Dumnezeu. Lanark se uită la Rima. Priveliștea îl liniști. Ea stătea zîmbind pe perne, cu o mînă pe pieptul plin. în jurul ei plutea o atmosferă de un calm blînd; gropițele de la colțurile gurii erau neobișnuit de adînci. — E-n regulă, Lanark, spuse ea drăgăstos. Nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
care Rima și Ritchie-Smollet le lăsaseră neatinse și, în cele din urmă, se simți umflat, drogat și trișat la modul cel mai scîrbos. — Rima! strigă o voce. O grăsană de aproape patruzeci de ani în haine țipătoare intră în cameră. Rima rîse și zise: — Frankie! Frankie lăsă să-i cadă pe podea o geantă brodată uriașă, se așeză pe pat și zise: — Sludden mi-a zis că ești aici... El o să vină mai tîrziu. Deci misteriosul a pus o cocă-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
părul cărunt și bogat, se strecură prin mulțime și dădu mîna cu el, spunîndu-i vioi: — îmi pare rău că nu ne-am întîlnit sus, Lanark, ai plecat prea repede și n-am reușit să te prind. Nu-ți face griji, Rima e bine. Vocea îi era familiară. Lanark privi lung fața ciudată, obosită cu ochi strălucitori. — E foarte bine... zise primarul liniștitor, e într-o stare foarte bună. Mă bucur că a fost cineva atît de nădejde ca tine cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Avea talent deosebit pentru comunicații. Lanark se simți rușinat și neputincios. Dorea să-l urască pe Sludden, dar nu găsea un motiv rațional. Am văzut-o pe Nan și copilul ei, spuse Lanark pe un ton acuzator. — Mi-a povestit Rima. Mă bucur că sînt bine, zise Sludden zîmbind și dînd aprobator din cap. — Comitetul s-a întrunit, spuse Ritchie-Smollet. Vă rog să vă ocupați locurile. Cei prezenți se duseră spre pereți și se așezară. Sludden luă un scaun cu spătar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și spunîndu-i: — Pătimaș, îîm? — Cum se simte? — Dormea cînd am plecat, dar am chemat sora să fie în siguranță. — Mulțam, Frankie, ești o fată bună. Trecu pe lîngă arcadele de-a lungul podului și intră fără zgomot în dormitorul luminat. Rima îi zîmbi cu blîndețe de pe pernă. — Salut, îi zise el, și se ghemui pe o pernă de lîngă pat. — Au început contracțiile. — în regulă. Vine și o soră. îi luă mîna pe sub pătură. O doamnă voinică intră și se încruntă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îi zise el, și se ghemui pe o pernă de lîngă pat. — Au început contracțiile. — în regulă. Vine și o soră. îi luă mîna pe sub pătură. O doamnă voinică intră și se încruntă cînd îl văzu, apoi se aplecă peste Rima cu un zîmbet neobișnuit de larg. — Deci o să aveți un bebeluș mic-mic! zise ea cu vocea tare și lentă cu care vorbesc unii cînd se adresează idioțiolor. Un bebeluș la fel cu a avut mămica ta cînd te-a născut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ea cu vocea tare și lentă cu care vorbesc unii cînd se adresează idioțiolor. Un bebeluș la fel cu a avut mămica ta cînd te-a născut! Nu-i așa că-i drăguț? — Nu intenționez să vorbesc cu ea, îi spuse Rima lui Lanark, apoi respiră adînc și păru că se concentrează asupra unui lucru. — în regulă! zise sora pe un ton consolator. Acum nu te doare de fapt, nu-i așa? Spune-i că mă doare spatele! țipă Rima. — O doare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îi spuse Rima lui Lanark, apoi respiră adînc și păru că se concentrează asupra unui lucru. — în regulă! zise sora pe un ton consolator. Acum nu te doare de fapt, nu-i așa? Spune-i că mă doare spatele! țipă Rima. — O doare spatele, spuse Lanark. — Și chiar vrei ca soțul matale să stea aici? Unii bărbați suportă asta cu multă, multă, multă greutate. — Spune-i să tacă din gură! spuse Rima, și peste o clipă adăugă cu amărăciune: Spune-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-i așa? Spune-i că mă doare spatele! țipă Rima. — O doare spatele, spuse Lanark. — Și chiar vrei ca soțul matale să stea aici? Unii bărbați suportă asta cu multă, multă, multă greutate. — Spune-i să tacă din gură! spuse Rima, și peste o clipă adăugă cu amărăciune: Spune-i c-am udat cearșaful. — Nu-i ceea ce credeți, zise sora. E perfect normal. întoarse salteaua și schimbă cearșafurile, în timp ce Rima stătea pe o pernă, înfășurată într-o pătură. — O să nasc o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
