3,164 matches
-
cartagineza la albia râului Ebru. Din 221 î.Hr., Hasdrubal este înlocuit la porunca Romei, astfel, în 219 î.Hr., Hannibal cucerește Saguntum, aliat al Romei, act care redeschide ostilitățile dintre români și cartaginezi. Cel de-al doilea război punic a fost sângeros și a provocat distrugeri masive, în Italia și pe alte meleaguri ale Europei mediteranene. Romă conta pe un efectiv de 273.000 de cetățeni mobilizați (23.000 de călăreți), cu vârste cuprinse între 17-60 de ani, dar și 40000 de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Africa, ci întreg glob pământesc. Hannibal a organizat o linie de bătaie în care se amestecau mercenari italici, o elită formată din cartaginezi și 80 de elefanți. Scipio deviază elefanții spre flancuri, unde destabilizează o cavalerie punica slabă. După o sângeroasă ciocnire dintre cele două infanterii, Scipio atacă pe centru și pe flancuri. În cele din urmă, șarja cavaleriei romano-numide, comandata de Laelius și de Masinissa, a hotărât soarta bătăliei-armata lui Hannibal este măcelărita. În 201 î.Hr., cartaginezii sunt siliți să
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
ajuns până în suburbille Moscovei în decembrie 1941, dar au fost respinse în cele din urmă. S-a încercat mai apoi o lovitură pe flancul sudic. În timpul bătăliei de la Stalingrad, deși au pierdut cam 1 milion de oameni în cea mai sângeroasă luptă din istorie, Armata Roșie a reușit apere orașul și să câștige inițiativa strategică în război. Datorită lipsei de interes al japonezilor pentru deschiderea unui al doilea front în Manciuria, sovieticii au putut să cheme pe frontul european zeci de
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
istorie a primelor dinastii. Ca istoric, Tacitus este profund subiectiv, iar ca om politic este partizan al clasei senatoriale. Credea în necesitatea unui echilibru între Principe și Senat, așa cum a fost în timpul lui Traian. Împărații sunt prezentați ca niște despoți sângeroși, în timp ce domniile încep să se termine prin crime. Mesajul central al lui Tacitus este critica permanentă a încredințării puterii unui singur om și descrie istoria din punct de vedere moral și nu politic. El este istoricul raporturilor interumane (roman psihologic
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
1906, care a avut loc în Sala Sf. Gheorghe (13), și în cele din urmă ocuparea palatului de către revoluționari în 1917. Masacrul din Duminica însângerată a fost un rezultat al ignoranței publice cu privire la locul de reședință al țarului. Acest eveniment sângeros a avut loc pe 9/22 ianuarie 1905, în timpul unui marș al muncitorilor către Palatul de Iarnă. Împușcăturile în direcția demonstranților au avut loc în apropiere de Catedrala Sf. Isac, la intrarea în Grădina Alexandrovski care ducea în Piața Palatului
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
influența Franței, cu care Spania era în război de la începutul secolului(pacea de la Cateau-Cambrésis se va semna în 1559). Pentru toată durata domniei sale, Maria I a continuat să-i persecute pe protestanți și și-a câștigat supranumele de "Maria cea sângeroasă". Elisabeta s-a prefăcut catolică, dar și-a păstrat credința protestantă. Când devine clar că Maria nu este însărcinată și nu va avea copii, succesiunea Elisabetei pare asigurată. În 1558 Maria se îmbolnăvește, iar Filip îl trimite pe contele de
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
90,000 de războinici și 300 de tunuri) timp de mai multe săptămâni. Deși apărătorii cetății au fost depășiți cu mult ca număr, armata imperială nu le-a trimis nici un ajutor de la Viena. După mai multe zile istovitoare de lupte sângeroase, apărătorii s-au retras între zidurile Orașului Vechi; având doar puțini luptători rămași în viață, acolo s-a dat ultima bătălie. Turcii au încercat să-l momească pe Zrinski, Croației ca vasalul lor, dar fără succes, Zrinski spunând "...nimeni nu
Bătălia de la Szigetvár () [Corola-website/Science/304591_a_305920]
-
chiar și în tașca celor care l-au găsit deja. Infiltranți și instigatori chilieni au convins triburi locale de indieni să atace coloniile și minele lui Popper. Acesta și-a apărat kilogramele de aur cu arma în mână, în lupte sângeroase și folosind metode de intimidare, ca în atacul de la San Sebastián din 1889 (a nu se confunda cu masacrul condus cu trei ani înainte de venirea lui Popper, de căpitanul argentinian Ramón Lista, la 25 noiembrie 1886 pe plaja de la San
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
cu trei ani înainte de venirea lui Popper, de căpitanul argentinian Ramón Lista, la 25 noiembrie 1886 pe plaja de la San Sebastián și soldat cu 28 de indieni ona uciși). Drama indienilor onas începuse, de fapt, în 1878-1879, când tânărul și sângerosul general Julio Roca, în calitate de ministru argentinean de război, organizase impotriva indienilor din sud o campanie de exterminare. Un an mai târziu, supranumit „conquistadore del deserto”, generalul în vârstă de numai 37 de ani va deveni președinte al Republicii Argentina. Pentru
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
