6,936 matches
-
șalupe și vaporașe mici de pasageri, spre inima deltei. Ambele maluri erau străjuite de plopi și sălcii. Pe malul drept vedeai mâna omului care a trecut pe acolo, la pescuit. Malul stâng era împădurit și inaccesibil. Peste tot erau cuptoare săpate în pământ, gata să primească ceaunul pentru ciorba de pește sau mămăliguță, gropi în care se făcea focul pentru grătar, pescari la pescuit și multe corturi, de toate culorile și mărimile, ascunse printre pâlcurile de copaci. Era începutul perioadei de
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
noastră a fost inspirată: un loc mai înalt între doi plopi tineri, unde am întins cortul, pe care l-am ancorat, atât în pământ, cât și de plopii din jur, să nu avem surprize cu vântul sau ploaia. Apoi, am săpat cu toporișca un șanț de drenare a apei pe lângă cort, iar pământul l-am așezat pe marginea lui, să nu intre furnicile sau gândacii. Am băgat la umbra cortului tot bagajul, iar ce era perisabil, am agățat în curentul aerului
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
tineri rodesc din când în când. Obloanele sunt trase. E noapte și e frig. Tăcerea e un strigăt ce nu mă mai încape. Unghii de suferință în suflet îmi înfig și las gropari de gânduri în dor mormânt să-mi sape. Oceanul deznădejdii, rupând ultimul dig, aruncă peste mine imensele lui ape și n-am măcar puterea pe nume să te strig. Anatol Covali Referință Bibliografică: Obloanele sunt trase / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1910, Anul VI, 24
OBLOANELE SUNT TRASE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373299_a_374628]
-
mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele. Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și nicăieri, nu o mai găseam. Mă enerva atât
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
din cele mai felurite. Apele umflate ale Coiscăi ieșind din matcă și răscolind asfaltul, inundând curtea și odăile casei bătrânești. Vedeam cum mobila e luată de apă, pereții se crăpau, soba plesnea iar...bunicul adormit stătea în locul unde apa năvălea săpându-i mormântul. Iar noi a doua zi găseam casa în ruine. Am înghițit în sec și m-am rugat - lucru rar la mine în acea vreme - de-a lungul întregii scene. Cât mă bucur că totul s-a încheiat cu
PARABOLĂ TÂRZIE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372067_a_373396]
-
mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele. Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și nicăieri, nu o mai găseam. Mă enerva atât
ALEXANDRU CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/372093_a_373422]
-
mi-e obiceiul mi-a luat ceva ca să percep vacarmul la care asistam;din fericire mama ne-a adunat militărește pe mine și pe sora mea în bucătărie. Încă pierdut în reveria orfismului ghiceam cu coada ochiului silueta-i întunecată săpând șanțuri în podea cu pași grei, precipitați și telefonul în mână. În astfel de momente mă bucuram de vulcanismul nativ din venele mamei mele.Sora mea nu știu...parcă era pretutindeni și nicăieri, nu o mai găseam. Mă enerva atât
ALEXANDRU CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/372093_a_373422]
-
Ceea ce realizară deveni unic pentru această zonă mirifică! La ridicarea sfintei biserici se aduseră motocompresoare și picamere cu care ajustară anumite denivelări mai pronunțate și încastrară armătura și betonul în stâncă. Undeva în interiorul bisericuței, într-un fel de cavernă naturală, săpară în munte un fel de cavou unde așezară sfântul și deasupra puseră un geam. Echipa de meseriași ridică biserica în câteva luni. La sfârșitul verii o echipă de pictori realiză, în limita spațiului, câteva picturi cu sfinți direct pe piatră
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
Gângu Publicat în: Ediția nr. 1691 din 18 august 2015 Toate Articolele Autorului Unde fierbe apa-n stâncă Clocotind în roi la vale, Unde-n liniștea adâncă Cerbii-și fac la pas cărare, Unde râde-n soare glia, Unde brațul sapă via Și vibrează ciocârlia - Acolo este România! Unde dealu-și culcă poala Peste câmpii ninse cu maci, Unde cheamă-n dor vioara Doina codrilor de fagi, Unde arde-n lan câmpia, Unde plânge bucuria Si începe omenia - Acolo este România
ACOLO ESTE ROMÂNIA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372122_a_373451]
-