multă, multă, multă greutate. — Spune-i să tacă din gură! spuse Rima, și peste o clipă adăugă cu amărăciune: Spune-i c-am udat cearșaful. — Nu-i ceea ce credeți, zise sora. E perfect normal. întoarse salteaua și schimbă cearșafurile, în timp ce Rima stătea pe o pernă, înfășurată într-o pătură. — O să nasc o fată, zise Rima. — O, spuse Lanark. — Nu vreau băiat. — Atunci eu vreau. — De ce? — Ca unul din noi să-l primească bine, orice ar fi. — Trebuie să mă pui mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o clipă adăugă cu amărăciune: Spune-i c-am udat cearșaful. — Nu-i ceea ce credeți, zise sora. E perfect normal. întoarse salteaua și schimbă cearșafurile, în timp ce Rima stătea pe o pernă, înfășurată într-o pătură. — O să nasc o fată, zise Rima. — O, spuse Lanark. — Nu vreau băiat. — Atunci eu vreau. — De ce? — Ca unul din noi să-l primească bine, orice ar fi. — Trebuie să mă pui mereu în dificultate, nu-i așa? — îmi cer scuze. Rima reveni în pat, privi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
ținîndu-l strîns de mînă; apoi se relaxă și urlă disperată: — Spune-i să-mi oprească durerea din spate! — Unele lucruri trebuie să se înrăutățească înainte de a se îmbunătăți, zise sora încercînd s-o liniștească. Bea ceai din termos. — Ha! bufni Rima batjocoritor. împinse mîna lui Lanark, strînse pumnii pe deasupra cuverturii și începu să se străduie din nou. Mult timp, perioadele de pauză iritată fură urmate de perioade de travaliu tăcut, forțat și hotărît. în cele din urmă își ridică genunchii sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
urmă își ridică genunchii sus, îi desfăcu larg și zbieră: — Ce se întîmplă? Sora dădu la o parte cuverturile. Lanark se sprijini de peretele de lîngă capul patului și se uită îndelung în despicătura roșie care se lărgea între coapsele Rimei. Ea respiră întretăiat și zise: — Spatele! Spatele! Ce se întîmplă? — Vine. îi văd fața, spuse Lanark, pentru că în adîncurile despicăturii i se păru că vede o față subțire care se strecoară și iese, de doisprezece centimetri lungime și mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în tăcerea asta lentă, o persoană mică și furioasă, de culoarea lavandei, fu ridicată, trăgînd după ea un cablu cărnos. Avea penis, coatele și genunchii îndoiți, și pumnii și ochii strînși, iar gura înspăimîntată scotea un țipăt de furie mută. Rima, a cărei față părea că fusese spălată de un uragan, îl privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de iubire. Individul cel mic, roșu tot, deschise un ochi, apoi pe celălalt, și după cîteva sughițuri, țipătul i se topi într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
privi cu un zîmbet de recunoaștere plină de iubire. Individul cel mic, roșu tot, deschise un ochi, apoi pe celălalt, și după cîteva sughițuri, țipătul i se topi într-un sunet furios. Universul reveni la viteza normală. Sora îi dădu Rimei copilul și-i spuse lui Lanark pe un ton sever: — Du-te și adu două farfurii de supă din bucătărie. — De ce? Fă ce ți se spune. El alergă pe lîngă arcade, auzind sunetele liturghiei care veneau de la parterul catedralei. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
o ființă religioasă, spuse Lanark îndreptîndu-se spre ușă. — Ești sigur? Oricum, n-are importanță. întoarce-te cînd poți, și o să bem în sănătatea lor. Cred că mai avem niște lichior prin cămară. Se părea că dormitorul se umpluse de femei. Rima alăpta copilul, Frankie turna apă dintr-un ceainic într-un lighean, sora puse mîna pe farfurii și zise: — Minunat. Acum poți să pleci. — Dar... — Abia putem încăpea noi aici, nu-i loc pentru tine. își urmări o clipă fiul plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
un tip, Jimmy. — Cine? Un tip tînăr, cu părul lung. — Ce dorea? — N-a zis. în apropierea dormitorului, auzi un cîntecel domol. Sludden stătea întins pe pat, cîntînd „Dadadada“ și legănînd un băiețel robust într-un costum din lînă albastră. Rima, îmbrăcată în bluză și fustă, stătea lîngă ei și tricota. Priveliștea îl umplu pe Lanark de o furie rece. Rima îl privi ostil, iar Sludden îi zise vesel: — Rătăcitorul se întoarce! Lanark se duse la chiuveta micuță, se spălă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cu o pătură moale. Sludden se ridică și își destinse mîinile, spunînd: — Minunat! E absolut minunat. Am venit aici din mai multe motive, bineînțeles, dar unul dintre ele este acela de a te felicita pentru performanța ta. Nu-l ironiza, Rima, este un membru bun al comitetului, atunci cînd acceptă disciplina. S-a bătut cu Gow, și asta ne-a permis să acționăm. Comitetul acum se află în sesiune permanentă. Nu vreau să spun că toți stăm în sala canonicilor acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]