de fier și aramă... Începută în 1618, la Praga, prin aruncarea pe fereastră a doi dregători imperiali, revolta Cehiei a fost înăbușită de trupele lui Ferdinand al II-lea. Bătălia de la Muntele Alb (1620) a fost urmată de o represiune sângeroasă, de confiscarea averilor nobilimii, de convertirea cu sila la catolicism. Urmărindu-și planurile de a slăbi puterea împăratului, Anglia, Olanda și Franța s-au străduit, cu bani și diplomație, să provoace în nordul Germaniei, mai întâi, o intervenție daneză. Împăratul
Războiul de Treizeci de Ani () [Corola-website/Science/303487_a_304816]
-
privit cu încredere și a ordonat masacrarea caravanei. Genghis a trimis un grup de ambasadori direct la Shah, care a răspuns prin decapitarea unuia dintre ei. Indignat, Genghis a mobilizat aproximativ 200.000 de oameni și a supravegheat personal declinul sângeros și subjugarea Imperiului Khwarezmian în 1220. Peste un milion de persani au fost uciși în timpul invaziei mongole. Imediat dupa succesul sau, Genghis Han a capturat multe alte regiuni în drumul său de întoarcere spre Mongolia, inclusiv Georgia, Afganistan din vest
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
transcrise din documentul original. În manuscris este amintit faptul că hanul mongol punea mare preț pe loialitate deplină față de han și prieteni. Popoarele care au suferit din cauza invaziilor, jafurilor și măcelurilor mongole îl consideră pe Ginghis han tiran crud și sângeros, care dispunea omorârea în masă a populației băștinașe înfrânte. Cu toate acestea, Temüügin a avut și o perioadă lungă de pace ("pax mongolica"). Marele han a fost tolerant față de alte religii sau filozofii și asculta cu atenție ce aveau de
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
o întreprindere comercială un lot de tunici de lână roșie destinate inițal pieței din Buenos Aires închisă acum din cauza blocadei: aceste cămăși roșii erau pentru muncitorii din abatoare și pentru argentinieni, culoarea lor făcând să iasă mai puțin în evidență aspectul sângeros al muncii lor, Garibaldi gândindu-se și că oamenii legiunii sale, care trebuia să facă față unei armate de , nu vor vedea cum le curge sângele. Această cămașă roșie a devenit un element esențial al mitului garibaldian, alături de pălăria de
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
s-au pomenit înconjurați de acești țărani între copaci doborâți, dați jos de pe cai cu gheoagele, și până să apuce a întoarce spada, loviți cu bâtele țăranilor și/sau cu spadele vitejilor. Lupta din pădure a fost extrem de dură și sângeroasă, ducându-se pe viață și moarte, însă odată cavalerii răpuși, restul oștii poloneze nici măcar n-a fost în stare să organizeze un contraatac, câteva mii de moldoveni călare hărțuindu-le retragerea, recapturând prada și luând prizonieri. Atingând Prutul la Cernăuți
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
apelat la clasa muncitoare să sprijine FSN împotriva aghiotanților pe care i-a numit "forțe fasciste, încercând să destabilizeze țara". Această chemare a rezultat la sosirea minerilor din Valea Jiului în București, pentru a liniști situația, evenimentele degenerând în două mineriade sângeroase. Cu toate acestea, liderii FSN au acceptat participarea altor partide la guvernare. Noul organ de guvernământ, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, dominat de FSN, a condus țara până la alegerile din mai 1990. Încă o demonstrație împotriva candidaturii FSN-ului la
Frontul Salvării Naționale () [Corola-website/Science/303642_a_304971]
-
acceptat participarea altor partide la guvernare. Noul organ de guvernământ, Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, dominat de FSN, a condus țara până la alegerile din mai 1990. Încă o demonstrație împotriva candidaturii FSN-ului la primele alegeri libere a fost reprimată sângeros în cea de-a treia mineriadă. În aprilie 1990, la prima conferință națională a FSN, Ion Iliescu a fost ales președinte. La alegerile din 20 mai 1990 partidul a obținut 66,31% din voturile pentru Camera Deputaților, cu majorități covârșitoare
Frontul Salvării Naționale () [Corola-website/Science/303642_a_304971]
-
a plutit o legendă neagră. Tradiția populară a făcut din ea o femeie machiavelică, nemiloasă și despotică. Chiar și istoricii au păstrat această imagine fără să realizeze propriile erori. Un proces de totală dezinformare a făcut din ea un monstru sângeros. A trebuit să așteptăm jumătatea secolului XX, pentru ca istoriografia tradițională a acestei regine să fie complet pusă în discuție: Jouanna, Garisson, Bourgeon, Crouzet. Din epoca războaielor religioase, hughenoții și catolicii au disprețuit și au luat în râs politica de toleranță
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
După ce un plebiscit respinge în 1955 unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența. La 12 noiembrie 1956 devine membru ONU. Opoziția dintre nordul hegemonist și sudul marginalizat (care revendică dreptul la independență) degenerează într-un sângeros război civil, din chiar clipa independenței. Războiul civil, care continuă și astăzi, creează premisele intervenției forțelor armate pe scena politică, încât guvernele civile (1956 - 1958, 1964-1969, 1986 - 1989, 1993 -) alternează cu cele militare (1958 - 1964, 1969 - 1986, 1989 - 1993).
