2,895 matches
-
au decis părăsirea satului, fondând mai tarziu satele Pitulați, Scorțaru și Siliștea. Vatra satului a fost așezată inițial în locul numit "Siliște", la confluenta râului Râmnicul Sărat cu Șiretul, care își schimbă albia după jumătatea secolului al XVII-lea. Cu timpul, sătul se extinde spre sud, inițial în jurul bisericii de lemn construită în 1834, după care în jurul bisericii din zidărie din 1910. Actualul cimitir, așezat cândva la marginea satului, spre sud, este acum în mijlocul satului și desparte satul cel nou de vatra
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
cu cele de după-amiază. În anul 1933, localul școlii se mărește cu un antreu, ce va servi drept cancelarie. Tot acum, aflăm că școala deținea teren agricol pe care il dădea în arendă. În anul 1968 potrivit noii Reforme administrative, sătul Bursuceni, comuna Verești trece sub administrarea județului Suceava, școala devenind Școala Generală Bursuceni. În anii comunismului, se construiește corpul de clădire unde astăzi învăța elevii din ciclul gimnazial(„școală nouă”). Construcția are parter și un etaj, fiind înconjurată de lotul
Bursuceni, Suceava () [Corola-website/Science/301936_a_303265]
-
fiind cel Volhinian, de depozite sarmațiene. Litologic acesta este alcătuit din depozite detritice reprezentate prin alternante de argile și nisipuri, la care se adaugă unele nivele de gresii și calcare oolitice, lentile de prundișuri, etc. Din punct de vedere geomorfologic, sătul Calafindești se află pe platoul structural, ce are o înălțime maximă de 504 m (la Ciuhă), numit Dealul Taranca. Vatra satului se află între altitudine de aproximativ 375 m și 504 m, pentru că teritoriul agricol aferent satului să coboare la
Comuna Calafindești, Suceava () [Corola-website/Science/301937_a_303266]
-
aproape 40 de ani. Acesta provine dintr-o veche familie de preoți. Gheorghe Manoliu (tatăl său, îngropat în același cavou), Gheorghe Bicleanu (bunicul său) și Costache Theodoru (străbunicul) fiind succesiv pentru o perioadă de peste 100 de ani parohi ai bisericii sătulului. 20 iulie 1404 - satul Dolhesti este menționat pentru prima data in dania făcută de Alexandru cel Bun Mănăstirii Poiana 1470 - Biserică din Dolhesti este menționată documentar pentru prima data. 1561 - Alexandru Lăpușneanu dăruiește Mănăstirii Pobrata (Probota) satul Dolhești de pe Șomuz
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
nelocuite, 547 menaje, 1183 bărbați și 1221 femei, un total de 2404 suflete" 1912 - s-a construit școală veche, pe locul celei din 1867. În anii primului război mondial aici a funcționat un spital pentru răniți 1918 - la sfârșitul Primului Război Mondial, sătul a numărat 108 fii ai satului morți pe câmpul de luptă și 115 veterani. În cinstea lor s-a construit în 1927 Monumentul eroilor. În 1923 veteranii de război au fost împroprietăriți cu câte 5 ha de pământ pe fosta
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
care legau orașele de la Marea Neagră cu Polonia și cu orașele de la Marea Baltica pe văile Șiretului și Sucevei ne dau certitudinea că aici a existat o populatie din timpuri străvechi, care se ocupă cu agricultura și cu creșterea animalelor. În documente, sătul Fântânele apare și sub denumirea de Stârceni. Într-un document din 22 martie 1621, Alexandru Ilieș întărește schimbul de moșii: Mitropolia Moldovei da satul Stârceni Ținutului Sucevei și primește satul Udești de la Ionașco Gheghea. Mai tarziu, în anul 1662, sătul
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
