5,291 matches
-
Dezamăgită, a închis telefonul. În acea seară, după călătoria culinară în timp - cotlete, piure și mazăre din conservă - a decis să îl sune. Avea un pretext bun: să îi ureze succes pentru numărul cu Eddie Izzard. Dar i-a răspuns robotul - din nou. Avea o imagine oribilă în minte, în care el stătea în apartamentul său, ascultându-i mesajul, dar refuzând să ridice receptorul. Incapabilă să se controleze, a încercat să îl sune pe mobil, dar i-a intrat direct mesageria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a găsit pe Craig și pe Molly privind-o fix, în tăcere. Rușinată, s-a îndepărtat de ochii lor întrebători și s-a îndreptat către telefon. A ascultat cum telefonul lui Marcus sună și sună, după care a intrat mesajul robotului. Unde era? Apoi și-a adus aminte că el îi ceruse să sune, să închidă și apoi să sune din nou. A făcut asta cu reținere, simțindu-se ca un fel de răufăcător. La al doilea set de apeluri, Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pună ceva pe ea, dar, de fiecare dată când stingea o țigară, aprindea alta. În tăcerea camerei, telefonul a început să sune și inima aproape că îi sări din piept - terminațiile ei nervoase erau rupte în bucățele! S-a activat robotul telefonic: nu scana apelurile, doar le evita. Dar fiecare celulă din corpul ei intră în alertă maximă în momentul în care Oliver începu să vorbească. —Eu sunt, iubita. ăăă, adică Oliver. M-am gândit să te contactez în legătură cu... Ea înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
i se potriveau. 57tc "57" Ashling se mută de pe o parte pe alta în pat și a scos telefonul de sub ea. Dormise cu el pe parcursul ultimelor patru zile. A format pentru a mia oară numărul de acasă al lui Marcus. Robotul telefonic. Apoi numărul lui de la serviciu. Mesageria vocală. Într-un final, a încercat mobilul. — Tot nu răspunde? întrebă Joy, în timp ce ea și Ted se înghesuiau alături de Ashling pe patul ei micuț. Nu. Doamne, cât îmi doresc să răspundă. Vreau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se citea groaza și mirarea absolută. —Tu de unde știi?! Telefonul Lisei sună în toiul nopții. S-a trezit brusc, în timp ce inima îi bătea îngrozitor. Oare se întâmplase ceva mamei sau tatălui ei? Înainte să poată ajunge la telefon, a pornit robotul și cineva a început să vorbească. Oliver. Și părea chiar și mai zgomotos decât de obicei. Să mă scuzi, Lisa Edwards, strigă el, dar chiar te-ai schimbat. Ea ridică receptorul. —Poftim? —Bună și ție. Ziua aceea în Dublin când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
său și se târî În sus pe scări. Locul era rece, așa că porni Încălzirea și stătu pe Întuneric, privind la luminile ce licăreau afară, pe fereastră, plângându-și de milă. Încercând să nu se gândească la cuțit. Beculețul roșu al robotului său clipea, dar erau doar alte mesaje de la Miller. Nimic de la agenta Watson, care să-i spună că-l aștepta cu o sticlă de șampanie, Într-un negligé. Și poate cu niște pâine prăjită! Stomacul lui Logan ghiorăi. Era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îi duse prin Rosemount. Vreamea bună ținuse, iar frumosul cer albastru plutea deasupra granitului cenușiu sclipitor. — Domnule, spuse ea, se opri și-și drese vocea, apoi Începu din nou. Domnule, În legătură cu mesajul pe care vi l-am lăsat aseară pe robot. Pulsul lui Logan se acceleră. — Păi, zise Watson, intrând la una din cozile formate În trafic. În spatele unui autobuz. Abia mai târziu m-am gândit. Știți, că se putea să mă fi Înșelat, adică, fiindcă nu m-ați sunat, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
bate la ușa vopsită În negru. Adusese cu el teancul de declarații și le răsfoia, căutând-o pe cea care se potrivea cu adresa. Etajul unu În dreapta, numărul șaptesprezece... Un oarecare domn Cameron Anderson. Care venea din Edinburgh și făcea roboți industriali. Agenta Watson Își strivi din nou degetul de butonul soneriei, continuând cu cealaltă mână să lovească ușa. Dacă nu deschizi ușa, să mă ia naiba de n-o dărâm! În ciuda zgomotului din hol, nici măcar o singură față nu trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
