2,662 matches
-
statuetelor descoperite sau reprezentărilor divine de pe sigilii. Acestea din urmă prezintă două modele iconografice principale, constituite de un zeu călare pe taur și de o zeiță nudă, uneori Îmbinate. Statuile din plumb cu trei figuri umane unite, descoperite și În cadrul săpăturilor de la Acemhüyük, Alișar, Boghazköy, Cahgar Bazar, atestă, conform unor cercetători (Balkan, 1992), cultul unei triade divine, venerate În Anatolia Înainte de afirmarea populațiilor indo-europene. Nu poate fi evaluat cu precizie nici gradul de influență al religiei asiriene În teritoriul anatolian marcat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Balkan, 1992), cultul unei triade divine, venerate În Anatolia Înainte de afirmarea populațiilor indo-europene. Nu poate fi evaluat cu precizie nici gradul de influență al religiei asiriene În teritoriul anatolian marcat de fenomenul colonial. Mult mai atestată este perioada hitită, datorită săpăturilor inițiate În 1906 de H. Winckler, care au dus la descoperirea arhivelor regale de la Hattușaș (astăzi Boghazköy la circa 180 de km nord de Ankara). Au fost descoperite aici câteva mii de tăblițe, cele mai multe fragmentate, scrise cu grafie cuneiformă, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar nu Încape Îndoială că astfel de tradiții vor fi fost străvechi: există Într-adevăr date textuale care atestă ceremonii și ofrande sacrificiale În cinstea regilor defuncți tocmai În perioada atestată de arhive. Pentru epoca paleosiriană (cca 2000/1900-1650/1600), săpăturile au adus la lumină o serie de edificii sacre plasate În felurite moduri În mediul urban. Caracterul lor religios este recognoscibil cu certitudine datorită trăsăturilor planimetrice și tipologice recurente și a prezenței de obiecte specifice, mai ales a bazinelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În aria Mării Egee. Să ne amintim, printre altele, de kernoi pentru libații, cu forme tipice și decorațiuni vegetale și animale care țin de motivul fertilității, de rhyata cu cap de leu și figurinele care par să reprezinte divinități. La Ashdod, săpăturile au scos la iveală existența unui loc de cult dedicat unei zeițe (soție a lui Dagonxe "Dagon"?), ale cărei figurări evocă Îndeaproape așa-numita „zeiță mamă” răspândită În lumea miceniană. Tell Qasile (În care era probabil venerat zeul Horonxe "Horon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Strobel, A. (1976), Der spätbronzezeitliche Seevölkersturm, Berlin, New York. LUMEA CLASICĂTC "LUMEA CLASICĂ" tc "" RELIGIILE PREELENICE DIN CRETA ȘI MICENETC "RELIGIILE PREELENICE DIN CRETA șI MICENE" Paolo Scarpitc "Paolo Scarpi" 1. DIFICULTATEA DE A DISTINGETC "1. DIFICULTATEA DE A DISTINGE" După săpăturile lui Heinrich Schliemann la Micene În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și descoperirea Cnossosului făcută de Sir Arthur Evans la Începutul secolului trecut, timp de mai multe decenii a predominat tendința de a confunda religia minoică cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lume preelenică ce părea că, din insula Creta, Își extinsese controlul asupra continentului grec, Îmbrățișându-l Într-o unitate religioasă și culturală moștenită apoi de către micenieni, cu formele și conținuturile sale, În epoca protoistorică. Dar grandoarea edificiilor palațiale ivite din săpături, ca și absența fortificațiilor Împrejurul așezărilor urbane semnalau deja ele singure o trăsătură specifică a civilizației minoice, numită așa după miticul stăpân al Cretei din tradiția greacă. Lumea care se dezvoltase În insulă cu o anumită continuitate de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-lea mileniu Î.Hr. trebuie să fi fost una rafinată și pașnică; o civilizație Întemeiată pe comerț și pe activitățile agricole. Dimpotrivă, cea miceniană - și aceasta o denumire convențională, luată de la numele cetății Micene, primul sit unde s-au făcut săpături -, stabilită În Grecia continentală Începând cu secolul al XIX-lea Î.Hr. și apoi chiar În Creta, avea un accentuat caracter militar și vorbea o limbă proto-greacă, ieșită la iveală fără Îndoieli din descifrarea scrierii. Cu toate acestea, diferențele etnice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adìdaktos era Pythiaxe "Pythia", o fecioară care Îndeplinea această slujbă pentru toată viața. Ea Își dădea răspunsurile după ce intra În extaz, Învăluită de vaporii care se ridicau dintr-o crăpătură În pământ care nu a fost, de altfel, identificată de săpăturile arheologice. Transa era probabil indusă artificial, iar profețiile, de cele mai multe ori În hexametri, pentru că limba zeilor nu cunoaște proza, erau neclare. Sanctuarul dispunea totuși de personal specializat (prophètai) destinat interpretărilor lor. Devenit destul de repede un loc de cult panelenic, oracolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au făcut În esență pe calea arheologiei: liniile fundamentale ale religiei (ca și ale istoriei și culturii) etruscilor au fost