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
mică parte dintr-un cer infinit, etern și spiritual, numit Vaikunta. Acest cer, unde timpul este absent, este format din esența perfecțiunii, a infinitului, a cunoașterii supreme și a bucuriei. În mitologia nordică, geneza lumii este văzută ca un sacrificiu sângeros, la fel ca în cazul zeiței Tiamat din mitologia mesopotamică. Snorri Sturluson este cel care relatează cu multe amănunte procesul Creației, având ca principală sursă poemul compus spre sfârșitul epocii păgâne, „Voluspa”. La începutul lumii, nu exista decât o „genune
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
azerii nu dispuneau de trupe militare fiindcă toți cetățenii musulmani din Imperiul Rus erau scutiți de slujba militară în schimbul unei taxe speciale. Pentru eliminarea localnicilor care nu susțineau puterea sovietică Sovietul din Baku și partidul „Dașnakțutiun” au realizat un măcel sângeros asupra populației azere ale orașului soldat cu 12 000 de morți (31 martie 1918). Mai târziu, „tatăl independenței” Azerbaidjanului, M.E.Rasulzade, remarca: În evenimentele din martie se acuzau pe „Müsavat”, ce este absolut lipsit de argument, fiindcă pentru a declara
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
lui Stalin, orașul a suferit un proces amplu de industrializare și de dezvoltare ca nod de transport feroviar și fluvial. În timpul celui de-al doilea război mondial (Marele Război pentru Apărarea Patriei), orașul s-a aflat în centrul celei mai sângeroase bătălii din timpul conflagrației mondiale: bătălia de la Stalingrad. Această bătălie a devenit punctul de cotitută a întregului război mondial pe frontul de răsărit. Luptele de la porțile orașului au durat de pe 21 august 1942 până pe 2 februarie 1943. Se estimează că
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
Erou în 1945, iar regele George al VI-lea al Regatului Unit a oferit Stalingradului o sabie împodobită cu pietre prețioase, în semn de apreciere a bravurii cetățenilor săi. Pe Kurganul Mamaiev, unde s-au dat câteva dintre cele mai sângeroase lupte pentru controlul asupra orașului, a fost ridicat un complex memorial dominat de o uriașă sculptură alegorică a Mamei Rusia. Mai multe orașe din întreaga lume, în special cele care au suferit în timpul războiului, s-au înfrățit cu Orașul Erou
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
militare prin atacuri terestre au eșuat și, după bătălia de la Liaoyang de la sfârșitul lunii august, rușii s-au retras la Shenyang. Port Arthur a fost cucerit în final pe 2 august 1905, după o serie de asalturi de infanterie extrem de sângeroase. După ce au cucerit Port Arthur, japonezii au avut posibilitatea să continue atacul pe direcția nord. Pentru a încheia războiul, japonezii trebuiau să zdrobească armata rusă din Manciuria. Bătălia de la Mukden a început la sfârșitul lunii februarie. Forțele nipone au avansat
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
Filmul prezintă orașul Los Angeles, în anul 2019. Oameni prefabricați genetic denumiți replicanți, identici din punct de vedere fizic cu oamenii normali sunt folosiți drept sclavi pe coloniile din sistemul solar. Prezența lor pe Pământ este ilegală datorită unor răscoale sângeroase care au avut loc în colonii, iar ei sunt considerați periculoși. Acțiunea filmului se concentrează asupra urmăririi și eliminării replicanților de către polițiști special instruiți, denumiți blade-runners. Complexitatea filmului rezultă însă din abordarea psihologică a conflictelor dintre urmăritori și cei considerați
Vânătorul de recompense () [Corola-website/Science/304062_a_305391]
-
prima parte a războiului. Teritoriile Colorado, Dakota, Nebraska, Nevada, New Mexico, Utah, și Washington au luptat de partea Uniunii. Câteva triburi de băștinași care practicau sclavagismul au susținut Confederația, în Teritoriul Indian (astăzi Oklahoma) având loc un mic război civil sângeros. Statele de graniță ale Uniunii au fost Virginia de Vest (stat format prin separarea unei părți din Virginia), și patru dintre cele mai nordice state sclavagiste (Maryland, Delaware, Missouri și Kentucky). Maryland avea numeroși oficiali pro-Confederație care au tolerat revoltele
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]