16,244 matches
-
imaginat-o. Pe doi metri pătrați, ai trasat forme de relief, edificii, străzi. În spațiile libere notezi amănunte. Ai soarta Stațiunii în vârful condeiului. Hotărăști destine, plănuiești lovituri. Poți, de pildă, să-l împingi pe Filozof să spargă Banca. E sărac. Inteligent. Un om ca el merită să aibă bani. S-ar preocupa, astfel, în liniște, de experiențele lui cu iepuri. Noaptea, cuprins de remușcări, și-ar scrie Tratatul „panaceu”; în final, e arestat pentru jaf. Dar nu o să faci asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
numără printre puținii localnici ce părăsesc din când în când Stațiunea. Este liber să plece oricine, însă rar se avântă cineva mai departe de câteva zeci de kilometri, de-a lungul văii, la un descântător. Căutătorul de aur - și mai sărac la întoarcere - aduce vești de dincolo de munte. Cele purtate de către vilegiaturiști sunt contradictorii, iar jurnalul tipărit în Stațiune minte. Și Actorul le-a fost, cândva, în grații, dar, de multă vreme, orice spectacol al său a devenit o batjocură. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cumva sunt împins spre asta tot de către... Poți să înnebunești. Unii își pierd mințile din alte pricini. Magistratul pentru că are prea multă putere, Filozoful pentru că are prea puțină; Eroul pentru că a fost mințit, iar Căutătorul de aur pentru că e prea sărac. Actorul fiindcă nici un rol nu e pe măsura lui. Nimeni nu mai e sănătos aici! Doar simulez că mă supun mesajului. Nu pot fi personaj în cartea nimănui! MAGISTRATUL. Aș putea să-l înfund definitiv pe Romancier. Și el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu neamul ăsta ciufut. Trebuie să respir puțin: le voi da unora bani. Apoi, altora. Vor avea conturi, se văd, deja, bancheri! Își vor depune toate economiile în dreptul unei cifre, pentru a le spori: asta îi va face și mai săraci. Banii au valoare doar atunci când circulă, iar cel care îi va rula voi fi eu. Redeschiderea Teatrului va fi urmată, în scurtă vreme, de închiderea lui definitivă. Actorul s-a lăudat, la beție - dar când nu e el beat? -, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sexual! Toată lumea e, doctore! Instinctul cel mai puternic, precum știi; mai presus decât orice morală sau filozofie, sexul, doctore! Dacă într-o țară superbă și îndestulată ar exista, la un moment dat, numai bărbați, aceștia vor fugi, cu toții, într-alta săracă și urâtă, doctore, fiindcă acolo găsesc femei. Femei slute, pe măsura locului, needucate, rele, dar femei, doctore; și ele și-i doresc, ai lor fiind, mai toți, pieriți într-un război, cei rămași sunt prea bătrâni. Cei veniți au nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
colegiului didactic au atâția bani? Secretarul ridică din umeri. — Unii dintre ei sunt celebri În breasla lor... Poate că de acolo scot mari câștiguri, ori poate că dispun de alte venituri. Messer Teofilo, de pildă, cu prăvălia lui, nu e sărac deloc, dacă e să ne gândim la cât costă doftoriile spițerilor ăstora blestemați... Dante ridică fruntea ca ars, făcând un pas spre secretar, care dădu Înapoi intimidat. Pe dată, Își aminti și el că priorul aparținea și el Artei spițerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-o deschidere din tavan. Glasurile, sunetele surde ale veselei și strigătele Îl făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de Sion, societatea supersecretă Întemeiată la finele primului secol al mileniului II, În 1099, după părerea lui Dan Brown, deși data mai probabilă a Înființării Ordinului Templului ar fi 1118. Sihăstria Sionului s-ar fi aflat de la Începuturi În spatele Cavalerilor Săraci ai lui Hristos, numiți și călugării-soldați, iar faptul că nu-și desfășura lucrarea la vedere ar explica supraviețuirea sa, după masacrul templierilor, până În zilele noastre. Dacă ai citit Codul lui Da Vinci, știi că la Biblioteca Națională din Paris au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cruce lui Iosif din Arimateea când acesta s-a apropiat pentru a culege, În Potirul Sfânt, sângele curgând al Mântuitorului? Care vor fi fiind acele cuvinte? Sau e vorba despre altceva, cum ar fi, de exemplu, secretul descoperit de Călugării Săraci ai lui Hristos În subteranele grajdurilor Templului lui Solomon de la Ierusalim unde au cerut să fie găzduiți? Faptul că decimarea Templierilor a fost