3,927 matches
-
Fenomenul este vizibil îndeosebi în condițiile în care se produce o gramaticalizare a topicii, în sensul că ordi-nea cuvintelor tinde să releve funcțiile lor sintactice în interiorul propoziției sau în cadrul structurilor sintagmatice. Cea mai importantă trăsătură a structurii gramaticale a limbilor romanice, în comparație cu latina, este caracterul lor preponderent analitic, latina fiind preponderent sintetică și, din acest motiv, în vreme ce latina, prin marele număr al desinențelor, permitea o ordine relativ liberă a cuvintelor în frază, limbile romanice, în care numărul desinențelor (nominale) este redus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
importantă trăsătură a structurii gramaticale a limbilor romanice, în comparație cu latina, este caracterul lor preponderent analitic, latina fiind preponderent sintetică și, din acest motiv, în vreme ce latina, prin marele număr al desinențelor, permitea o ordine relativ liberă a cuvintelor în frază, limbile romanice, în care numărul desinențelor (nominale) este redus, recurg la reguli stricte ale topicii. Astfel, în latină, oricare ar fi fost ordinea cuvintelor dintr-o propoziție precum Petrus ferit Paulum, înțelesul ar fi rămas același "Petru îl bate pe Paul", în vreme ce
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
filius de rege, încît în italiană există figlio di (del) re, iar în franceză fils de (du) roi. Chiar în română, unde s-au păstrat unele redări sintetice desinențiale la cazuri, nu este admisibilă decît ordinea fiul regelui, fiindcă modelul romanic prevalează în raport cu cel latin 65. Există în aceste contexte două situații distincte, deși ambele au aceeași cauză: renunțarea treptată la redarea sintetică a unora dintre categoriile gramaticale (în special a categoriei cazului) și preferarea construcțiilor prepoziționale au creat condițiile renunțării
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
asemenea motive, structura obișnuită a propoziției cu verbul predicat la sfîrșit, atestată de latina literară (Haec aetas perfectum oratorem tulit. "Această epocă a produs un orator desăvîrșit") a fost depășită. De altfel, nu trebuie pierdut din vedere faptul că limbile romanice descind din latina populară, din aspectul vorbit al latinei, care avea desigur unele obișnuințe și tendințe ce nu se regăsesc în gramaticile latine și în opera clasicilor latini, redactată în limba selectată și normată de aceste gramatici. Pe de altă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ce nu se regăsesc în gramaticile latine și în opera clasicilor latini, redactată în limba selectată și normată de aceste gramatici. Pe de altă parte, faptul că există deseori un paralelism între tendințele manifestate în evoluția de la latină la limbile romanice și de la germanica comună la limbile germanice poate întemeia opinia că, de fapt, aceste tendințe existau deja în limbile bază, latina populară și germanica comună, numai că ele nu deveniseră preponderente și nu înlăturaseră situațiile ce reprezentau supremația sintetismului originar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numai că uneori ar permite abateri de la ea, ci și fiindcă unii determinanți (care ar putea fi numiți determinanți de individualizare) nu o urmează, regula lor de funcționare fiind de a preceda determinatul. În această situație se află, în limbile romanice, determinanți precum adjectivele pronominale, numeralele și articolele: rom. doi oameni, pg. uma pessoa, a beleza, duas rosas, fr. mon ami, le garçon etc. Se poate, prin urmare, constata că opinia potrivit căreia în limbile romanice determinanții se plasează după determinați
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
situație se află, în limbile romanice, determinanți precum adjectivele pronominale, numeralele și articolele: rom. doi oameni, pg. uma pessoa, a beleza, duas rosas, fr. mon ami, le garçon etc. Se poate, prin urmare, constata că opinia potrivit căreia în limbile romanice determinanții se plasează după determinați nu se aplică și determinanților de individualizare (necalificativi). Limba română are însă situația specială că unii dintre aceștia sînt totuși postpuși, precum articolul hotărît, articolul demonstrativ-adjectival și adjectivul posesiv (băiatul cel harnic; băiatul meu), iar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
însă situația specială că unii dintre aceștia sînt totuși postpuși, precum articolul hotărît, articolul demonstrativ-adjectival și adjectivul posesiv (băiatul cel harnic; băiatul meu), iar alții au poziție variabilă (epoca aceasta; această epocă). În general însă, se poate afirma că limbile romanice se caracterizează de fapt prin determinare regresivă (de tipul determinat determinant) numai în cazul determinanților calificativi, realizați de obicei prin adjective propriu-zise sau prin substantive precedate de prepoziții, căci determinanții necalificativi sînt în principiu antepuși. Această situație continuă, de altfel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ce am nevoie. (Am tot ce-mi trebuie.). În cazul acestei familii de limbi, atît determinanții de individualizare cît și cei calificativi sînt antepuși substantivului determinat și, de aceea, aceste limbi sînt considerate