4,350 matches
-
de pildă, față de "Alteța-Sa-Principele-Radu-de-Hohenzollern-Veringen". E ca și cum o persoană, cu cât e mai șubredă, trebuie sprijinită cu mai multe titluri. Dacă așa ar fi, atunci, în contextul acesta, sânt oricum avantajat. Pe afișul din oraș care anunța manifestarea și pe care sânt menționați participanții ― Majestatea Sa Regele..., Majestatea Sa Regina..., Alteța Sa Regală Principesa..., Alteța Sa Principele..., lista se încheie sec ― stingher și pompos în același timp ― cu numele meu gol-goluț. "Felicitări!, îmi suflă seara la ureche Mircea Mihăieș. Cea mai tare operație de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
deschiderea Târgului de Carte de la București, în mai 2001, când, tot așa, s-a întrupat pe neașteptate în fața Regelui și i-a spus, cu vocea lui cavernoasă și cu privirea de St. Bernard epuizat după o lungă misiune alpină: "Majestate, sânt profesorul Radu Bogdan, cel care a făcut inventarul obiectelor de la Peleș după plecarea Majestății Voastre din țară! Eu sânt Majestate! V-am scris, Majestate! Inventarul de la Peleș, Majestate!" " Da, mi-aduc aminte", a mormăit nazal Majestatea Sa, privind ca un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și i-a spus, cu vocea lui cavernoasă și cu privirea de St. Bernard epuizat după o lungă misiune alpină: "Majestate, sânt profesorul Radu Bogdan, cel care a făcut inventarul obiectelor de la Peleș după plecarea Majestății Voastre din țară! Eu sânt Majestate! V-am scris, Majestate! Inventarul de la Peleș, Majestate!" " Da, mi-aduc aminte", a mormăit nazal Majestatea Sa, privind ca un mare timid ce e, prin și dincolo de "profesorul Bogdan". Ne îndreptăm cu toții, pe coridoare întortocheate, către biroul directorial. Regele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l întîmpine pe Președinte la aeroport. Oftează, lăsîndu-ne să înțelegem că misia e misie, dar altceva e de fapt în sufletul lui. E timpul să coborâm pe scenă. Regia e de o simplitate deconcertantă: în fundul scenei, cu fața către sală, sânt aliniate șase scaune de catifea roșie. În fața lor, la câțiva metri, două microfoane. Ne așezăm. Othello ocupă scaunul din extrema stângă, eu pe cel din extrema dreaptă, iar personajele royale scaunele centrale dintre noi. Regele stă în dreapta lui Othello, apoi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rândul meu se cuvine să fac, să spun ceva. Dar ce? Țeapăn și distins, rămânând la o distanță respectuoasă, îmi înclin trunchiul către urechea dreaptă a principelui și întreb, cu un mic vibrato în voce: "Cînd ați scris paginile acestea?" Sânt foarte mândru de mine, adică de soluția pe care am găsit-o. Întrebând, evit banalitatea unei aprecieri ipocrite, ceva de genul "Minunat!" sau "Ce text extraordinar!", dar evit deopotrivă insuportabilul tăcerii când aerul, în stânga mea, vibrează sub pintenul așteptării. Așadar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai bine ceea ce am aflat. Murmur încă o dată "în avion..., hm" și mă zidesc într-o meditație admirativă. Între timp Majestatea Sa Regele s-a ridicat. "E 19 decembrie și, de pe 8 noiembrie, cred că este a cincea oară că sânt sărbătorit pentru aniversarea mea. Mi se pare cam mult. Drept care vă doresc tuturor "Sărbători fericite"." Îmi spun că numai un Rege și un înțelept au dreptul să nu spună nimic, numai ei, de la înălțimea pe care au atins-o, se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Nimeni nu v-a mulțumit vreodată pentru asta prin viu grai. Permiteți-mi să o fac eu acum, în numele tuturor celor care vă poartă recunoștința lor. Nu vă vom uita, Sire! Niciodată." Mă uit la Rege, din locul în care sânt Nu răspunde, privește fix înainte, către omul pe care nu-l poate zări în întunericul sălii, și văd cum lumina reflectoarelor i se frânge și îi joacă sub pleoape. Când prima lacrimă pornește, arătătorul, îndoit, se apropie de obraz și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el depășea drama unei persoane și devenea plâns în orizontul unui destin comunitar. Cred că românii nu mai știu astăzi nici măcar pentru ce trebuie să plângă. Când nu cad în bășcălia care le însoțește ca o umbră ființa socială, nu sânt capabili nici să genereze plânsul istoric și nici să se alăture celor care știu pentru ce anume se cuvine să plângă. Nu se poate spune că plânsul nu a jucat un rol în viața regelui Mihai. Copil fiind, a plâns