săvârșită de Filip cel Frumos cu acceptul Papei Clement al V-lea (dar nu și la instigarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Lucullus sau a altor bărbați cu bună reputație În materie de chiolhanuri. Poate exagerez eu oleacă, dar nu asta contează... Se pare că verificările dispuse de episcop În chestiunea averii lui Bérenger Saunière n-au dat cine știe ce rezultate: preotul era sărac și curat, cel puțin În scripte. În schimb, Marie Dénarnaud devenise subit o mare proprietăreasă - Înțelegeți mișcarea, nu? Rolul ei nu se reduce Însă la prestarea de servicii casnico-amoroase și la asigurarea spatelui preotului evazionist În fața superiorilor. Se mai vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și amănuntele controversate. Înființarea Ordinului Templului era plasată, corect, undeva Între 1118 și 1120, la circa douăzeci de ani după intrarea În Ierusalim, În iulie 1099, a celui de-al doilea val de cruciați conduși de Godefroy de Bouillon. Cavalerii Săraci ai lui Hristos, cum s-au numit inițial membrii miliției organizate de Hugues de Payens și Godefroy de Saint-Omer pentru a asigura securitatea cohortelor de pelerini care invadaseră Pământul Sfânt după eliberarea Ierusalimului, se comportau În egală măsură ca soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de trei ani, numărul templierilor ajunge la câteva mii, iar bogăția lor sporește Într-un ritm galopant, atingând valori inimaginabile. După câteva decenii, cei cunoscuți cândva drept călugării-soldați nu mai sunt deja nici una, nici alta, și cu atât mai puțin săracii cavaleri ai lui Hristos. Devin latifundiari și bancheri capabili să-i crediteze inclusiv pe suveranii continentului, siliți să le recunoască și să le accepte neta superioritate În domeniul economico-financiar. Unul dintre monarhii care Împrumută sume considerabile de la templieri este, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
subvenție fabuloasă pentru proiectul studierii ecuației lui Fridman. Atunci s-a consumat actul al doilea al insolitei Întâmplări care i-a marcat existența. Actul Întâi se petrecuse În urmă cu două decenii, În primul an al studenției sale de provincial sărac, obligat să-și drămuiască atent resusele financiare, constând În bursa de merit și puținii bani care i se adăugau pe filiera parentală. Cu vreo două luni Înaintea vacanței de vară, ceasul lui de mână ieftin, dar solid și funcționând impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mare cutezanță, cum nu mai avuse de demult, din vremea când, băiet fiind, o fugărise și-o șmotrise pe Ienăchița, fata boierului Havuz, cel care, sub pretext că le ia partea împotriva răzășilor mai bogați, le luase vitele răzășilor mai săraci. — Măria-Ta - grăi el tare, pășind în față spre neascunsa mirare a tuturor - sora cinstitului han ar vrea să te cunoască, dar nu cutează. Dacă ea nu cutează, eu cutez și rogu-te dară... Dar aici glasul i se poticni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mult, două-trei tapangele la spinare. Avem să avem și noi oamenii noștri în Moldova. Dar de unde ați strâns galbenii? - întrebă hanul. Am înțeles că ați rămas fără o lescaie. Nici chiar așa, mărite han! - glăsui spătarul. Nu știi vorba ceea? „Săracă țară bogată, bate vânt și crește piatră”. Dar dacă dai piatra la o parte, aurul strălucește până și-n glodul drumurilor. Și nici țăranii noștri nu sunt de ici, de colea. Scutură-i puțin și încep să mârâie. Mai scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trupului. Mamele fetei mele erau două gemene de-aici, de la noi, atât de gemene că nu puteau umbla una fără alta, fiind lipite uite-aici - și hangiul își arătă regiunea șoldului, pe o bună porțiune. — Aha! - făcu Metodiu. — Erau fete sărace, așa că n-a avut cine le desparte - urmă hangiul. Și când s-au făcut mai mari, erau așa de frumoase că nici nu știai cu care să stai de vorbă mai întâi. De măritat, nu s-au măritat, că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