sătul Fântânele apare și sub denumirea de Stârceni. Într-un document din 22 martie 1621, Alexandru Ilieș întărește schimbul de moșii: Mitropolia Moldovei da satul Stârceni Ținutului Sucevei și primește satul Udești de la Ionașco Gheghea. Mai tarziu, în anul 1662, sătul ajunge în proprietatea vistiernicului Iordache Cantacuzino. În catastiful general al tuturor banilor pe care i-a dat vistiernicul de pe toate moșiile sale se arătă: 60 sate întregi, 15 jumătăți de sate, 2 jirebii, 33 fălci de vie în valoare de
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
care i-a dat vistiernicul de pe toate moșiile sale se arătă: 60 sate întregi, 15 jumătăți de sate, 2 jirebii, 33 fălci de vie în valoare de 14.300 galbeni, 650 galbeni pe Fântânele și pe Boșotiani. În anul 1803, sătul Fântânele aparținea pitarului Iordache Cănănău care avea 2.248 lei bir, 5 breaslași cu 72 lei bir și 166 liuzi. La 26 iunie 1841 se dă anaforaua divanului în pricina de judecată dintre banul Costache Botez (proprietarul moșiei Siliștea) și
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
obiectiv turistic este biserică satului, din lemn de stejar, despre care se estimează că a fost construită în anul 1800, fiind vizibilă pictură care se păstrează destul de bine. Hramul bisericii este „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil". Fiind foarte aproape de Cluj-Napoca, sătul are aproape toate utilitățile: curent, telefon internațional, internet, gaz metan, apă potabilă, cablu TV.
Tăuți, Cluj () [Corola-website/Science/300358_a_301687]
-
Climă este boreala, cu ierni relativ geroase și primăveri reci. Vară este călduroasă, temperaturile atingând în lunile iulie și prima jumătate a lunii august circa 28-30 grade Celsius. Vânturile, în general, sunt reduse că intensitate, iar precipitațiile sunt relativ numeroase, sătul fiind una din zonele județului cu precipitații relativ mari. Floră și fauna satului este una specifică zonei de silvostepa, predominând salcâm, stejar, gorun, frasin, carpen etc., iar animalele frecvent întâlnite sunt iepuri, căprioara, mistreți, pisica sălbatică, bursucul, dihorul, lupul etc.
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
istoria să atestata în documente emise în urmă cu peste 650 de ani. Câteva din aceste documente păstrate în Arhivele de Stat ale județului Mureș sunt și cele emise în anii 1332, 1348, 1461, 1733, 1750, 1805. Potrivit acestor documente, sătul apare cu denumirea Bobohalma, termen românesc căruia îi corespunde denumirea maghiară Babahalma. Etimologia cuvântului este următoarea: Babă - nume de persoana (sau substantiv comun "babă" = bătrână) plus cuvântul maghiar "halma" care înseamnă "dealul babei". Populația localității pare a fi fost mixtă
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
mici, acoperite cu stuf sau paie, construite din schelet de lemn și bulgărite cu pământ amestecat cu pleava. Dar vremurile grele au trecut, cedând locul altor vremuri noi care au deschis porțile spre civilizație și bobohalmenilor. De la an la an, sătul și-a schimbat înfățișarea. În locul caselor scunde, întunecoase, neîncăpătoare, au apărut construcții noi pe ulițele care coboară de pe dealuri spre drumul principal. Orașul cel mai apropiat de sat, Târnăveni, a devenit un punct de atracție culturală, economică și administrativă și
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
între care și polonezii Solosovics (numele lor ulterior a fost maghiarizat). Familiile cele mai vechi sunt: Steloias, Doboli, Calcea, Gociman, Arnăut, Boroc, Cojocaru, Floroianu și Stroie. Întemeietorii glajariei au fost din familiile Hartfig, Vitman, Ghembeschi, Ioncu, Șuler etc. La început, sătul Barcani a aparținut din punct de vedere administrativ de comună Zagon. În 1856, Barcani, numit atunci Barcan, era cătun al satului Zagon. Din "Tabella Naturom" întocmită de Protopopiatul Ortodox Treiscaune în 1843, rezultă că în acel an în " Zagoni-Bodza" s-