leagăn, cânt duios, Unde doarme-n tihnă glia, Unde rodește hărnicia Și răsună Rapsodia - Acolo este România! Unde-albastru intră-n mare În zbucium de albatros, Și ecouri duc în soare Cântecul păcii sfios, Unde arde-n maci câmpia, Unde brațul sapă via Și așteaptă veșnicia - Acolo este România! Referință Bibliografică: Acolo este România / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1691, Anul V, 18 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Silvia Gângu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ACOLO ESTE ROMÂNIA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372122_a_373451]
-
cazul să dau exemple de state care au capitulat economic în ultima vreme, atât în fața marilor puteri mondiale cât și în fața unor state mai mari, relativ vecine. Evident, puteți bănui și dumneavoastră care sunt unele și altele. Până la urmă, cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Cine a făcut cărțile pentru a distruge economic alte țări, poate ajunge acum în situația în care va primi indirect pedeapsa meritată. Istoria se repetă. De fiecare dată, fiecare mare imperiu a colapsat în
UNIUNEA EUROPEANA A MURIT? EUROPA ÎŞI TRAGE ULTIMA SUFLARE… de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372213_a_373542]
-
pe El, Clipa primenită în straie de Mireasă, Ce cu alai de îngeri mi-a și intrat în casă! ------------------------------------------- Cuvintele sunt mici și nu pot să redea Flacăra trăirii și lacrima din ea, Recunoștința, mila, iertarea și iubirea Ce au săpat în mine și-mi șlefuiesc menirea... 21 august 2015 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Tu ești / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1702, Anul V, 29 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
TU EȘTI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372243_a_373572]
-
să n-aveți teamă nicio zi, că-n giulgi de humă veți pieri! prin vis etern vor înflori, iubiri din lacrimi zi de zi, să n-aveți teamă niciun pic, că vă veți duce în nimic! cu mâinile noi vom săpa, și sufletul v-om alinta, așa cum ați făcut și voi, când eram prunci plini de nevoi! aripi de soare și de vânt, vor odihni la noi în gând, pe buze de copii cuminți, vor plânge vorbele fierbinți, amarul rătăcit prin
IUBIȚI PĂRINȚI CU CHIP DE SFINȚI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372300_a_373629]
-
șalupe și vaporașe mici de pasageri, spre inima deltei. Ambele maluri erau străjuite de plopi și sălcii. Pe malul drept vedeai mâna omului care a trecut pe acolo, la pescuit. Malul stâng era împădurit și inaccesibil. Peste tot erau cuptoare săpate în pământ, gata să primească ceaunul pentru ciorba de pește sau mămăliguță, gropi în care se făcea focul pentru grătar, pescari la pescuit și multe corturi, de toate culorile și mărimile, ascunse printre pâlcurile de copaci. Era începutul perioadei de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
noastră a fost inspirată: un loc mai înalt între doi plopi tineri, unde am întins cortul, pe care l-am ancorat, atât în pământ, cât și de plopii din jur, să nu avem surprize cu vântul sau ploaia. Apoi, am săpat cu toporișca un șanț de drenare[ Drenare = colectarea și evacuarea apei de infiltrație de pe un teren (DEX)] a apei pe lângă cort, iar pământul l-am așezat pe marginea lui, să nu intre furnicile sau gândacii. Am băgat la umbra cortului
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
Articolele Autorului ÎNTR-O BAIE DE LUMINĂ—DOSUL RĂCII ȘI . RUPTURI doar cu zorii mă-mpletesc în cuvinte de la țară când de mama-mi amintesc în vre-un colț tăcut de vară când în poiana din jos noi mălaiul îl săpam strângând lângă el frumos pământu— și-l înveleam pe tulpină-un lat de mână ca să crească pe măsură într-o baie de lumină să-nflorească a lui făptură și era așa frumos eu cu mama în postată în bogata mea
ÎNTR-O BAIE DE LUMINĂ- DOSU RĂCII ȘI RUPTURI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376150_a_377479]
-
bănuit că-i așa de cătrănit și de pornit împotriva personajelor din versurile volumului, personaje din scaunele puterii sau de pe zebra de pe strada Frunzei, sau din partea de Sud a Moldovei de Sud, care ne scuipă pe noi, oamenii „normali” care săpăm fântâ cu fundul în cer și care, când ajungem la Dumnezeu - Drăguțul primim răspunsul sec: „aveți conducătorii și concitadinii pe care vi-ii meritați. Eu am vrut să vă dau altceva, dar voi asta ați ales!: flegme, nesimțire, curve (politice
