23,741 matches
-
spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga ... Citește mai mult Astăzi voi scrie la timpul prezentdespre un copac viguros,fiul celor patru anotimpuri:făt-frumosul verde-al primăverii,umbra verii pe timp de caniculă,culoarea toamnei, plîngându-și desfrunzirea,solitarul iernii, pe-alei, între nămeți.Scriu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
spirituală.Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea,în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos,parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga ... XXIII. VIS DE VARĂ, de Vasilica Ilie , publicat în Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015. În seri de vară, cu pași pufoși ca de pisică, visele trec pe lângă mine iar vântul lin le duce, le-așează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
precum laptele, /amărui ca firul ierbii” (“Între verde și albastru”). Comparația, mai veche, a vieții cu jocul de șah, are, totuși, vigoarea ei plastică: “Privesc la viața mea ca la o tablă de șah/invadată de nebuni și de cai sălbatici. Trimit numai gândul la înaintare/și aflu că au fost nimiciți de propria nebunie” (“Regina de alb”). Pe de altă parte, sufletul e comparat, sugestiv, cu o urnă (nostalgia modului de viață rural-patriarhal). Timpul nu a tocit tinerețea lăuntrică: “În
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
nur möglich! Kreise mich in andere Augen des Lebens, Damit ich bei deinem Herzen ankomme Und die Zukunft wird uns gehören! Regina de alb Privesc la viața mea ca la o tablă de șah invadată de nebuni și de cai sălbatici. Trimit numai gândul la înaintare și aflu că au fost nimiciți de propria nebunie. Pe tabla mea de șah se mai bat încă pioni nevinovați. Nebunia, boală molipsitoare a cuprins tot regatul dar carul ,,reginei de alb’’ se înființează la
WIE SCHÖN HABE ICH GELEBT... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366486_a_367815]
-
vreo 50 de ani până când ordinea social-politică va fi alta, bazată pe principii mai sănătoase. România ar trebui să încurajeze „satul și țăranul” român și să-și bazeze o mare parte din economie pe agricultură și pe natura frumoasă și sălbatică. Toate culturile lumii sunt amenințate de „modernism și superficialitate” și România nu face excepție. Oricum ar trebui să existe un echilibru între valori. Prea multă vulgaritate și superficialitate expusă atât în mass-media cât și cultural va duce bine-nțeles la
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
genii?! Ce să mai înțeleagă copiii sau tinerii care se străduiesc să-și aleagă o profesie? Cu cine să mai discuți și cine să înțeleagă, nu numai superficial, dar să înțeleagă în profunzime, poluarea naturii, creșterea populației globului, exterminarea animalelor sălbatice, războaiele religioase care vor veni, riscul auto-exterminării? Cu geniile de la televiziune, sau cele de la birtul artiștilor? Mă irita enorm ipocrizia Vestului mai ales acum, când condamnă teroriștii musulmani pe care ei i-au creat. Nu trebuie sa fii profesor universitar
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
meu încât, nimeni nu-mi putea scoate ochiul pereche, tăia piciorul drept sau tăia o ureche! Si totusi nimicul, un nimeni, timp nebun mi te-a smuls din piept deși te ascunsesem în inima! Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpadă, cernând singuratic. Si totusi insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Lumină lui mă ... Citește mai mult Zbor înaltLocuiesc în cuvânt și zborule limba pe care o înțeleg cel mai bine.Aripi colosale întind să cuprindzarea
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
mană!Erai atât de al meu încât, nimeninu-mi putea scoate ochiul pereche,tăia piciorul drept sau tăia o ureche!Și totuși nimicul, un nimeni, timp nebunmi te-a smuls din pieptdeși te ascunsesem în inima!Dragoste de viațăIubesc ploaia, vântul sălbatic,zăpada, cernând singuratic.Și totuși insist și totuși risc,să privesc soarele în adâncul luminii.Lumina lui mă ... XXXIII. CARTEA CU PRIETENI XXXXIII - VALENTINA BECART, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 652 din 13 octombrie 2012. Dragi poeți
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