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
Climă este una temperata, cu ierni relativ reci, primăveri și ierni geroase. Vară este călduroasă, temperaturile atingând în lunile iulie și prima jumătate a lunii august circa 28-30. Vânturile, în general, sunt reduse că intensitate, iar precipitațiile sunt realtiv numeroase, sătul fiind una din zonele județului cu mari precipitații și cu mare rezervă de apă potabilă, poate datorită și celor două păduri care înconjoară satul (la est și la vest). Floră și fauna satului este una specifică zonei de silvostepa, predominând
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
din Rășinari, pictură aflată în prezent la Muzeul Catedralei Ortodoxe din Cluj-Napoca . Hartă indică că, în acea perioadă, există în sat un singur podeț care permitea accesul spre pădurea și pășunea din estul satului. Drumurile sunt orientate spre Comitatul Cojocna, sătul fiind inclus în structura administrativă a acesteia. Analiza Hârtii Iosefine, completată de informațiile statistice ale secolului al XVII-lea și perioada următoare, scoate în evidență faptul că satul a început o etapă de dezvoltare și oarecare prosperitate odată cu alungarea turcilor
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
de a nu deranja linia vădit greșită a politicii partidului în domeniul agricol. În toamna anului 1989, într-un reportaj destinat activităților agricole, televiziunea națională prezenta producțiile bune ale anului agricol, menționind recolte record la cultura cartofului în județul Cluj, sătul Aruncuta . În realitate recoltatul cartofului încă nu începuse { " mă uitam la televizor și- am ramas perplex fiindcă eu participăm în fiecare an ,alături de mama, la " scosul cartofului " - povestește G.T din Cluj " }. Aceste " producții record ", folosite de propagandă de partid
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
domnia mea. “* Martori .' Jupan Voicu Dobriță, jupan Galea, Ștefan Turcul.”. Acest act din 1461, februarie, 10, se găsește la Arhivele statului, din Craiova, Fond Colecție de documente, pachet 39. Documentul atestă existența satului Godeni la 1461 și în secolele anterioare, sătul fiind întemeiat la acea dată de înaintașii domnului Vlad Țepeș care dețineau această moșie de mai multe generații. În anul 1864, așezarea a devenit comună, parte a raionului Amaradia, având în componență localitățile: Godeni, Spineni, Valea Mare, Ploștina, Belcia. în
Godeni, Dolj () [Corola-website/Science/300400_a_301729]
-
Școala era într-un local construit din cărămidă, acoperită cu tablă de fier, avea 2 săli de cursuri, una cu cubajul de 138 mc, frecventata de 120 elevi și alta cu cubajul de 68 mc frecventata de 51 elevi. Despre, sătul aparținător Nedeia se scrie că „își trage numele de la Cetatea Nedeia, înființată se zice de fenicieni” și ..aflată în locul numit Marmurele, după nume unei bălti mai mici decât baltă mare (baltă Nedeia). Pe teritoriul acestei localități, la punctul numit „Gură
Comuna Gighera, Dolj () [Corola-website/Science/300399_a_301728]
-
localitarea Tunari s-a mai numit la început TUNARU, după cum reese din amprentele unei ștampile a autorității locale de la sfârșitul secolului al XIX, probabil în amintirea viteazului tunar. Până în anul 1859, anul Unirii Principatelor românești sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza,sătul Tunari a existat pe un alt amplasament, spre sud-west,la 1 km,în punctul denumit SILIȘTEA-azi Ilaru. Aici, există o cruce din piatră, de 2m înălțime, materializând,prin grijă boierului Radu Mucica,locul Bisericii și centrul satului.Pe cruce sunt
