2,957 matches
-
din perioada neolitică. Urmează apoi atestarea epocii de bronz prin săpăturile de la Boișoara, Buleta, Bârsești și Govora-sat din comuna Mihăești, orașul Ocnele Mari, Goranu și Râureni din municipiul Râmnicu Vâlcea, Scundu, Ștefănești. Iar epoca de fier este semnalată prin aceleași săpături la "Căzănești, Costești, Ocnele Mari, Bârsești, Valea lui Stan. Fortărețele dacice de la Ocnița, Grădiștea și Tetoiu au format un sistem defensiv ingenios în partea sud-estică a reședinței regilor daci, Sarmizegetusa Regia, din munții Orăștiei. La Ocnele Mari, săpăturile arheologice efectuate
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
prin aceleași săpături la "Căzănești, Costești, Ocnele Mari, Bârsești, Valea lui Stan. Fortărețele dacice de la Ocnița, Grădiștea și Tetoiu au format un sistem defensiv ingenios în partea sud-estică a reședinței regilor daci, Sarmizegetusa Regia, din munții Orăștiei. La Ocnele Mari, săpăturile arheologice efectuate în locul unde a existat cetatea dacică Buridava, cetate menționată de istoricul grec Ptolemeu în scrisurile sale, au scos la iveală bucăți de ceramică cu inscripțiile REB și BUR și o vază pe care scrie "„Basileo Thiamarcos Epoiei”". Acesta
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
devenit un bastion de apărare a intereselor acesteia în est. În perioada 1669-1898 locuitorii greci ai Cretei au luptat împotriva dominației Imperiului Otoman. În 1913, Creta a devenit parte a Greciei. Între 1900-1931 arheologul englez Sir Arthur Evans a efectuat săpături arheologice în apropiere de Heraklion (5 km sud-est de oraș). Datorită lui a ieșit la lumina zilei una dintre cele mai vizitate descoperiri arheologice din ziua de astăzi: palatul din Cnossos, construit în jurul anilor 1500 î.Hr. Arthur Evans a fost
Creta () [Corola-website/Science/296851_a_298180]
-
din satele Chilieni și Coșeni. Are o suprafață de ha. Prima atestare documentară este din anul 1332, însă descoperirile arheologice fac dovada existenței umane încă din neolitic ("Noua, Monteoru, Schneckenberg"), apoi din epoca bronzului și a culturii "Sântana de Mureș-Cerneahov", săpăturile din 1883 făcute în locul numit "Dealul Fragilor" atestând acest lucru. Tot aici au fost descoperite în 1943 două morminte, unul de inhumație și altul de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
bronzului și a culturii "Sântana de Mureș-Cerneahov", săpăturile din 1883 făcute în locul numit "Dealul Fragilor" atestând acest lucru. Tot aici au fost descoperite în 1943 două morminte, unul de inhumație și altul de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren au scos la lumină resturi de construcții din zid de piatră și mortar, fragmente de cărămidă și țiglă, obiecte de ceramică și morminte de incinerație din epoca romană. Pe malul pârâului Porumbele s-
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
urmă). În perimetrul Pieții Revoluției s-a descoperit un "racloir" de silex negru-vinețiu de formă trapezoidala. Obiect folosit la vânătoare în împrejurimile care atunci erau acoperite de păduri. O altă prezență umană în valea localității s-a descoperit cu ocazia săpăturilor pentru Pasajul Mărgineni. La opt metri adâncime, muncitorii găsesc urmele unei așezări din epoca mijlocie a bronzului - "Cultura Monteoru". Un strat gros de mâl a păstrat pentru eternitate dovada marilor cataclisme care au modificat relieful. O alta așezare, de data
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