uităm pe ele dimineață. Oricum, jumătate din locul acela doarme. Insch Îl lăsă la apartamentul lui, iar Logan privi cum mașina se depărtează cu atenție În jos pe stradă și dispare Înainte ca el să fi intrat. Beculețul roșu al robotului telefonic clipea. Preț de o clipă, Logan se gândi că trebuie să fie agenta Jackie Watson, dar când apăsă pe butonul Play, vocea lui Miller ieși din difuzor. Auzise că Hoitarul fusese Înjunghiat și voia o relatare exclusivă. Încruntându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înjunghiat și voia o relatare exclusivă. Încruntându-se, Logan apăsă pe DELETE și se băgă În pat. Ziua de miercuri Începu așa cum avea să continuie. Proapăt ieșit de la duș, Logan fu prea lent pentru a răspunde Înainte să se declanșeze robotul. Un alt telefon de la Miller, care voia ca Logan să-i spună ce știe. Logan nu se deranjă să ridice receptorul, ci-l lăsă pe reporter să sporovăiască pentru sine, În timp ce el merse la bucătărie să-și facă niște ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai seamănă cu ea sau cu el, adică cu cei doi martori ai călătoriei mele spontane; sunt Întins pe o masă de laborator, ei se uită la mine prin niște aparate complicate; după cât pot să-mi dau seama, sunt niște roboți care mă studiază cu sârg, sunt foarte atenți să observe bine, să nu le scape nimic, da, sunt o piesă de studiu pentru ei, o muscă, un bondar bizar, un animal nou descoperit prin hazard, pus la proba insectarului: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spun că mereu proceda așa. A luat-o pe alee și a văzut asta. O pisică de jucărie, spuse ea arătând spre un anumit sac de plastic ce fusese adus. Kara porni să studieze jucăria. - E automată. Un fel de robot. Noi numim asta artificiu. - Artificiu? - Exact. Ceva ce audiența trebuie să perceapă ca fiind real. Un cuțit fals căruia îi dispare lama sau o cană de cafea cu un rezervor ascuns în interior. Apăsă un buton și pisica începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și formă numărul primului asistent din lista lui Cooper. Le răspunse vocea înregistrată a soției lui Arthur Loesser și le spuse că niciun membru al familiei nu era acasă, dar vă rog să lăsați un mesaj. Sellitto făcu după cum ceruse robotul și apoi formă și celălalt număr. John Keating răspunse imediat, iar Sellitto îi explică faptul că erau în mijlocul unei anchete și că voiau să le răspundă la câteva întrebări. Urmă o pauză, după care vocea emoționată a bărbatului spuse: - Mmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aduse cu el și o listă a companiilor de teatru. Kadesky Productions aveau sediul pe strada South Wells în Chicago. Sellitto încercă să ia legătura cu el, dar, deloc surprinzător, având în vedere că era sâmbătă seara, i-a răspuns robotul. Lăsă un mesaj. Apoi spuse: - Bine. Deci Weir i-a ruinat viața asistentului său. E instabil. A rănit persoane din public, iar acum este criminal în serie. Dar ce anume îl evidențiază? Sachs se gândi pentru un moment și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
înapoi chiar acum. Nu lăsa pe nimeni în apartament dacă nu îl cunoști. Eu încerc să dau de Charles. Închise și sună la alt număr imediat. Stătu în receptor un timp mai îndelungat. - Nu răspunde. Lăsă apoi un mesaj pe robot: - Charles, sunt Roland. Weir a scăpat și nu avem idee unde e și ce vrea să facă. Imediat ce asculți mesajul, du-te la primul polițist înarmat pe care îl cunoști și sună-mă. Își lăsă numărul de telefon și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mine, simțind efectele unei legi nescrise care sugerează un anumit tip de politețe atunci când îți avertizezi soția părăsită că sosești la căminul conjugal. Judy a răspuns la ușă, părând de-a dreptul speriată, draga de ea. Lăsasem un mesaj pe robot spunându-i că aveam de gând să trec pe acolo să-mi iau câteva lucruri, dar se întorsese târziu și nu mai avusese timp să-l verifice, așa mi-a spus. De fapt, nu sunt sigur că era adevărat - sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la el - știu cât de mult i-a simțit lipsa de când a plecat - și n-ar vrea să-mi spună despre asta fiindcă știe că m-aș supăra. Știu unde stă Charlie pentru că a sunat și a lăsat numărul pe robot („în caz de urgență“, a zis el - ha!) și am aflat unde e și am trecut cu mașina pe lângă locul ăla acum vreo două săptămâni. E un mic hotel oribil din Pimlico: genul de loc de care am fi râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
