5,379 matches
-
să nu-ți poți onora datoriile către stat și să fii acuzat de sabotaj, motiv pentru care mulți chiaburi (și nu numai) au făcut ani grei de pușcărie, sau chiar nu s au mai întors vreodată acasă! Din respect, unii săteni ne mai ajutau cu transportul, cu culesul, alții ne cereau bani, însă mulți se fereau să ne dea o mână de ajutor deoarece la capătul ariei cei de la sfatul popular înfipseseră în pământ o pancartă pe care scriseseră <<Nu ajutați
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
lor, motivând totodată că întârzierea înființării colectivului se datorează chiaburilor care nu vor să și vadă averea pierdută și trecută <<în mâinile celor ce muncesc>>, dar mai ales lui Neculai Busuioc și preotului Vasile Lupu care au influență negativă asupra sătenilor, precum și a celorlalți 4-5 chiaburi care mai erau prin sat (de fapt, majoritatea erau deja la pușcărie)”. i. Metodele de tortură ale Securității Pentru o mai bună înțelegere a ceea ce a fost și a însemnat pentru mulți români Securitatea, am
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Budapesta sub intitulări publicistice precum: Ghimpele, Alegătorul liber, Unirea democratică, Claponul, Națiunea română, România liberă, Timpul, Voința națională, Constituționalul, Moftul român, Vatra, Ziua, Epoca, Epoca literară, Foaia interesantă, Convorbiri literare, Convorbiri critice, Viața românească, Gazeta poporului, Adevărul, Evenimentul, Protestarea, Gazeta săteanului, Drapelul, Sara, Literatura și arta română, Pagini literare, Noua revistă română, Luceafărul, Universul literar, Opinia, Lupta, Povestea vorbei, Revista contimporană, Lumea veche, Tribuna, Reformatorul, Lumea ilustrată, România jună, Die Zeit...; mai notez pentru nota de pitoresc: săptămînalul umoristic Claponul era
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nuanțe circumstanțiale: cauzală - Câinele care flămânzește tot la oase se gândește.; El,1/care e bolnav,2/nu a venit. 1 / finală - Fă-i pod dușmanului care se duce.; Își pusese speranța în Ion,1/care strânsese semnături de la toți sătenii.2/ condițională - Nu trece gârla al cărui fund nu-l vezi.; Ce bucătăreasă ar fi aceea 1/care nu face mămăligă?2/ consecutivă - Pe Mureș și pe câmpie / Nu-i mândră să-mi placă mie.; N am mai văzut așa
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
iar fâneața se obținea prin defrișarea pădurilor. Erau pe atunci păduri nesfârșite de fag și de brad și luminișuri foarte puține. Pădurile erau atât de Întinse Încât nu era nici o restricție În tăierea lemnelor. Lemne aveam destule și slobode, spuneau sătenii. Plutăritul era pe atunci un izvor de venituri. De n-ar fi apa Mureșului, n-am putea trăi, mai mărturiseau oamenii locului. Dară cine e harnic a face plute și a purta plute pe apa Mureșului capătă bani de trăit
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
câteva schimburi, apoi a Încălecat pe un cal al tatălui său și a luat-o peste dealuri, pe la Pădurea Dobrenilor, descinzând după mai bine de o oră de drum la Gura Pârâului Gălăuțașului, unde, Într-o odaie din casa unui sătean, Cotfas, a deschis școală. Din câteva scânduri geluite, ajutat de doi săteni, a făcut o tablă, câteva bănci - un fel de măsuță, având fiecare câte două scăunele, au așezat În peretele dinspre ușă un cuier În care să-și agațe
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
a luat-o peste dealuri, pe la Pădurea Dobrenilor, descinzând după mai bine de o oră de drum la Gura Pârâului Gălăuțașului, unde, Într-o odaie din casa unui sătean, Cotfas, a deschis școală. Din câteva scânduri geluite, ajutat de doi săteni, a făcut o tablă, câteva bănci - un fel de măsuță, având fiecare câte două scăunele, au așezat În peretele dinspre ușă un cuier În care să-și agațe sumănelele copiii când vor veni la școală. O sobă mică, un fel
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cuier În care să-și agațe sumănelele copiii când vor veni la școală. O sobă mică, un fel de godin, a fost așezată Într-un colț din spatele odăii. A pornit apoi prin sat, mergând din casă În casă, și Îndemna sătenii să-și dea copiii la școală. Peste câteva zile au venit la școală vreo cincisprezece copii, apoi au mai venit cinci. Ultimii erau din Preluca, Zăpode și Dealul Armanului. Iarna, când era frig, Încălțați cu opinci și Îmbrăcați cu câte