care, nici măcar Eugen Barbu, în ,,Groapa,, din mahalaua Oatului nu a reușit să o ilustreze cu atâta veridicitate? Cine este omul care a vrut și a reușit să trăiască în mijlocul unor oameni vicleni ca șarpele, iuți la mânie ca mânzul sălbatic? Cum nu am avut privilegiul să-l cunosc personal pe Samson Iancu, voi cita pentru dvs. din postfața cărții. ,,Autorul s-a născut la București, în data de 23 aprilie 1953. Absolvent al unui liceu de istorie-filologie la Craiova. A
SAMSON IANCU, UN INVINGATOR IN FATA OPULENTEI EUROPE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366704_a_368033]
-
așa fac toți băieții cu fetele când se întâlnesc. Se pupă, se mai pipăie, asta este. Nu trebuia să fugi. Te-ai speriat degeaba. Mai târziu ai să vezi că o să-ți placă. Nu mai fi și tu așa de sălbatică. Ce dracu' ești așa de fraieră? Mai dezghețată este Maria. Am văzut că ea nu se mai sperie de un pipăit, chiar desface piciorul să simtă mâna mai bine pe pulpa ei. Doar nu o să te mănânce și nici păsărica
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
acele tărâmuri cine știe când!) - fânul uscat de pologari ce abia se zăresc cum mișună în aerul irespirabil și fierbinte al soarelui nemilos, pregătind copițele și țarcurile clăilor ce vor păstra neatins locul cu fânul gata de iarnă în fața animalelor sălbatice sau ale altor rumegătoare flămânde de la stânele și hareapele din vecinătățuri. O cheamă Filofteia, și-atât! Din când în când iese din colibă în poiană să scruteze cerul, să dea ocol cu privirea costișelor cu fâneață proaspătă, cautând un petec
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
mine, dar care parcă nu prea păreau după felul în care uitătura, hainele de jigăriți sau interlopi, fețele încruntate și puțin dezirabile, toate și altele etalau că erau gata de orice ca să atace (!), ne aflam doar la granița cu Vestul sălbatic, iar eu îi aduceam în această postură nedemnă. “Culesesem” în treacăt aceste fizionomii când am căscat gura la casino-ul de la “parter”, mă exprim astfel că nu am alți termeni la îndemână pentru a putea descrie și a fi înțelese resorturile
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
Se opri în fața lui și îl întrebă: - Nu ai somn, generale? Runkrahost, ridică privirea uimit. Probabil, din cauza zgomotului furtunii, nu îi auzi pașii. O privi pe prințesă, hainele ude de pe ea, îi puneau în evidență trăsăturile corpului. Părul îi curgea sălbatic pe umeri. Mai devreme, îi simți talia atât de grațioasă, în mâinile lui. Generalul se ridică și, luând-o de mijloc, începu să o sărute cu pasiune. Apoi se opri, o privi în ochi, Talestri părea tulburată și vrăjită. Se
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
pâinea în tigaie și mâncam. - Interesant, așa făceam si noi - dar le mai numeam si fâțe. Vă plăcea să vă duceți pe deal ? FS: Ne duceam pe Dealul Craiovei după mure prin „Rugii Popii” (așa se numeau). Găseam și fragi sălbatici. Dealurile erau pline cu vii. Am locuit într-o zonă viticolă. Toamna, după culesul viilor, mă duceam cu amicul de clasă, Chesa, în via altoită a lu' Lisandru sau la via Lintei și mai găseam struguri sau boabe rămase. Strugurii
PE VALEA OLTEŢULUI de ALEXANDRU CETĂŢEANU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365576_a_366905]
-
dat unui Comandant Ce cu oștenii l-au bătut și-n beci l-au întemnițat... Dimineața, ca un Sfânt, Ioan din beci ieșea afară ! Turba-n mânie Dregătorul...iar Judele, devenea fiară ! Se rânduiau ca să îl bată...c-un cal sălbatic l-au târât Iar un păgân oarecare, cu sabia l-a omorât... Sosit-au 3 bărbați în noapte și lângă Sfânt, au stat pe loc Cântând Cântări Religioase ; deasupra lor, un stâlp de foc ! 70 de ani rămas-au moaștele
SF.M.MC.IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365636_a_366965]
-
înfățișările, cea corporală și cea spirituală o urcă la rang de boiereasă frumoasă, de parcă frumusețea i-ar plăti tribut! Cine nu știe că Botoșaniul Moldovei de sus are pe magnificele lui posesiuni teritoriale fiice sore cu frumoasele flori ale bujorului sălbatic, iar prin aceasta el e o incintă cu flori în inima Moldovei întinse dincoace și dincolo de Prut, să înceapă prin a o privi pe artista Silvia Chifiriuc și se va lămuri! E o formă de represalii față de urâtul care paște
SILVIA CHIFIRIUC. ARTISTA CARE ADUCE SPECTACOLULUI UN ORIZONT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365637_a_366966]
-