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
în plasă Vidra a aceluiași județ, comuna Vărăști-Obedeni având 2914 locuitori, iar comună Dobreni-Câmpurelu2466. <br> În 1950, comunele au fost transferate raionului Vidra și apoi (după 1952) raionului Oltenița din regiunea București. În această perioadă, comuna Dobreni-Câmpurelu a fost desființată, sătul Câmpurelu trecând la comună Colibași, iar satul Dobreni la comună Vărăști. În 1968, comuna Vărăști a revenit la județul Ilfov, reînființat; tot atunci, a fost desființat satul Obedeni, comasat cu satul Vărăști. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
județul Gorj, Oltenia, România. Satul Frasin este de forma liniară. De la intersecția cu drumul Moțeștilor, mergând spre nord, nu mai sunt case. Vin câmpuri cultivate și apoi, ca la un kilometru, începe Rogojina, cătun care face parte din comuna Jupânești, sătul Vierșani. Religia oamenilor din partea locului este creștin-ortodoxă, parohia cuprinde patru biserici. Bisericile sunt la Rogojina, la Moțești, biserica nouă, construită de o familie avută a satului, Ciugulea, la Frasinu, o bisericuța simplă, „pe Linie”, care poartă deasupra ușii numele celor
Frasin, Gorj () [Corola-website/Science/300460_a_301789]
-
evreu din Transilvania încreștinat în Biserică Ortodoxă din Piscuri.In anul 1930 este atestata comună Piscurile într-un act întocmit de prefectul județului Gorj Petre Petrescu și C.D. Piscureanu primarul comunei Piscurile. În anul 1945 este atestat la reforma agrara, sătul Piscuri aparținător de comună Sardanesti având primar pe Grigorie Bratu din Piscuri. Locuitorii satului au dat jertfă de sânge pentru apărarea pământului strămoșesc și întregirea neamului românesc în cele două războaie mondiale.Tot ei s-au opus cu înverșunare instaurării
Comuna Plopșoru, Gorj () [Corola-website/Science/300465_a_301794]
-
din anul 1751 sub denumirea de Bélbor. Originea denumirii este neclară: după unii istorici români (printre care O.C. Tăslăuanu ) se menționează două variante: - BEL (bel, beljebb - mai jos de) BOR (Borsec), - BÉL (a) BOR (a). De-a lungul timpului, sătul este menționat cu diferite denumiri: Belvor (pe hărțile Iosefine din 1769-1773), Bélbor (1788,1806), Bélabora (1850),Gyergyó-Bélbor (1851), Bélbor, iar după 1918, Bilbor. Conform informațiilor culese din folclor, prima denumire a fost "Satul lui Runcan", familia Runcan fiind a unor
Bilbor, Harghita () [Corola-website/Science/300474_a_301803]
-
Giurgeului de pe Valea Mureșului superior unde se înregistrează temperaturi mult mai scăzute. În anul 1992 au fost numărate aici 3.751 persoane, din care 2.409 români, 1.312 maghiari, 28 țigani și 2 germani. Conform recensământului din anul 2011, sătul numără 3.279 de persoane; din care: 2.323 români, 946 maghiari și 10 romi. Funcția economică de bază este industria de exploatare a materialelor locale, iar funcția secundară este agricultură zoopastorală și producția agricolă vegetală practicate în cadrul gospodăriilor individuale
Tulgheș, Harghita () [Corola-website/Science/300488_a_301817]
-
pe două metafore antagonice: râul luminos, cu melancolica sa curgere, care reprezintă viața fericită de odinioară, și copacul înnegrit de flăcări, ars, simbol al morții, care apare în ultimul cadru. Sunt prezentate peripețiile din spatele liniilor inamice ale unui băiat orfan, sătul de atâta mizerie și dornic de a răzbuna moartea părinților săi. "Andrei Rubliov", al doilea film al regizorului, cunoaște primele dificultăți reale în relațiile cu autoritățile. Iată ce îi reproșa, de pildă, primul secretar de partid al Moscovei: "„La sfârșitul
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]