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cunoscut și În Sărmaș, Subcetate sau Toplița. Poreclele uneori se moșteneau din tată-n fiu. Când vlăstarul era o personalitate mai puternică În lanțul generațiilor, primea porecla și o transmitea urmașilor. În ore de răgaz, duminica sau În sărbători, erau săteni cu un simț mai pronunțat al umorului care inventau astfel de porecle, având În vedere temperamentul sau anumite trăsături de caracter. Acești oameni ciufelnici, cum li se spunea În sat, nu rareori transmiteau urmașilor acest simț al umorului. Zgârcenia, infatuarea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
din cătunele mărginașe În ultimele decenii. Poiana Mureșului(centru) În Poiana Mureșului au fost la Început doar patru gospodării și nu cu mult mai multe În așa zisa zonă de centru. Cel dintâi a fost Țăran Toader căruia Îi ziceau sătenii Hulpea, poreclă moștenită de la tatăl său Ion, care s-a stabilit aici după ce a trecut apa Mureșului, venind din Sărmaș. E posibil să fi fost Înrudit cu țăranii din Preluca sau cu cei de pe Dealul Armanului. Oricum, muntenii Îi numeau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
posibil să fi fost Înrudit cu țăranii din Preluca sau cu cei de pe Dealul Armanului. Oricum, muntenii Îi numeau țărani pe cei care veneau din zona de câmpie. Și trebuie să fi fost un om șiret de i au dat sătenii această poreclă, Hulpea (vulpea). Lângă el locuia Într-o căsuță mică, având doar o singură odaie, Farcaș Dumitru, venetic aici din părțile Hodacului de pe Valea Gurghiului și Însurat cu o descendentă din stirpea Cotfăsenilor. Cei trei copii ai lui au
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
se trage din neamul Rugineștilor, foarte răspândiți În sat. Trei frați: Dumitru, Andrei (Călugărul) și Constantin se ridică În Preluca, iar al patrulea, Neculai, coboară În Zăpode pentru a scăpa de corvoada aducerii apei. După ce a trecut la cultul baptist, sătenii Îi ziceau Pocăitul. Ceilalți trei din Preluca sunt porecliți Pici. De unde o fi inventat porecla cel care a scornit-o, n-am putu afla. Trei case mai erau până la confluența celor două pâraie: a lui Stan Gheorghe al Todericăi, Căoaciul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Trâmbițaș, rudă, dacă nu chiar frate cu Învățătorul Trâmbițaș, isteț ca toți copii din flori, Învață de la tatăl său meseria de fierar și când tatăl său, bătrân fiind, nu mai poate mânui ciocanul și nici să potcovească vitele și caii sătenilor, i-l dă lui Toader, nu lui Nuțu, fiul său adevărat. Hărnicia, spiritul gospodăresc și exigența În conducerea gospodăriei le-a moștenit de la tatăl lui. Urmau apoi Luncanii: Ion și Vasile, ultimul poreclit Ragelă. Ion moare de tânăr iar nevasta
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Rugină făcuse armata prin zona Timișoarei sau fusese camarad de arme cu niște bănățeni care, se știe, conjugă verbul a fi la indicativ prezent, persoana Întâi folosind forma eu mi-s, pe care o adoptase și Rugină al nostru. Și sătenii lau poreclit Misli. În partea dreaptă a Părăului locuia Cotfas Toader, bunic al unui coleg de-al meu de școală, Ștefan. Era Însă și bunic după mamă, al lui Milu ceterașul, fecior al lui Vasile al lui Ionuc, de pe Dealul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de la Ciudica a mai rămas Eudochia (Cita) singură și fără vedere. Nu după mult timp, pe lângă ea se aciuase o femeie sărmană, venită nu se știe de unde, dar purtând mereu strie bărbătești. O chema Leontina și era Învăluită În mister. Sătenii nu știau dacă este bărbat sau femeie, fiindcă timbrul vocii ei era mai degrabă bărbătesc. Se spune că niște bărbați din sat ar fi vrut odată să se dumirească dacă Leontina e bărbat ori femeie. N-au reușit să o
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
a Înlătura acest mister, că biata de ea a dispărut În codru, sexul rămânând astfel Învăluit În mister. După această pățanie, au fost văzute iar Împreună, Cita și Leontina, cea dintâi purtând un băț iar Leontina ducând-o de braț. Sătenii, În casa cărora intrau, le dădeau o masă caldă și ceva merinde În traistă. După mai mulți ani a mai apărut la casa lor un biet sărman, Șubenschi. Cred că era de origine poloneză, dar cum a ajuns În aceste
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
trei sărmani bătuți de soartă. El, Șubenschi, le mai aducea câte un braț de lemne din pădure, apă În casă și le făcea focul, iar ele Îi mai spălau hainele și Îi găteau câte ceva de mâncare din ce primeau de la săteni. Când eram copil, eu așa i-am apucat, așa Îi țin minte de atunci. Cu timpul Însă, după ce au am plecat În lume, s-au stins din viață pe rând toți trei. Acum locul acolo este pustiu, Îl scurmă sălbăticiunile