ca reali-zînd un alt tip în comparație cu limbile romanice, tipul cu determinare progresivă. Faptul că în limbile germanice scandinave articolul hotărît este enclitic, oferă cele mai evidente indicii că există diferențieri de la un idiom la altul în ceea ce privește urmarea acestei reguli. La aceasta se adaugă și alte situații, căci, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Sucevei"), este preferată în neerlandeză (unde se folosește prepoziția van, corespunzătoare lui von din germană și lui of din engleză), există în toate limbile germanice, încît în nici una dintre ele manifestarea regulii determinant determinat nu este absolută. Desigur, spre deosebire de limbile romanice, cele germanice au ca trăsătură această regulă, fiindcă se aplică în mod constant structurilor cu determinanți calificativi. Dar, dacă limbile germanice au această normă, manifestarea ei în cazul structurilor cu determinanți de individualizare nu este aceeași la toate limbile din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
determinative se poate observa și din analiza numeralelor compuse, alcătuite din zeci și unități (prin care se realizează determinări imediate). Astfel, dacă, în cazul unui număr cardinal, cifrele mari (milion, mie, sută) se redau în ordinea obișnuită și în limbile romanice, adică în ordine descrescătoare, cifrele mici (zecile și unitățile) urmează calea crescătoare, prin enunțarea unităților și apoi a zecilor. Așadar, dacă în română (sau în oricare altă limbă romanică) ordinea este descrescătoare, douăzeci și unu (zeci, unități), în germană ordinea este inversă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
milion, mie, sută) se redau în ordinea obișnuită și în limbile romanice, adică în ordine descrescătoare, cifrele mici (zecile și unitățile) urmează calea crescătoare, prin enunțarea unităților și apoi a zecilor. Așadar, dacă în română (sau în oricare altă limbă romanică) ordinea este descrescătoare, douăzeci și unu (zeci, unități), în germană ordinea este inversă, einundzwanzig (literal: "unu și două-zeci"). Aceeași structurare se întîlnește în limbile germanice vecine germanei: neer. éénentwiindig (één "unu", en "și", twintig [΄twintəx] "douăzeci"), dan. enogtyve [΄e:n(tü:və
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în adverbe a unor substantive în ablativ (lat. de una hora > rom. odinioară) sau precedate de prepoziții (lat. ad foras > rom. afară, sp. afuera, pg. afora, v.it. affuori, v.fr. afors). Sufixele adverbiale latinești nu au fost moștenite de limbile romanice, dar cele occidentale au un astfel de sufix, -mente, care provine din ablativul substantivului latinesc mens,-ntis "mod de a gîndi sau de a simți; pricepere, minte". Acest sufix a devenit în limbile respective utilizat în transformarea adjectivelor calificative în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbile respective utilizat în transformarea adjectivelor calificative în adverbe, fiind atașat formei adjectivale de feminin (în franceză, de exemplu, m. heureux, f. heureuse, adv. heureusement). Dacă procedeul schimbării categoriei gramaticale prin topică face din română un tip aparte în familia romanică, procedeul se regăsește, însă nu cu aceeași frecvență, în limbile germanice. Limbile scandinave nu cunosc în principiu acest procedeu, dar au ceva foarte apropiat, căci adverbele care provin din adjective primesc desinența -t, adică aceeași desinență pe care o primesc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un verb (you didn't play fair "nu ai procedat frumos, cinstit"). În mod evident, derivatul fairly poartă marca adverbială în sine, indiferent de vecinătate: We treated him fairly. "L-am tratat frumos (cum se cuvine)". Individualizată în familia limbilor romanice prin procedeul adverbializării prin distribuție a adjectivelor calificative și a unor substantive considerate ca atribuind o calitate, limba română are corespondențe în cadrul familiei limbilor germanice, similitudinile cele mai multe fiind cu germana și cu neerlandeza. Creativitate lexicală și tipologie Pe lîngă faptul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o calitate, limba română are corespondențe în cadrul familiei limbilor germanice, similitudinile cele mai multe fiind cu germana și cu neerlandeza. Creativitate lexicală și tipologie Pe lîngă faptul că au ca regulă ordinea determinant-de-terminat, limbile germanice, cu excepția englezei, sînt mai sintetice în raport cu cele romanice, iar limbile sintetice folosesc deseori cuvinte compuse sau derivate care au corespondente sub forma unor perifraze în limbile analitice. Există, prin urmare, cîteva condiții care favorizează diferențierile dintre limbile romanice și cele germanice sub aspectul structurilor sintagmatice și al construcției
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