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Poți să-ți privești viața ca pe o expediție? Poți fi în același timp cuceritorul și cel cucerit? Încerc să ies din dezastrul în care mă aflu nu scriind, ci povestind. Cel puțin, nu-mi fac iluzia că sânt scriitor. Sânt doar bolnav sau, în cel mai bun caz, convalescent. Trăiesc, cu un singur personaj, scenariul din O mie și una de nopți: îmi spun mereu câte o poveste, pentru a amâna deznodământul. Simt că dacă aș tăcea, m-ar înghiți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
între 1977 și 1983 (așadar în "perioada Jurnalului") ― astăzi pe locul ei se înalță un fel de buncăr al Băncii Naționale ― și hotelul Cindrelul ("hotelul Partidului") la care trăgeam de obicei cu Andrei, în sejururile noastre păltinișene. Pe drumul acesta sânt presărate încă două cabane, rămase "ca pe vremuri". Ajung în fața primeia dintre ele. Pe terasa joasă este instalată o masă de ping-pong la care doi tineri își dispută un meci. La câțiva metri de ei, pus pe pervazul ferestrei, un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e teamă că nu ar sta nimeni să mă asculte..." ― "Te înșeli, o dată cu rugăciunea apare și cel care să o asculte. Trebuie să începi prin a te ruga." ― Nu pot. Trebuie să fii curat ca să te rogi. Or, eu nu sânt în ordine. Mi-e rușine să apar atât de prost îmbrăcat în fața lui Dumnezeu." ― " Te înșeli, rugăciunea e făcută pentru cei care nu sânt în ordine. Nimeni nu e în ordine. Dacă ar fi cum spui, nimeni n-ar mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin a te ruga." ― Nu pot. Trebuie să fii curat ca să te rogi. Or, eu nu sânt în ordine. Mi-e rușine să apar atât de prost îmbrăcat în fața lui Dumnezeu." ― " Te înșeli, rugăciunea e făcută pentru cei care nu sânt în ordine. Nimeni nu e în ordine. Dacă ar fi cum spui, nimeni n-ar mai trebui să se roage. Or, e exact pe dos." Chiar, de ce și în cele mai grele momente îmi e rușine să mă rog? Pesemne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ordine. Nimeni nu e în ordine. Dacă ar fi cum spui, nimeni n-ar mai trebui să se roage. Or, e exact pe dos." Chiar, de ce și în cele mai grele momente îmi e rușine să mă rog? Pesemne că sânt bolnav de teama de ridicol: dacă la capătul celălalt nu e nimeni? Dacă rugăciunea mea nu are "sol fenomenal"? Cum să fac să ajung, o clipă măcar, în culisele existenței mele? De unde aerul acesta assure al celor care, ca și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și să nu se înțeleagă. Iarăși interesant e cum fiecare crede cu oarecare disperare în "punctul lui de vedere" și încearcă să-l convingă pe celălalt de întemeierea lui și cum, nereușind ― între prieteni fiind ― suferă. Din nefericire pentru mine sânt în mai mare măsură singur decât fiecare dintre ceilalți trei, pentru că din cauza blestematei de filozofii (atît cât a mai rămas din otrava sau elixirul ei în mine) nu mă pot raporta la textul lui Guenon cu relaxarea pe care ceilalți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trebuie pusă la îndoială în două sensuri: credincioșii trebuie să-l creadă pe profet atât în privința întîlnirii lui cu Dumnezeu, cât și în privința acurateții dezvăluirilor sale. Dar de ce oamenii acceptă în acest caz să creadă cu atâta încrîncenare lucruri care sânt cu totul neobișnuite și perfect neverificabile, în vreme ce în atâtea alte cazuri ei se lasă cu greu convinși de lucruri infinit credibile și susținute cu probe și argumente extrem de convingătoare? Pentru simplul motiv că există un avânt al cunoașterii care face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
non-manifest" sau "non-manifestabil", "arborele sefirotic" și alte constructe asemenea menite să astupe hăul fatalei noastre ignorante? Toate aceste construcții somptuoase menite să combată resemnarea în finit și să ne satisfacă apetitul ezoteric seamănă teribil cu palatele din povestirile orientale care sânt purtate prin văzduh având ca simplu suport un covor fermecat. La ce bun travaliul solemn al unor gânditori care, timp de un secol și jumătate, au încercat să arate până unde se pot întinde pretențiile de cunoaștere ale unui spirit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
face" cu Kant și Heidegger. S-a ferit însă instinctiv ca cineva să-i tulbure certitudinile și "liniștea ezoterică". Ne-am rezistat unul altuia dintr-un "orgoliu al domeniului" prost înțeles. În Amintirile lui Jung sau în Memoriile lui Eliade sânt destule exemple de intruziune, prin vis, a unei alte ordini a lucrurilor în viața noastră. Eu însumi m-am simțit vizitat în câteva rânduri de oameni care au jucat un rol deosebit în viața mea: bunicul meu, mama, Noica, Bernea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