încât Henry, suspicios, a dat un telefon să întrebe ce mai face. — Chiar ești bolnavă, Eisner, sau s-a întâmplat ceva ce trebuie să știu? a întrebat el. Ea îl sunase la șase dimineața să-i lase un mesaj pe robot, dar el a ridicat receptorul după ce telefonul a sunat de doua ori. De când se știa, Henry avea insomnii duminică noaptea, așa că luni ajungea la birou la ora patru sau cinci dimineața, pretinzând că din toată săptămâna numai în orele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că un om cu o chică de păr deasă - din care majoritatea se afla În nas și În urechi - era un mai mult decât „cam ciudați“. —Și unde te vezi cu Duncan? Ruby spuse că Îi lăsase un mesaj pe robot și sugerase un restaurant italian de cartier din Battersea. Și cum era la telefon? — Păi, nu prea mi-am dat seama. A lăsat un mesaj scurt și când am sunat ca să confirm Întâlnirea, a răspuns robotul. Deci nu prea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lăsase un mesaj pe robot și sugerase un restaurant italian de cartier din Battersea. Și cum era la telefon? — Păi, nu prea mi-am dat seama. A lăsat un mesaj scurt și când am sunat ca să confirm Întâlnirea, a răspuns robotul. Deci nu prea am vorbit. —Știu sigur că o să meargă bine. Promite-mi că mă suni imediat ce ajungi acasă, ca să-mi spui cum a fost. —Păi, nu te sun mereu? zâmbi Rubi. Sună cât vrei de târziu. Oricum am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
așa ceva ca să-mi mai monteze respectul de sine. —O, și mie. Și mie. Dar din fericire zilele alea au apus de mult. De mult, de mult. În timp ce căuta CD-ul cu Ray Charles, sună telefonul. Ruby se hotărî să lase robotul să răspundă. Dar nu-și dădu seama că uitase să-l treacă pe mut. —O, bună, scumpa mea, mama e la telefon. Am sunat să mai schimbăm o vorbă și să văd cum te mai simți. Nu mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să-i toarne o minciună despre cum făcuse o listă de vedete care erau gata să se implice În lansarea Săptămânii Guatemaleze. Avea să meargă la sigur. După ce sună de vreo câteva ori, la celălalt capăt al firului se auzi robotul Stellei. Mesajul Înregistrat era exact În stilul ei: direct și fără Înconjur. „Sunt În Maldive fară mobil până la jumatea lui Decembrie. În caz de chestiune pe viață și pe moarte puteți s-o sunați pe Chrissie, asistenta mea personală, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nouăzeci la oră pe autostradă, ducându-se spre casa aceea cu pănuși și smocuri de lavandă uscată. Detestă natura, liniștea ei. Are, evident, piscină cu bordura canelată și pietrele aranjate de un arhitect. Dar e furios și pe piscină, pe robotul care fâșâie pe fundul ei. Implacabil, ca tânăra lui soție. Îi pare rău după Martine, marioneta cu arc. De câte ori poate, în drumurile lui, la congresele din ce în ce mai frecvente, se oprește la Geneva și îi face o vizită la magazinul de antichități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
gol. Am pătruns în întunericul acela, am împins targa spre mijlocul camerei, sub lampa scialitică prinsă în tavan. Am aprins-o, o bună parte din becuri erau arse. Ridicați storurile, deschideți tot! i-am spus asistentei, care execută ca un robot. — Unde sunt instrumentele? Intră într-o cămăruță în care se întrezăreau ușile unui dulap metalic, începu să scotocească pe rafturi, m-am repezit după ea. Stătea în patru labe, din fundul unui sertar a tras afară o pungă sigilată plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că habar n-am cum se aprinde televizorul vostru. În loc să se ducă În living, se trezi În camera copilului. Într-o clipă se simți cuprins de o oboseală cumplită. Negăsind comutatorul, se trânti Îmbrăcat În patul mic, Înconjurat de umbrele roboților, avioanelor și mașinilor timpului, deasupra cărora, atârnată de plafon cu fire invizibile, se Învârtea o navă spațială enormă, strălucind În culori fosforescente, pe care curentul o făcea să se miște Încet, amenințător, Îndreptându-i vârful spre capul lui Fima, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]