4,482 matches
-
tatăl. Oare auzea bine? Văzând ce față făcea Sampath, domnul Chawla se umplu de iritare. — Ce privire ridicolă de incredulitate exagerată! Și-ai face bine să pui mâna să-nveți niște filozofie și niște religie, îi spuse. Oamenii o să se sature rapid pentru că nu ești în stare o discuție la un nivel mai profund. O să-ți cumpăr un exemplar din Vede. Chiar nu poți să stai aici la nesfârșit și să spui prostii. Maimuțele aruncară cu mere în capul domnului Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
părul să-i arate mai bine. De ce nu te duci să te speli? Cina e gata în zece minute. James și-a cufundat fața în fanta mătăsoasă a gâtului Juliei și a inhalat profund. —Doamne, îți ador parfumul. Nu mă satur de tine. Ești drogul meu. Urăsc momentele când ne certăm. Și eu le urăsc, dragul meu. Julia l-a sărutat cu tandrețe pe frunte și s-a ridicat. Cum am mai zis: hai s-o lăsăm baltă. Mâncăm și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nou capul. Cele trei femei au rămas tăcute, dar și-au aruncat priviri îngrijorate. —Nick, trebuie să fii puternic, i-a spus Julia cu fermitate. De dragul lui Milly. Nick a izbucnit într-un hohot de râs ușor isteric. M-am săturat să fiu puternic, Julia. Am fost nevoit să fiu puternic atunci când a murit Caitlin, apoi a trebuit să fiu puternic ca să-mi sprijin fetița rămasă fără mamă, iar acum iar trebuie să fiu puternic în vreme ce Susan se luptă să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nevoit să fiu puternic atunci când a murit Caitlin, apoi a trebuit să fiu puternic ca să-mi sprijin fetița rămasă fără mamă, iar acum iar trebuie să fiu puternic în vreme ce Susan se luptă să rămână în viață. La dracu! M-am săturat să fiu puternic! Nimeni n-a scos nici un cuvânt. Atmosfera din încăpere devenise, dintr-odată, încărcată de tensiune. După câteva secunde, Nick s-a ridicat și s-a dus la Julia, căreia i-a pus o mână pe umăr. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încet în timp ce pornea la drum, mereu spre apus, cufundându-se în umbrele ce puseseră deja stăpânire pe pământ, știind că acea noapte de marș fără grabă va interpune între el și urmăritorii săi o distanță de nedepășit. Cămila băuse pe săturate cu o zi înainte, n-o obligase să meargă mult, nici să facă mari eforturi, era grasă și puternică, cu cocoașa plină și lucioasă, semn că avea rezerve destule pentru mai bine de o săptămână, dacă înaintau în același ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să fiți înapoi când se luminează. E clar? — Foarte clar, domnule... — Și pentru dumneata, Ajamuk? Am auzit, domnule locotenent. — Saud? — O să trimit un om la căderea serii. — Atunci, de acord, conchise. Mâine vreau să mă întorc la Tidiken... M-am săturat de targuí, de căldură și de situația asta absurdă. Dacă n-a murit și nu vrea să se predea, terminați-o cu el, împușcați-l. Aproape în aceeași clipă regretă cele spuse, dar înțelese că nu trebuia să dea înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
puțurile și le deranjau femeile. Noaptea se lăsase grea peste întinderea pietroasă, prima hienă râdea în depărtare și stelele sfioase clipeau pe un cer ce avea să se umple în curând de ele, un spectacol minunat pe care nu se sătura niciodată să-l admire, pentru că acele stele din nopțile liniștite erau, probabil, cele care îl ajutau să continue să fie mereu la datorie după o lungă zi de căldură, plictiseală și disperare. „Tuaregii înfig stelele în suliță ca să-și lumineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sângele absorbit de mindirele groase. Nici o respirație, nici un sforăit ușor, nici un cuvânt rostit în somn, nici măcar râcâitul unor unghii ce scarpină pielea uscată de soare și nisip. Doar tăcerea și câteva muște izbindu-se de geam, ca și când s-ar fi săturat de sânge și s-ar fi luptat să iasă la lumină și la aer liber. Zece metri mai departe, împinse ușa de la pavilionul căpitanului și, pentru prima dată, soarele intră din plin în încăperea prăfuită, oprindu-se deasupra patului mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se înălță pe cer, puse în sacul de piele revolverul greu ce aparținuse căpitanului Kaleb-el-Fasi și, renunțând cu durere la spadă, pușcă și zdrențuitele sale gandurah, își începu încet drumul de întoarcere. Se opri în casbah, unde mâncă până se sătură, bău un ceai clocotit, tare și dulce, care făcu să-i circule sângele în vine cu putere, și își cumpără o cămașă nouă, de un albastru electric, ce-l făcu să se simtă fericit pentru o clipă. Refăcut, își reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acum și neamurile de la Câmpulung. La o săptămână-două se pomenea cu maică-sa sau cu taică-său, și cel mai adesea cu Vlăduț, care prinsese gustul plimbărilor la București, fiindcă avea unde să tragă câteva zile, până s-ar fi săturat de umblat prin discoteci. Vlăduț era mai mic cu trei ani decât ea și n-ar fi avut altceva de făcut decât să se distreze bântuind prin baruri și discoteci, dar uite că-și făcea griji și pentru ea. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n mână cu moartea - tremurul și zbaterea disperată care precede înțepeneala de pe urmă... Banii, cruzimea, lăcomia și iarăși foamea, foamea de peștele prins în ac, zbătându-se pe tăvălitura de paie tocate și pe urmă în tigaia bătrânului, ca să-l sature... Și el, Rafael, s-ar fi putut agăța în acele undiței, iar după aceea ar fi sfârâit în tigaie. Frântura asta de coșmar, fulgerându-i pe dinaintea ochilor pentru o secundă, îl făcu să se răsucească pe burtă și să înoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ușor pentru unii ca noi, care-și mănâncă nopțile pe aici... Rafael se ridicase-n capul oaselor pe marginea patului și se freca la ochi. Ațipise preț de-o jumătate de minut, prea de ajuns. Nu-i bine să te saturi, tot ce-i peste, cât să te țină atârnat, să nu te spulberi, vine dintr-o ispită rea. Îmbuibarea cu somn, cu mâncare, cu băutură, femei... Îmbuibarea și obsesia, uite-l pe fraieru’ ăsta de Milică cum oftează. Toată lumea oftează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-o umple de tot felul de boli. Nu mai acceptă și nu mai permite, în definitiv, e o femeie liberă, la care el că liberă pă dracu’, lui unu’ i s-a acrit de atâta libertate și s-a săturat de când o duce-n spinare cu tot cu copil, și ea că tocmai d-aia, îl scutește și-l ușurează, e liber să se ducă, să nu-l mai vadă, da, cum a auzit, să nu-l mai prindă la ușa ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ia gândul. Să-i intre bine-n cap: ea e mai mult decât ar vrea el s-o facă să creadă. Încă-i tânără și arată bine și n-ar fi nimic pentru ea ca să-și refacă viața. S-a săturat până peste cap de un linge-blide care-și arogă niște drepturi asupra ei, drepturi de stăpân, el, care nici măcar soț... N-ar fi mare lucru ca să-și pună mintea să-l dea în judecată... Păi, cu ce drept dă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
le mâncau din ajutoare după ce-i crescuseră și-i educaseră cu bătaia și se bucuraseră la porția lor de mâncare și căraseră în draci de la bucătărie margarina și gemul, și salamul pentru copiii lor de acasă, dar tot nu se săturau, și uite-i îmbuibându-se și cu ajutoarele lor, să le fie rușine. Li se urcase și ăstora democrația la cap. Orfanii, handicapații, retardații, oligofrenii, pegra și rușinea unei țări care se vrea intrată în Europa, se distrau cu jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sentința cu belșugul de fructe și de legume care nu mai au loc pe tarabe. Se revarsă și curg la vale pe foi de ziar și pe folii de polietilenă așternute pe trotuare. N-ar fi mare lucru să te saturi și numai uitându-te, sorbind din lumina mare a amiezii și, oricum, în trecere îți umpli buzunarele și sânul - o căpățână de usturoi și o ceapă, două mere, două roșii și un ardei pentru o sălățică, trei cartofi și doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Lăsase să-i cadă lesa din mână ca să-l îmbrățișeze. — Nu-ți face probleme. E cuminte. Am văzut cât de cuminte... Zici că te gândeai. Ți-era dor, ai? M-ai lăsat acolo și-ai fugit ca un laș. — Mă săturasem, crede-mă, îmi ajunsese la os. De șapte ani... Și la mine nu te-ai gândit că tot de șapte ani? Mie nu-mi ajunsese la os? Și uite-mă că-s tot acolo, spuse, smiorcăindu-se teatral. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