Într-adevăr reconstruite mulțumită unei munci complexe și sistematice de filologie arheologică și epigrafico-lingvistică ce a prelucrat date provenind din săpăturile făcute În sanctuare, așezări și morminte, date iconografice desprinse din reprezentări care țin de decorațiunile de pe temple, fresce, vase, candelabre, oglinzi și lăzi În care se păstrau obiectele votive, dar și date epigrafice și arheologice relative la obiecte votive și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu cele romane legate de Jupiter Feretrius. Acest sanctuar primitiv din Tarquinia a permis valorizarea descoperirii făcute În prealabil, dar care reprezintă un obiect al unor interpretări controversate, a unor materiale din epoca de fier (secolele IX-VII Î.Hr.) În săpăturile făcute În alte sanctuare etrusce din epoca istorică, chiar și extraurbane, la Veii și În aceeași Tarquinia: grație acestui context sacral atât de vechi ne-a fost În sfârșit documentată În mod tangibil existența cultelor colective protoistorice, de obicei greu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
schimbe nimic din ceea ce a fost făcut atunci”. 2. Graia urbstc "2. Graia urbs" a) Stadiul cercetării În cele mai vechi morminte și În cele mai vechi depozite din veacul al VIII-lea Î.Hr. În care s-au făcut săpături Încă de la Începutul acestui secol, pe Esquilin, În Forum Boarium, și În necropola forului, lângă templul lui Divus Romulusxe "Romulus", au fost găsite vase grecești, bucăți de teracotă protocorintice și material geometric din Eubeea. A devenit limpede că nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și se inserează În situații istorice și economice particulare. Este vorba despre următoarele texte: - 1 făgăduințe, voturi pentru sănătatea vitelor (83) - 2 ritual care precede semănatul (132) - 3 ritual care precede culesul (134) - 4 rărirea unui crâng (sacru) (139) - 5 săpături efectuate Într-un crâng (sacru) (140) - 6 lustratio agri (suovetaurilia) (141) - 7 tratamentul luxațiilor (160) Cato a consemnat aceste ritualuri pentru agricultori, nu pentru curiozitatea istoricilor religiei romane. Implicațiile acestei simple observații apar clare dacă vrem să Încercăm să reconstruim
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din a doua jumătate a celui de-al IV-lea mileniu până În 1700 Î.Hr.), oferind, printre altele, dovezi despre rămășițele așa-zisei „civilizații de la Hilmand” (un râu din actualul Afghanistan, a cărui deltă se află la granița iraniană) În urma săpăturilor italiene de la Șahr-i Sukhta din Sistanul iranian (Tosi, 1983). Cu toate acestea, nu au adus elemente semnificative pentru problematica noastră (cf. Amiet, 1986). În general, cercetarea arheologică În diferite zone ale Iranului exterior, condusă mai ales de misiuni franceze, italiene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
multe rânduri de istorici care povestesc despre aventurile și cruciadele declanșate pentru convertirea balticilor la creștinism. Cultele se celebrau mai ales În păduri sau În locuințele private, Însă există și informații despre câteva edificii folosite doar În scopuri sacre, iar săpăturile arheologice au scos la lumină rămășițe ale unui mic număr de sanctuare din mileniul I d.Hr. BibliografieTC "Bibliografie" Benveniste, E. (1967), „Les relations lexicales slavo-iraniennes”, În To Honor Roman Jakobson. Essays on the Occasion of His Seventieth Birthday, Haga, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sine mijloace de supraviețuire, apă și hrană, a trăi este deja un „miracol”. 3. Șederea în pustiu Tot despre șederea lui Israel în pustiu, unele publicații ale arheologului italian Emmanuel Anati ar putea furniza un cadru istoric al narațiunilor biblice. Săpăturile întreprinse la Sud de Negheb, în special în regiunea Har Karkom, au dat rezultate destul de interesante. Conform acestui arheolog, regiunea Negheb, adică partea nordică a pustiului Sinai, a fost locuită de milenii. Totuși așezările sunt foarte numeroase în timpul celui de-
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în fine, relatarea biblică are „un fundament în realitate” pentru că Israel ar fi ocupat țara Canaanului după o serie de cuceriri militare. 2. Sedentarizarea progresivă a seminomazilor Pentru a rezolva problemele principale ale primei teorii, în special problema ridicată de săpăturile arheologice de la Ierihon și Ai - menționate mai sus -, a fost propusă o a doua teorie de faimosul exeget german Albrecht Alt. În locul cuceririi militare rapide, ar trebui să considerăm că a avut loc o infiltrare lentă și pacifică a seminomazilor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
actualmente la muzeul din Istanbul (în 1880 Israelul făcea parte din Imperiul Otoman), dar se poate vedea un calc în muzeul Louvre din Paris. Iată o traducere (unele cuvinte nu sunt foarte lizibile și traducerea nu este certă întotdeauna): Iată [?] săpătura și aceasta a fost istoria săpării. În timp ce minerii [?] mânuiau târnăcopul unul spre celălalt și în timp ce rămâneau numai trei cubiți [circa 1,35 m] de săpat, s-a auzit vocea celui care îl chema pe celălalt pentru că în stâncă rezonanța venea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