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
picioarele cu cele două mâini, așa făcea toate treburile din gospodărie: cosea iarba, reușea să Încarce carul cu fân și ducea apă din Zăpode, ținând găleata Într-o mână În poziție călare. În mâini avea o putere extraordinară - puterea compensației. Sătenii spuneau că de punea mâna pe o femeie, aceea nu-i mai scăpa. Unele nu prea voiau să-i mai scape. Dar ce, el nu-i bărbat? spuneau acestea. Nuțu Mic, deși mai mic de statură, era harnic, bărbat vrednic
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
În fața unui foc care era Întreținut toată noaptea și cu o talangă În mână, era nevoie să-ți păzești avutul. Nu rareori se Întâmpla ca spre ziuă să te fure somnul și să te pomenești cu mistreții În păpușoi. Câțiva săteni aveau arme și Într-o toamnă Întreagă, stând de pază, mai Împușcau câte un godac. Era un spor de carne de vânat pentru iarnă. Tot acum cartofii ajungeau În pivnița țăranului și dacă avea pruni ceva palincă pentru sărbători nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ar mai ține măcar o săptămână această toamnă, Își ziceau uneori câțiva țărani din sat, vreo douăzeci, am merge la moară la Ditrău. Am avea făină de grâu până la primăvară. Mălai pentru mămăligă mai măcinăm noi și În Toplița. Erau săteni care aveau și cai bună. Până acolo, la moara secuilor erau vreo douăzeci de kilometri, iar pe Șesul Ditrăului mai ieșeau noaptea haitele de lupi la șosea. Din cele zece căruțe care Își propuneau să meargă la moara din Ditrău
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
următor aceiași ciobani urcau cu oile la munte. De obicei cu această petrecere se terminau muncile de toamnă. De acum putea să vină iarna. Și nici nu mai Întârzia mult, cu câteva zile Înainte de sfârșitul lunii noiembrie venea deja vifornița. Sătenii nu mai aveau de făcut cumpărături, doar gaz pentru lămpi și lămpașe, chibrituri, sare și bineînțeles tutun. Pentru toate acestea, era suficient să meargă la prăvălia evreilor o dată pe săptămână. Duminica se Îmbrăcau În straie bune și mergeau la biserică
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mergeau la biserică. De multe ori aceasta le era singura ieșire pe săptămână, profitând și de faptul că duminica prăvăliile și crâșmele evreilor erau deschise. Iarna Măcinatul la moara din Ditrău era un privilegiu al celor care aveau cai. Ceilalți săteni, care erau majoritatea, măcinau grâul, secara și porumbul În Toplița și nu Întotdeauna se putea merge cu sania trasă de boi ori vaci. Mulți luau sacul, cam de douăzeci de kilograme, În spate și, din două-n două săptămâni, măcinau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
vră Domnul” voința omului nu contează în realizarea destinului, planul ce se urmează fiind unul divin; p. 157, r. 1 3 : „să nu zică Vodă, când a trece pe aici, că satul nostru e mai leneș decât alte sate” orgoliul sătenilor de a nu fi catalogați drept inferiori din considerente gospodărești aparente; r. 16 17 : „așa, cu amăgele, se prindeau pe vremea aceea flăcăii la oaste...” stagiul militar era mai mult decât o obligație, era mai degrabă un supliciu, de care
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
nume Steve Munteanu a venit la Covăsânț iar Halga Dumitru a capitulat în fața Evangheliei. O dată cu el se convertește și Pribeg Dumitru. Timp de șase ani Dumnezeu a lucrat la convertirea acestui suflet. După convertire cei doi frați au adunat mulți săteni în casa fratelui Halga Dumitru pentru studierea Cuvântului. În anul 1899, Halga Dumitru este ordinat ca diacon al bisericii din Covăsânț. Dumnezeu l-a folosit ca lucrător și la biserica „Dragostea”, cartierul Pârneava din Arad. Dar mai mult decât atât
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
parohială din zid pentru cele 247 de familii, respectiv 946 de suflete. Cea din Strâmba fiind construită din lemn în 1839 sau 1840. A trecut neobservat, pe aici, războiul balcanic, dar din „marele război” satul a purtat doliu după câțiva săteni căzuți, monumentul închinat eroilor îl pomenește și pe N. Pricope (1877) dar și pe mai mulți dintre cei căzuți între 19161918, respectiv C. Lefter, I. Chițu, V.T. Diaconu, N. Postovaru ș.a. văzuți absolut întotdeauna ca niște eroi ai neamului și
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]