așa încât, iar o cotropiseră amețeala și moleșeala aceea dulce care-i dădea târcoale și o adulmeca și se freca de ea ca o pisică. Trecea tot mai des prin stările astea înainte să i se facă foame sau după ce se sătura. Aștepta nemișcată, pândind, stând la fereastră și uitându-se după Velicu. Își asculta trupul: foamea, somnul, copilul care începuse din nou să miște, ca și cum ar fi dat să-i spună ceva și n-avea glasul destul de limpede pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Mirela, după cum și pentru el, așa încât acum nu mai vroia și nu-i mai trebuia. N-o mai căutase din ziua când îi spusese că s-a chiuretat. Sunt femei gârlă, iar el, unul, nu se plânge. Gata! S-a săturat până peste cap de ifosele Mirelei. Cum se mai încăpățâna să creadă și să-l facă și pe el să creadă că ea e altceva decât e de fapt. O amărâtă, asta e, care după ce c-o ajuți, mâncându-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
astea... Ei, asta-i acum! Stătea acolo ca și legat, țintuit locului, nu se mai putea dezlipi de curul ei, dragostea mea, patima și păcatul, te-aș fi mâncat de vie ca să te simt cum miști în mine să mă saturi, să-mi dai curajul vieții, dragostea mea, să-mi dai viață. Simțeam cum se scurge viața din mine, iar în rest, vorbe, vorbe de clacă: aluzia lui că-i sătulă, c-ar fi mâncat la bărbați pe săturate, până i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scurge viața din mine, iar în rest, vorbe, vorbe de clacă: aluzia lui că-i sătulă, c-ar fi mâncat la bărbați pe săturate, până i s-ar fi aplecat, era, desigur, prea subtilă pentru ea. Degeaba că s-a săturat, că n-arăta deloc sătulă, și nu-i ardea de aluzii deștepte, de cât de pornită era pe bărbații de-aici, care după ce că-s faliți în ultimul hal, nu se uită nici în oglindă, ce mai, te dezgustă. Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
l-am plimbat. Îl mai scot o oră diseară și mi se pare rezonabil. Mai am și alte treburi, mami... Tăcu. După o pauză de zece secunde, parcă se rupse ceva în el și iar începu să strige. M-am săturat de câinele ăsta. Să nu-l mai aud, că-i crăp țeasta cu toporul!... Mă duc și-i dau drumu-n stradă, să se ducă dracului în pizda mă-sii de unde a venit. Mi-a mâncat zilele... — Nu-l mai înjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
penitenciar de maximă siguranță, durată să răzbată prin veacuri, cocoțată în vârful dealului și unduind ca o fantomă în ger și în ceață. În local era cald, o atmosferă plăcută, familiară, străbătută de aburii de la bucătărie, care aproape că-i săturau înainte să vadă pe masă varza călită și cârnații, fripturile și castronelele cu ciorbă de burtă, un deliciu și un lux pe care și-l permiteau mai mult de nevoie, dată fiind meseria care-i ținea toată ziua pe drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
L-a Întrerupt pe poet cu un gest scurt, apoi i-a făcut cămărașului semn să se aplece, dându-i porunca pe care trebuie să o transmită: — Stăpânul nostru le aduce la cunoștință poeților aici de față că s-a săturat să audă repetându-se mereu aceleași teme, nu mai vrea să fie asemuit nici cu un leu, nici cu un vultur și Încă și mai puțin cu un soare. Fie ca aceia care n-au altceva de spus să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sfârșise, venise ora plecării. Când i-am dat vestea, prințesa mea se arătă tristă, dar resemnată. Te credeam fericit. — Am trăit un rar moment de Încântare, vreau să-l Întrerup câtă vreme e intact, ca să-l redobândesc intact. Nu mă satur contemplându-te, cu uimire, cu dragoste. Nu vreau ca mulțimea care ne invadează să-mi schimbe privirea. Mă Îndepărtez vara ca să te regăsesc iarna. — Iarnă, vară, te Îndepărtezi, mă regăsești, crezi că poți dispune nepedepsit de anotimpuri, de ani, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]