drept vorbind nu mai ești, ia, așa, o vacă de muls pentru fiecare. Un cămin ferm în care arde focul, o mâncare gătită, o lenjerie curată, o afecțiune bogată, totul, ca să mă exprim așa, concură. Sunt căsătorii în care intri sărac lipit și ieși îmbogățit sufletește. Sunt altele în care intri cu sufletul larg și ieși cu picioarele înainte. Nu observați, scumpă doamnă, că totul în lumea asta merge spre ideea de cuplu? Barza cu cocostârcul, iepurele cu iepuroaica, cocoșul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deodată Fibbia. — Dar ce s-a întâmplat? - zise căpitanul Tresoro. — Cunoști dumneata, vajnice căpitan - se-ntoarse Amada spre el - senzația tâmpită când tu, cetățean onest, simplu, care toată viața n-ai vrut să faci rău nimănui, care nu ești nici sărac, nici bogat, care n-ai cârtit un cuvânt împotriva societății bune, vrând dimpotrivă să intri-n ea, și care, plimbându-te pe stradă și salutând în dreapta și-n stânga, bucurându-te de rochia nouă pe care o porți, te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că doară n-o să plecăm cu mâna goală! Cine știe ce matracucă are să vie în locul meu, de ce să-i las toate astea ei? — Nu e frumos ce faci, suflețel - spuse Vodă. Nu sunt lucrurile tale, sunt ale Curții. Uită-te la mine: sărac am venit, sărac plec. — Prost ai fost și prost ești - răspunse Ruxăndrița, sărind în picioare pe ladă, să-ndese mai bine lucrurile. Să știi că fără cufărul ăsta nu plec. Mai bine mă las să mă rușineze osmalâii. La auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eu am înțepenit de tot stând așa. Ori taie-ne, ori scoală-ne, numai nu ne ține în halu’ ăsta. — Bine, sculați-vă - zise Barzovie. Ia spuneți-mi, cum e țara acum? — Cum ai lăsat-o - răspunse Samoilă ridicându-se. Săracă și veselă. — Poporul? — Poporu-i la țară, habar n-are. — Turcii? — Turcii știu, da’ ce să facă? Asta au vrut, asta au. — Fumăritul? — Slab de tot - răspunse Samoilă. Din trei case numai una fumegă. — Văcăritul? — Vai de mama lui! Te sperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gloriam Dei! Metodiu șovăi o clipă, apoi găsi compromisul retoric salvator: — în veci, amen! Episodul 202 PAPA în vremea când se petrec întâmplările din această istorisire, pe scaunul pontifical odihnea Papa Grigorie al XV-lea. Se născuse într-o familie săracă din împrejurimile Romei, fiind - cifră semnificativă - al șaptelea copil al potcovarului Giusto și-al soției sale Mărgărita. Marea epidemie cabalină din 1563-1565 l-a adus pe potcovar la sapă de lemn, așa că micul Pietro va fi dat fără prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atâta... Episodul 220 SPRE VALAHIA — Vorbele domniei-tale mi-au lămurit multe lucruri, iubite frate turc - zise Metodiu. Căci ceea ce nu înțelegeam eu, anume cum se face că o nație ce pare unora nu tocmai inteligentă, ba uneori de-a dreptul săracă întru duh, a supus atâtea popoare, acum înțeles-am deslușit. Totul se trage de la educația eminamente militară ce le dați copiilor. Da, da - încuviință turcul - nu suntem deștepți per total, au ieșit și proverbe în această privință pe seama noastră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
absurde greșeli este o farsă a destinului. Și mie mi-a plăcut să cred întotdeauna că a murit știind că onoarea i-a rămas neștirbită. — Și pentru tuaregi onoarea continuă să fie cel mai important lucru? — Poți fi bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, poți fi umil sau puternic, urât sau iubit, dar nu poți trăi fără onoare, răspunse Gacel cu hotărâre. Și poți ajunge în rai sărac, umil și fără neveste, fiindcă acolo domnește belșugul și toate dorințele îți vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tuaregi onoarea continuă să fie cel mai important lucru? — Poți fi bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, poți fi umil sau puternic, urât sau iubit, dar nu poți trăi fără onoare, răspunse Gacel cu hotărâre. Și poți ajunge în rai sărac, umil și fără neveste, fiindcă acolo domnește belșugul și toate dorințele îți vor fi împlinite, dar nu poți ajunge în rai fără onoare. Este singurul lucru pe care trebuie să-l aduci cu tine. — Niciodată nu mi-a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce se gândește doar la succes și la bani câștigați cu ușurință... Turki Al-Aidieri dădu din cap dezaprobator. — Și, după părerea mea, felul în care se procedează nu duce decât la decadență și depravare. Poporul meu poate că e foarte sărac și condamnat să dispară asemenea uneia din acele specii amenințate ce pier zilnic din cauza civilizației, dar poți fi sigur că în ziua în care vom dispărea din acest deșert o vom face respectându-ne pe noi înșine și legile strămoșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]