Daciei, o parte din armata romană, conform mărturiilor istorice, a trecut prin localitate. Eruditul om de cultură gorjean Alexandru Ștefulescu susține într-o lucrare a sa despre Târgu Jiu, că în vremea romanilor localitatea era un vicus, o stațiune comercială. Săpăturile efectuate pentru construirea liniei ferate Târgu Jiu - Rovinari au scos la iveală în partea de sud-est a orașului un mozaic, țiglă și cărămizi romane, precum și ceramică asemănătoare celei descoperite în apropierea castrului roman de la Bumbești-Jiu. Orașul este menționat pentru prima
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]
-
au ocupat partea estică a marii "Puste Maghiare", începând cu partea de nord-est, Bihor, Ținutul Zărandului (regiunea păstrează numele ducelui "Zerind" din dinastia arpadiană), Arad și Timiș până la Dunăre. Prezența maghiarilor aici în nord-estul Bazinului Panonic a fost dovedită de săpăturile arheologice care au descoperit cimitire cu morminte ungare din această perioadă, a descălecatului ("Erdély rövid története"-Scurtă istorie a Ardealului 1989,pag.107). De menționat că în aceast areal mai multe localități mai poartă numele triburilor maghiare descălecătoare (Kér, Jenő
Ungaria () [Corola-website/Science/297060_a_298389]
-
Pasărea, in Câmpia Vlăsiei, subdiviziune a Câmpiei Române, iar din punct de vedere administrativ - teritorial este situat în județul Ilfov. Cele mai vechi așezări omenești descoperite în regiunea în care se află localitatea Otopeni datează din comuna primitivă. Cu prilejul săpăturilor efectuate în anul 1966 pentru construirea Aeroportului Internațional Henri Coandă, arheologul Margareta Constantiniu de la Muzeul de Istorie al municipiului București a identificat fragmente de ceramică veche și alte obiecte care au aparținut unei importante asezări omenești existentă înca din prima
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
2,13%). Pentru 3,05% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Conform datelor recensământului din 1930, populația Cristurului Secuiesc era de 4.128 de locuitori, dintre care 3.476 maghiari, 326 români, 149 evrei, 89 germani, 76 țigani ș.a. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului au adus dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel, pe "Valea Surpat", s-a descoperit o așezare ce conținea resturi ceramice, aparținând evului mediu, iar în albia Târnavei s-
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
stâng al pârâului Baraolt, în locul numit "Pădurea Mare", se află o stațiune locuită în mai multe perioade istorice: în epoca bronzului ("culturile Wietenberg" și "Noua"), în perioada "hallstattiană", în epoca dacică și în epoca premedievală. În anul 1960, cu ocazia săpăturilor de atunci, pe malul stâng al pârâului Baraolt s-au descoperit 13 gropi datând din epoca bronzului târziu. De pe terasa "Vecer" provine o urnă datând din prima epocă a fierului. Localitatea Baraolt s-a dezvoltat începând cu anul 1839, datorită
Baraolt () [Corola-website/Science/297077_a_298406]
-
toate punctele de vedere dezvoltării agriculturii, viticulturii și pomiculturii. Urme arheologice din [[neolitic]] și [[epoca bronzului]], descoperite pe dealul "Merez" din "Valea Urloi", certifică existența unor așezări din trecutul îndepărtat. În toamna anului [[1968]], în curtea Liceului din Urlați, prin săpături întâmplătoare, a fost descoperit un schelet și trei nasturi de cupru, realizați, în tehnica [[secolul XIV|secolului al XIV-lea]], mărturii istorice pentru actuala vatră a târgului. Documentar însă Urlațiul este atestat pentru prima oară într-un hrisov semnat de
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
meșteșugărești complexe. În acest sens, sălile expoziționale sunt structurate pe ideea prezentării principalelor ocupații și meșteșuguri practicate în zonă, aducând astfel în fața privitorului înțelepciunea și îndemânarea arhaică, simțul formelor și culorilor, ingeniozitatea și măiestria meșterului țăran. Patrimoniul arheologic provine din săpăturile efectuate în zona limitrofă orașului Tășnad și cuprinde vestigii ale epocilor: neolitic, bronzului, perioada dacilor liberi. Diverse obiecte și documente din epoca feudală și epoca moderna întregesc colecția de istorie. Regiunea etnografică a Tășnadului este parte componentă a zonei de