AM PRIMIT,AM CITIT,AM SCRIS DESPRE... de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376164_a_377493]
-
un orgasm care se numeste dimineață sau zi sau bine ai venit din gesturile tale bărbații își făceau corturi zidite în amintiri cu gratii de condamnare la moarte unii erau calai care se antrenau să vadă cerul din gropi anume săpate în ritm dat de clopote iar inima ta anunță refuzuri matrimoniale vroiai să fii aleasă doar pentru jertfe să fi păzita de 10 cavaleri într-o piață aglomerată plină cu mere gata muscate cu sânii plini de lapte nealterat susținând
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
larg picioarele ca să înghiți lumină și aerîntr-un orgasm care se numeste dimineațăsau zisau bine ai venitdin gesturile tale bărbații își făceau corturi zidite în amintiricu gratii de condamnare la moarteunii erau calai care se antrenau să vadă cerul din gropianume săpate în ritm dat de clopoteiar inima ta anunță refuzuri matrimoniale vroiai să fii aleasă doar pentru jertfesă fi păzita de 10 cavaleriîntr-o piața aglomeratăplină cu mere gata mușcatecu sânii plini de lapte nealterat susținând cu vehemență că ne vrei pe
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
acelei așezări erau un bărbat slăbănog, bătut de griji și nevoi și o femeie cocoșată de muncă în slujba conașului. Amândoi abia își mai târau picioarele de durere, boală și subnutriție. De atâta trudă, nici copii nu făcuseră. În afară de bordeiul săpat sub mal nu aveau nicio palmă de pământ pe care să-l cultive, sau unde să-și crească măcar o găină. Se treziseră ca de obicei dis-de-dimineață ca să-și târască picioarele până la conac și să cerșească mila boierului. Sperau că
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
siguranță deasupra de îndoiala care se manifestă în oameni. În cine inelele se prind unul de altul pe muchii și îngălbenesc în inima cuprinsă de virtute? Între așteptări nu mai încape teama pâlpâie flacăra calmă închisă-n verbe cu semne săpate în pietre pierdute sub ape despre comori uitate, să nu se fure. Referință Bibliografică: Nu mai încape teama / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1617, Anul V, 05 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae
NU MAI ÎNCAPE TEAMA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379747_a_381076]
-
neîndurării se zbuciumă-n tâng bufnița uitării. Din bătrânul dor hoinărind risipe ultimul meu zbor murmură-n arìpe. Din ce i-a rămas sufletului faur tânguios prind glas clopote de aur. Pare prea târziu Pare prea târziu, dar sufletul meu sapă-n tot ce-i viu spre-a afla alt eu. Încă n-am depus armele pe scut, chiar de merg adus sub atât trecut. Tot mai cred și sper că n-o să dispar până când alt cer n-o să-ncep să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379771_a_381100]
-
prelungită. Iar Primăvara-i târzie. Via, pomii din livadă, vite din gospodărie, casă, curte și ogradă, se afumă cu tămâie. Să alunge-n depărtare, molime și duhuri rele. Grădini de-a fi roditoare și sănătoase vitele. Mormintele-n cimitire se sapă și se îngrijesc. Spre a morților cinstire, ce-n loc de veci se odihnesc. Iar printr-o lege creștină, de suflet, spre mântuire, se-mpart: vin, pește, lumină. Cu-a morților pomenire. Că prin Sfânta Sărbătoare ce precede Înviere , se
TRADIȚII DE SFÂNTA BUNĂ VESTIRE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379790_a_381119]
-
Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1727 din 23 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe un drum țesut de stele Ieri un vis se legăna Și din dorurile mele Încă-o haină-și împletea. Iar pe țărmul amintirii Valurile unui vis Sapă-n bolta nemuririi Al durerilor abis. Lângă stânca unei temeri Doar un vis mă aștepta Și purta pe ai săi umeri Cerul care lăcrima. Am sorbit apoi din lacrimi Chiar privirile adânci Și-un izvor străin de patimi Ce mă
ALEAN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374725_a_376054]
-
zădărnicie, de abandon: „M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile uieră/ Săpând grote uriae în tot./ M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...//”( Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]