determinant-de-terminat, limbile germanice, cu excepția englezei, sînt mai sintetice în raport cu cele romanice, iar limbile sintetice folosesc deseori cuvinte compuse sau derivate care au corespondente sub forma unor perifraze în limbile analitice. Există, prin urmare, cîteva condiții care favorizează diferențierile dintre limbile romanice și cele germanice sub aspectul structurilor sintagmatice și al construcției lexicale, care conduc la situația că, spre deosebire de latină, limbile romanice au posibilități relativ reduse de a realiza cuvinte noi și de aceea trebuie să recurgă la împrumuturi, în vreme ce limbile germanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care au corespondente sub forma unor perifraze în limbile analitice. Există, prin urmare, cîteva condiții care favorizează diferențierile dintre limbile romanice și cele germanice sub aspectul structurilor sintagmatice și al construcției lexicale, care conduc la situația că, spre deosebire de latină, limbile romanice au posibilități relativ reduse de a realiza cuvinte noi și de aceea trebuie să recurgă la împrumuturi, în vreme ce limbile germanice pot alcătui un număr mare de cuvinte noi cu mijloace proprii (prin compunere și prin prefixare) și, de aceea, pot
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
brosten] "piatră pentru pavaj". Aceste situații au contribuit, desigur, la intensificarea caracterului fix al structurii determinative, această fixitate devenind necesară nu numai cînd sînt implica-te două substantive, ci și atunci cînd determinantul este adjectival sau de altă natură. Limbile romanice nu manifestă același grad de fixitate în cazul structurii lor tipice cu postpunerea determinantului calificativ, încît ele au putut prelua ordinea de tip germanic a numelui Great Britain, devenit rom. Marea Britanie, fr. Grande-Bretagne, it. Gran Bretagna, sp. Gran Bretaña, pg
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
postpunerea determinantului calificativ, încît ele au putut prelua ordinea de tip germanic a numelui Great Britain, devenit rom. Marea Britanie, fr. Grande-Bretagne, it. Gran Bretagna, sp. Gran Bretaña, pg. Gră-Bretanha. Cînd însă o astfel de denumire s-a creat pe teren romanic, atunci ordinea elementelor a putut fi alta, pre-cum în numele România Mare71. Limbile care uzează frecvent de procedeul compunerii pentru a realiza elemente lexicale noi favorizează și organizări și relații speciale în cadrul vocabularului, căci, atît din punctul de vedere al elementului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devin apropiați prin statut prefixoidelor și chiar pot deveni prefixoide 72. Se poate conchide de aici că, pe terenul limbilor sintetice, precum greaca, latina și limbile germanice se pot naște treptat din procedeele de compunere mijloace de derivare noi. Limbile romanice, neavînd în specific compunerea, au moștenit sau împrumută afixele și numai în puține cazuri le creează, de obicei prin combinarea altora. Toate limbile germanice realizează compuse avînd drept cuvînt-bază elementul germanic moștenit cu semnificația "om" (și "bărbat"), încît, în engleză
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
devenită curentă, "miner". Neerlandeza are puține compuse cu man, recurgînd de obicei la alte cuvinte-bază (precum werker "muncitor": mijnwerker [΄meinwerkər] "miner"). Deseori, în limbile germanice, determinantul substantival ajunge echivalentul unui adjectiv, deși el este substantiv la origine, încît în limbile romanice are corespondent un adjectiv din familie. Ca atare, germ. die Post "poșta" devine prefi xoidul Post-, cu semnificația "poștal", în compuse precum Postamt "oficiu poștal", Postanweisung "mandat poștal", Postbeamte "funcționar poștal", Postbote "factor poștal", Postkarte "carte poștală" etc. Engleza uzează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
germanic: postbox "cutie poștală", postcard "carte poștală", postcode "cod poștal" etc. Există uneori în limbile germanice compuse al căror cuvînt-bază este un adjectiv, iar determinantul este un sub-stantiv, fiindcă pornesc de la o comparație, care este redată ca atare în limbile romanice: rom. alb ca zăpada, fr. blanc comme neige [blăk k(m nε(], it. bianco come la neve, sp. blanco como la nieve. O asemenea structură se întîlnește și în unele limbi germanice nordice (dan. hvid som sne [við s(m
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-ful, -ly, -less. Acesta din urmă, -less, este un sufix al privațiunii, realizînd antonime ale cuvintelor-bază, și are corespondente în toate limbile germanice: germ. -los, neer. -loos, dan., norv. -løs, sued. -lös. Uneori, construcțiile realizate cu aceste sufixe au corespondente romanice cu prefixe negative, limbile neolatine neavînd sufixe negative, dar sînt suficiente cazuri în care pot fi redate prin perifraze sau prin derivate cu prefix în aceste limbi: engl. debtless rom. lipsit de datorii, engl. homeles rom. fără casă, fără adăpost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tslös], norv. arbeidsløs [΄arbeidzlös] rom. (aflat) în șomaj, dan., norv. kraftløs [΄kraftlös], sued. kraftlös, neer. krachtenloos [΄k(axtəlo:s], germ. kraftlos, engl. powerless rom. lipsit de putere; neputincios. În limbile germanice există și prefixe negative, care corespund celor din limbile romanice, încît au posibilitatea nuanțării mai pronunțate a aspectelor contrarii sau contradictorii în raport cu o anumită realitate sau calitate. Astfel, pentru însușirea "nesfîrșit, infinit" se pot folosi în daneză gr(nseløs [΄gränsəlös], endeløs [΄änəlös] și, cu prefix, uendelig [u΄änəli] și, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]