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
iunie. Intensitatea vânturilor este redusă și doar vânturile din NV se apropie de 3m/s. Localitatea este atestată documentar din anul 1257 cu numele de Ranoltu. Pe situl istoric al orașului s-au găsit vestigii ale unei colonii romane. În urma săpăturilor arheologice s-au descoperit fragmente ceramice aparținând epocii neolitice (4500-2500 î.C.). Cele mai vechi documente scrise care s-au păstrat datează din anul 1257]. Aici a trăit și Mihai Apafi al II-lea, principe al Ardealului. În perioada anilor
Iernut () [Corola-website/Science/297083_a_298412]
-
al frontierei pentru autoturisme între România și Ungaria. Suprafața totală a Nădlacului este de 133,15 km², din care suprafața arabilă este de 121,17 km². Clima este continental-moderată, cu influențe sub-meditareneene, anual înregistrându-se o temperatură medie de 10-12. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme de locuire din neolitic și din perioada daco-romană. În secolul X așezarea s-a aflat sub stăpânirea voievodului Glad. Există referiri că la Nădlac exista o cetate la 1192, distrusă de tătari în 1241
Nădlac () [Corola-website/Science/297094_a_298423]
-
sub forma "Csíkszereda" într-o scrisoare din anul 1558, cu referire la târgurile săptămânale ținute aici în zilele de miercuri. Până în perioada interbelică denumirea românească a orașului a fost "Sereda Cicului", după care numele a fost tradus în forma actuală. Săpăturile arheologice au scos la iveală în zona cartierului Jigodin urmele fortificației dacice de la Jigodin, din secolul I. Primul document autentic cunoscut care atestă existența orașului ca „oraș de câmpie” este scrisoarea de privilegii eliberată de regina Izabella, mama lui Ioan
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
Matei Corvin, vopsirea diferitelor obiecte publice din oraș în culorile tricolorului (bănci, pubele, stâlpi de circulație etc.), iluminarea în perioada sărbătorilor de iarnă exclusiv cu beculețe roșii, galbene și albastre, schimbarea denumirilor de străzi care evocau memoria unor personalități maghiare, săpături arheologice ostentative în centrul orașului etc. Consilierul său cultural a fost publicistul Ionuț Țene. Pe 16 septembrie 1996, ziua semnării tratatului de bază între România și Ungaria (Tratatul de la Timișoara), a organizat o paradă mortuară pe străzile Clujului. Un sicriu
Gheorghe Funar () [Corola-website/Science/297126_a_298455]
-
șirag de mărgele confecționate din cochilii de scoici perforate și scheletul unui adult, precum și urmele unei locuințe semiîngropate aparținând perioadei hallstattiene. Locuința cuprindea o vatră de foc și mai multe vase de lut care datează din mileniul II î.e.n.. Alte săpături efectuate în 1958 de profesorul Nicolae Lupu din Sibiu în colaborare cu profesorul Nicolae Drăgan din Mediaș, au scos la iveală un mormânt de inhumație cu numeroase obiecte de inventar: o fibulă, un inel de argint, două mărgele din foiță
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
în nord cu Irak; are deschidere, în est la Golful Persic. Numele de "Kuwait" este un derivat al cuvântului arab "ăkwăt", plural "kūt", care înseamnă „fortăreața construită lângă apă”. Istoria Kuweitului până în secolul al VII-lea este destul de puțin cunoscută. Săpăturile arheologice de pe Insulă Faylakah indică fapul că populația locală se ocupă cu comerțul încă din mileniul III î.Hr. Statul a fost întemeiat în secolul al XVI-lea de membrii tribului Al Aniza, alungați de secetă din Deșertul Arabiei. Localizat în