Agneta făcându-și baie, era despuiată și se spăla pe cap, lua apă cu pumnul și și-o punea peste părul despletit. Era tot vară, frunzele copacilor foșneau, adiate de un vânticel cald, iarbă mare, pufoasă, plină de maci roșii sălbatici și de crăițe și de ochiul-boului, mirosea a parfum adus de vânt și-a porumb și dovleac copt...Eu m-am așezat pe iarbă, mi-am lepădat un flanel și l-am așternut să vină și Agneta. Doamneee și frumoasă
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
și-a porumb și dovleac copt...Eu m-am așezat pe iarbă, mi-am lepădat un flanel și l-am așternut să vină și Agneta. Doamneee și frumoasă mai era când venea spre mine, ca o naiadă cu corpul ei sălbatic, se despletise și fuiorul părului îi atârna lung până la mijloc, avea ochii umezi și speriați, scăpase parcă de la moarte, dintr-o imaginară încăierare și se agățase de mine, ca o ultimă scăpare. Eu am luat-o de mână și am
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
de Cezarina Adamescu; Femeie în fața lui Dumnezeu și Miercurea din cenușă de Melania Cuc; Când s-au fost spus îngerii - poezii de Traianus; Dintr-un timp al regăsirii și Printre crini și albe turnuri - poezii de Florica Gh. Ceapoiu; Faguri sălbatici - poezii de Marian Dumitru; Monografia comunei Mârșani, județul Dolj de Dumitru Dan și Ana-Maria Rădescu; Doamnele poeziei - antologie trilingvă: română-engleză-franceză, la care scriitoarea Rodica Elena Lupu a fost editor, iar poeta Victoria Milescu corector; Scaunul Harului - poezii de Titina Nica
ÎNTRU „TIHNA PELERINULUI” CITIND „CUVINTE DE MĂTASE” de FLORICA GH. CEAPOIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365656_a_366985]
-
un centaur siluind arborii poemului , mi-e frică să urc scara Supremei Judecăți. Prostul de mine, am înfruntat uneori albastrul cerului, de aceea, fiecare dimineață e o rufă roșie la orizont. În teaca baionetei mele s-a furișat un vers sălbatic. El mă privește cu îndurare și așteaptă să-l agăț în ștreangul singurătății lui. Vai, lumea aplaudă! Scâncetul i-l aud din depărtare, cu silabele atârnându-i pe gură ca niște lampadare vorbitoare.” (Replică lirică la Gellu Naum!) Deseori, se
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
pe care mâine trecând-o voi afla cât de grea va fi peste mine țărâna sunt primul explorator mă uit prin borta cheii văd o pădure virgină voi fi cel mai bogat pământean fiindcă sunt primul explorator al unui ținut sălbatic ce se lăfăie nestingherit după ușă nu mă mai uit nu mă mai uit nicăieri mi s-au aburit lentilele de atâta smog și păcat calc în picioare ochelarii și deodată văd ceea ce până adineaori nu vedeam cu patru ochi
VOI AFLA? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366077_a_367406]
-
spirituală. Astăzi, trunchiul nu-și mai poate primi îmbrățișarea, în schimb, tăinuiește pe lună plină atâtea întâlniri! Când în frunzișul umbros se cântă de dragoste și patos, parcă și timpul stă în loc s-asculte poveștile de dor! Când coamele cailor sălbatici saltă în fuga vântului, și-o ploaie de vară spală poverile ascunse în frunziș; în miez de noapte, când toată lumea doarme liniștită, ielele joacă destine vechi și noi în jurul copacului. Când zilele-mi vor fi pe sfârșite, îmi doresc, la
COPACUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366112_a_367441]
-
le deslușesc rând pe rând. Ajunși în astfel de locuri, cei doi tineri trăiesc o aventură unică, se împărtășesc cu frumusețe, cu gingășie și cu înțelepciunea cerului și a pământului. Ei au parte de toate experiențele oferite de pădure: animale sălbatice, foc de tabără, cort, scăldatul în râu sau în cascadă. Îndrăgostiți de natură și de tainele ei, tinerii sunt încântați și de strălucirea razelor care cântă în zorii zilei, când cerul este senin și adie puțin vântul iar aerul vibrează
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
pe deasupra capului, chiuind, crezându-se fiecare ca fiind cel mai frumos dintre frumoși și cel mai viteaz dintre viteji. Și cum primăvara este plină de viață ca orice fată, într-una din zile împunse cu degetul ei vrăjit bătrânul păr sălbatic din vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
câmp de la poalele dealului e însuși Raiul. Băgară de seamă că și soarele privea admirativ îngerii, alintându-i cu raze călduțe. Și el, ca și ei, așa cum se întâmplă primăvara, păreau, ca toți și toate, foarte tineri. Până și părul sălbatic, cu coaja îngroșată de vreme și scorbura ca o rană veșnic nevindecată, cu crengile înnegrite și strâmbe, înclinat ca un cioban ce se sprijină în bâtă, așa cum era, încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]