n-am reușit, azi dimineață, să "intru" în Simfoniile 2 și 3 ale lui Brahms. În două clipe apare la telefon. Vorbește precipitat: "Gabriel, nu se poate, te rog fii atent, e o grozăvie ce spui! Simfoniile lui Brahms... Imposibil! Sânt supreme..." ― "Virjil, intervine Monica. Lasă omul în pace! Nu i-au plăcut și gata!" ― " Nu se poate, doamnă!" se aude din colțul camerei, unde între timp "Virjil" și-a reluat locul. Nu se poate! Brahms..." ― "Virjil, ai uitat ce-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru ca, începînd cu scena măștilor, din clipa în care răzbunarea le determină comportamentul, să fie drapate în negru. Masetto și țăranii în scena chermezei poartă costume oarecum breugheliene, în care predomină vesta din piele, evazată pe șolduri, și maroul. Filmările sânt făcute într-un palazzo din secolul al XVI-lea al lui Palladio (La Rotonda) cu patru intrări situate în cruce și Bogdan ne atrage atenția că una dintre filmări e făcută la echinocțiu, când soarele care apune umple portalul vestic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Erosului sau Erosul și muzica. Kierkegaard are 28 de ani când scrie masivul volum și este încă sclavul mecanicii în trei timpi a gândirii hegeliene, deși conținutul cu care umple schema este liber, efervescent și "literar". " Stadiile imediate ale erosului" sânt prezentate și analizate cu ajutorul a trei opere mozartiene. Primul stadiu ― Nunta lui Figaro ― este întruchipat de Cherubino, ipostază a senzualității care se trezește și al cărei obiect nu este pe deplin precizat. Dorința este ca atare confuză și, pentru că nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
egal distribuit în toate personajele care fac obiectul repetiției. "Lucrul" prin care Don Juan exprimă identicul și comunul feminității (opus unicității care însoțea idealul feminin, al lui amour courtois), "lucrul" pentru care orice femeie se confundă cu alta și toate sânt la fel de dezirabile (extraordinarul fiecăreia dispărând în acest element comun), "lucrul" acesta care este ireductibilul lor râvnit în chip etern și care anulează orice diferență dintre ele (poziția socială și chiar și vîrsta) ― este la gonella, "juponul", "fustița". 26 februarie Un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vadă cum arăta epoca. Recent, în 22, până și Alina Mungiu, vrând să arate cât de firavă era intelectualitatea democratică la noi, se rezumă să-i citeze pe Stahl și Golopenția, personaje foarte brave, dar de rang secund. Dar unde sânt Lovinescu, Zarifopol, Zeletin? Pur și simplu omiși. Iar din generația mai tânără Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, adică toată "Școala critică"? Iar presa democratică unde este? Că doar nu exista doar Sfarmă Piatră și Bunavestire. Pe lângă o presă de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ființe imaginare erau tratate după regula realismului extrem. Era ca și cum copiii ar fi avut în programa școlară o materie numită "gnomologie": răspândirea piticilor pe glob (cartea se deschide cu o hartă plană a mapamondului, în care regiunile locuite de pitici sânt marcate cu pedanterie ― în Finlanda se pare că sânt cei mai mulți, dar și în Transilvania), talia piticilor, vestimentația, alimentația, locuința piticilor, relația lor cu diverse animale (nu se au bine deloc cu pisicile), specii de pitici etc. Cartea este magnific ilustrată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să facă un lucru de altă anvergură (și de factură, evident, "postmodernă"). După câteva luni, au rezultat 200 de pagini, care pot fi citite deopotrivă la 12 ani, la 40 sau la 80 de ani. În cartea lui M.C., zmeii sânt ființe complexe, grotești și delicate deopotrivă. Există zmei violenți și cruzi, dar există și specii de zmei extrem de culți, studioși și prolifici pe plan artistic. Mai toți au un interes aparte pentru fetele de împărați din specia umană, cu precădere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În plus, au termen de referință în imaginarul occidental, putând fi înțeleși ca specie exotică a dragonilor. Seara, cu Marie-France și Lucian Pintilie la un restaurant italian din Montparnasse. Tipii care ne servesc vorbesc enorm, punctând franceza cu expresii italienești, sânt rapizi, vin către masă valsând și emițând fraze muzicale, înecînd felurile de mâncare sub valuri de cuvinte. Te conving că totul e excelent și, chiar după ce ai plătit, pleci cu senzația că ai fost oaspetele lor. Mari mascalțoni! Cu ei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]