Kuweit () [Corola-website/Science/298113_a_299442]
-
susțin că o formă de protoscriere a existat în China mai devreme de anul 3000 î.Hr. Conform traditiei chineze, prima dinastie monarhică a fost Xia, care a apărut în jurul anului 2070 î.Hr. Dinastia a fost considerat mitică de către istorici, până săpăturile arheologice științifice de la Erlitou, unde au fost găsite rămășițe datând din epoca bronzului, în Henan în 1959. Însă rămâne neclar dacă aceste site-uri sunt rămășițele dinastiei Xia sau unei alte culturi din aceeași perioadă. Prima dinastie din China care
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
în legătură cu Pitagora și cu Medicina Psihosomatică "Articol principal:" Cultura tracă Căutările arheologice ale rămășițelor culturii tracice au demarat în secolul al XX-lea, în special după Al Doilea Război Mondial. Ele s-au desfășurat cu precădere în sudul Bulgariei. În urma săpăturilor intense din anii 1960 și anii 1970 au fost descoperite o serie de morminte și sanctuare tracice. Printre cele mai importante se numără: mormântul de la Sveštari, mormântul de la Kazanlak, Tatul, Seuthopolis, Perperikon, mormântul lui Aleksandrovo, etc. De asemenea a fost
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
lângă orașul Karlovo din Bulgaria. Au fost descoperite o mulțime de obiecte din ceramică șlefuită (bucăți de ceramică-țiglă și vase asemănătoare celor grecești) demonstrându-se astfel bogăția orașului. Ca urmare, Ministrul bulgar al Culturii și-a declarat sprijinul pentru continuarea săpăturilor. La Dabene, în Bulgaria, au fost extrase peste 15000 de artefacte tracice, din aur, inclusiv mii de inele. În august 2006, lângă satul Dubovo a fost făcută o descoperire senzațională. Într-un mormânt în apropierea acestei localități s-a găsit
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
a mare parte din Lucania. Grecii au ajuns și ei să folosească denumirea de „Italia” pentru o regiune mai extinsă, dar abia în timpul domniei lui Cezar August (sfârșitul secolului I e.n.) termenul s-a extins asupra întregii peninsule până la Alpi. Săpăturile arheologice efectuate în toată Italia au dezvăluit prezența omului de Neanderthal în perioada paleolitică, acum circa de ani, urmată de sosirea omului modern acum circa de ani. Vechile popoare ale Italiei preromane - cum ar fi umbrii, latinii (care aveau să
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
FDGR. Vicepreședintele CJ Sibiu este Wiegand-Helmut Fleischer (FDGR). Consiliul Județean Sibiu (33 de membri) are în urma alegerilor locale din 2016 următoarea alcătuire: Descoperirile arheologice făcute pe raza județului atestă faptul că zona a fost locuită încă din paleolitic dovadă stau săpăturile de la Racovița unde s-a găsit un topor de silex aparținând culturii de prund. Fragmentele de ceramică, podoabele, uneltele, mormintele de inhumație, descoperite cu ocazia săpaturilor arheologice ne dovedesc parcurgerea prin etapele succesive ale istoriei (neolitic, epoca bronzului, epoca fierului
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
unei Curți Domnești (menționată ulterior în mai multe rânduri - 1552, 1570, 1594), de către Ștefan cel Mare. Aceasta a exercitat o puternică influență atât în plan economic, politic, cât și administrativ, chiar dacă ea nu a fost decât o casă voievodală. În urma săpăturilor efectuate în anii 1950, atât aici, cât și la Bâtca Doamnei, au fost descoperite vestigii medievale. Marco Bandini menționează că în anul 1646 încă mai erau vizibile ruinele vechii biserici catolice medievale. În perioada Renașterii și Revoluției industriale evoluția continuă
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]