permite acestuia să obțină sticla suflată, stă la originea acestei revoluții a consumului, permițând o fabricare mai ușoară, mai rapidă și la un cost mai scăzut. Dacă galii cunoșteau și ei, la rândul lor, sticla chiar începând din secolul I, săpăturile arheologice recente arată că ei foloseau pentru băut pahare fără picior, din ceramică, cu pereții subțiri, adesea decorate și purtând inscripții, sau, uneori, chiar pahare din argint. Folosirea paharului din sticlă s-a generalizat începând din secolul al XII-lea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și au căzut acolo mulțime mare dintre ostașii Moldovei.” (Istoria Românilor de Floru, pag. 184 -185) S-au adus și s-a turnat apoi ȚĂRÂNA de la SARMISEGETUZA (scrisoare) Declarație: „Subsemnații atestăm că în ziua de 17 octombrie 1927 am vizitat săpăturile de la Costești ale cetății Sarmisegetuza și am luat pământul de aici, din diferite părți ale cetății și am ales dintr-una din camerele dezgropate și care a ars în cursul asediului, pentru care motiv bulgării de pământ sunt roșii, simbolizând
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
asupra lui Böcklin este consecința contactului îndelungat cu Italia, este vorba de orașe precum Roma sau Florența. Pictorul face parte din grupa artiștilor intitulați Deutschrömer, artiști de origine germană retrași să picteze în Italia. Este perioada în care se fac săpăturile arheologice pentru dezgroparea de sub cenușă și lavă a orașului Pompei, care alături de Herculanum, Stabia și Oplontis, fusese înghițit de erupția Vezuviului în anul 79 î.e.n.. Aveau să fie aduse la lumină o cultură extrem de rafinată și opere de artă precum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
centrală în definirea identității naționale și bază a revendicărilor de ordin politic. Ceea ce poate fi numită "arheologia istoriografică a trecutului", prin care românii și-au "excavat" memoriile colective ale originii, a fost procesul care a catalizat cristalizarea unei identități specifice. Săpăturile istoriografice și lingvistice au fost, după cum vom vedea, mijloacele prin care națiunea română a fost "descoperită". Schema triptică propusă de M. Hroch pornește de la momentul genezei identității naționale, însă după cum am argumentat în rândurile de mai sus, aceasta nu este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și articole. Ce considerați că va rămâne peste timp dintre acestea? În timp vor rămâne, cu siguranță, obiectele arheologice descoperite. Interpretările pot fi, și vor fi, amendate, dar piesele scoase din „arhivele pământului“ și publicate, rămân. La cele descoperite prin săpături sistematice, aș adăuga recuperarea a două tezaure de excepție: cel de monede romane imperiale, descoperit întâmplător, în 1976, la Măgura-Bacău, cuprizând 2828 denari, fiind cel mai mare tezaur de acest fel descoperit până acum în spațiul est-carpatic, și cel de
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
anul 1970, punctele unde au fost găsite au rămas încă necercetate de specialiști, excepție făcând un sondaj arheologic efectuat în septembrie 1988 la nord de biserica satului Siliștea, unde Muzeul din Tecuci, reprezentat de doamna Stela Țau, a făcut câteva săpături, fără a încerca o extindere prin care să scoată la iveală o cantitate de vestigii în măsură să satifacă cerințele unei investigații corespunzătoare. Vestigiile găsite de noi fuseseră scoase la suprafață anterior, cu prilejul lucrărilor agricole și de uz gospodăresc
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Umbrăreștilor. Pe hotarul Umbrărești-Barcea, teritoriu care înainte de cooperativizare aparținea în întregime moșiei Umbrărești, iar acum o parte aparține comunei Barcea, se găsesc multe și diverse vestigii arheologice. Am identificat pe acest loc un bogat și interesant complex arheologic, neexplorat prin săpături. Este situat pe malul stâng al Bârladului, între plantația de salcâmi a satului Siliștea și pădurea Bărcii, în colțul de sud-vest. Urmele depistate au ajuns la suprafață în urma lucrărilor de grădinărie. Ele aparțin unor epoci și culturi diferite, ce s-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
istoric pe teritoriul comunei Umbrărești, că o succesiune de culturi și civilizații s-au perindat pe aceste meleaguri, că urmele sunt numeroase și relevante cu toate că, până la data când se pun pe hârtie rândurile noastre, nu s-au întreprins cercetări și săpături sistematice de către specialiști în domeniul arheologiei. Datările noastre și încadrarea în diferitele culturi propusă aici au la bază determinările și aprecierile făcute de către specialiști de la Institutele de Arheologie din Iași și București, cărora le-au fost prezentate unele materiale descoperite
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]