3,304 matches
-
au hotărât să unească „Pământul crăiesc” cu teritoriile locuite de sași, punându-le sub o singură stăpânire și sub același sistem de taxe, cu condiția ca pe acest teritoriu să existe drepturi și libertăți egale pentru toți locuitorii, români sau sași, fără deosebire. Această măsură s-a concretizat prin diploma dată la 3 februarie 1453 de către regele ungur Ladislau al V-lea, care la îndemnul guvernatorului Ioan de Hunedoara, a dăruit sașilor din cele „Șapte scaune” cetățile Lotru, Turnu Roșu și
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
drepturi și libertăți egale pentru toți locuitorii, români sau sași, fără deosebire. Această măsură s-a concretizat prin diploma dată la 3 februarie 1453 de către regele ungur Ladislau al V-lea, care la îndemnul guvernatorului Ioan de Hunedoara, a dăruit sașilor din cele „Șapte scaune” cetățile Lotru, Turnu Roșu și Tălmaciu, cu condiția ca pe aceasta din urmă s-o dărâme iar pe celelalte să le întărească și să le apere. O dată cu cetățile au fost donate sașilor și satele domeniului feudal
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
de Hunedoara, a dăruit sașilor din cele „Șapte scaune” cetățile Lotru, Turnu Roșu și Tălmaciu, cu condiția ca pe aceasta din urmă s-o dărâme iar pe celelalte să le întărească și să le apere. O dată cu cetățile au fost donate sașilor și satele domeniului feudal al Turnului Roșu printre care și jumătate din Racovița, cealaltă jumătate aparținând deja lui Simion Magnus. Scaunul filial al Tălmaciului a intrat de drept în posesia celor „7 juzi” în 2 martie 1453, dată după care
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
și satele domeniului feudal al Turnului Roșu printre care și jumătate din Racovița, cealaltă jumătate aparținând deja lui Simion Magnus. Scaunul filial al Tălmaciului a intrat de drept în posesia celor „7 juzi” în 2 martie 1453, dată după care sașii în dorința de a se prevala de prevederile diplomei, au pus stăpânire și pe jumătatea de sat ce aparținea lui Simion Magnus. Au făcut acest lucru, modificând în textul diplomei termenul de „"vallibus"”(văile) cu „"vallachis"”, căutând să dovedească că
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
deduce acest fapt dintr-un document datat în 21 ianuarie 1474, prin care voievodul Blasius Magyar poruncește oficialităților săsești să-i restituie lui Tobiasi vechea proprietate și racovicenilor să-l recunoască pe acesta drept stăpân și să i se supună. Sașii n-au fost însă de acord cu decizia voievodului și în anul 1486 au atacat-o pe cale juridică, pe motivul că posesiunea Racovița a aparținut coroanei regale și drept urmare li se cuvine lor. Cu ocazia judecării procesului la Cluj, în afară de
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
stare de iobăgie, nobilimii asigurându-i-se vechile privilegii. Ca urmare a trecerii țării sub o nouă stăpânire, în pragul secolului al XVIII-lea în istoria Racoviței se înscriu două evenimente: Se știe că prin diploma andreană din anul 1224, sașii au fost îndreptățiți să folosească în comun, împreună cu vechii proprietari bunurile „"Terrei Blachorum"” și că aceștia, în dorința lor de a trata pe băștinași drept parteneri neegali la bunurile comune, cu timpul au prins a se deda la fel și
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
stabilească în orașe și obligându-i din ce în ce mai mult la suportarea diferitelor sarcini feudale. Mai mult decât atât, baștinașilor li s-a interzis să fugă de pe „"Pământul Crăiesc"” în cel al comitatelor și de asemenea, să-și pască vitele pe pământurile sașilor. O dată cu apariția cetăților feudale de pe domeniul Tălmaciului, castelanii au obligat locuitorii să le apere, împreună cu granițele țării în schimbul unor oarecare libertăți. Așa ajuns populația „"iobagiones castri"”(iobagi ai cetății) cu certe obligații militare, obligații regăsite de-a lungul timpurilor sub
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai târziu, de către invadatorii turci. 1252 - Barassu: În acest an, regele "Bela al IV-lea" donează "„tera Zek”", comitelui Vincențiu, fiul lui Akadas, proprietate așezată între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor "„de Barasu”" și cele ale secuilor de Sebus. "Fr. Killyen", referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ținut întreg. După afimația sa, toate cele trei toponime la care face referință documentul se referă
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
plin cu apă. 1477: Este terminată Biserica Neagră. Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al doilea turn al bisericii nu va mai fi construit niciodată. 1486: Brașovul și toată Țara Bârsei intră în "Universitatea Săsească", prin confirmarea privilegiului Andreanum pentru toți sașii din Sibiu, Mediaș, Brașov și Țara Bârsei. 1521: Judele Brașovului, "Johann (Hans) Benkner", primește de la "Neacșu" din Câmpulung, într-o epistolă scrisă în limba română, vești despre mișcările trupelor turcești de dincolo de Dunăre. 1524: Se construiește în lemn Cetățuia, o
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
utilizeze generatoare proprii. 1940: În urma Dictatului de la Viena, Brașovul rămâne României. Pe 10 noiembrie cutremurul puternic este resimțit și la Brașov (7,4° pe scara Richter) 1943: Până în 1944 Brașovul suferă distrugeri însemnate din cauza bombardamentelor aviației americane. 1945: În ianuarie, sașii din Brașov sunt deportați în U.R.S.S. Între 8 septembrie 1950 și 24 decembrie 1960 s-a numit Orașul Stalin, după Iosif Vissarionovici Stalin, și a fost capitala regiunii cu același nume. A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
își face simțită prezența în fruntea mișcării politice a năsăudenilor o reprezintă solicitarea înființării la inițiativa lui Moisil a unui district autonom al Năsăudului. Solicitarea era o urmare a emiterii Diplomei din 20 octombrie și a agitației provocate de revendicările sașilor, secuilor și maghiarilor de restaurare a vechilor comitate, lucru care provoacă o mare îngrijorare în rândurile foștilor grăniceri. În acest scop în cadrul unei adunări a liderilor năsăudenilor, se decide trimiterea unei noi delegații la Viena. Deși au avut de înfruntat
Grigore Moisil (vicar) () [Corola-website/Science/311169_a_312498]
-
în timpul așa-numitei „Operațiuni Jedburgh”. Grupurile "Jedburgh" trebuiau să coordoneze și să urmărească parașutările de provizii destinate gurpurilor Maquisului din spatele frontului german. De asemenea, în spatele liniilor germane operau în cooperare cu rezistența, dar nu în subordinea directă a SOE, unitățile SAS formate din luptători britanici, francezi și belgieni. Forțele terestre care participau la debarcările de la începutul operațiunii "Neptune" erau formate din nouă divizii americane, britanice și canadiene. În săptămânile care au urmat primilor debarcați li s-au adăugat noi unități. Flota
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
Ioan Leca și-au adăugat la numele lor epitetul de hagiu, semn că ar fi fost la Ierusalim. Un alt document care a rămas prin arhive aduce precizarea că ei se considerau "natione valachus", diferențiindu-se clar ca origine de sași, greci sau bulgari. Din rândurile familiei se remarcă Nicolae Leca, fiul lui Radu Leca, care s-a căsătorit cu Maria (născută Zaharia Nicolau) și au avut patru copii: Radu, Ioan, Dumitru și Antonie. Familia soției avea în acele vremuri una
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a seriei de televiziune "Alte und neue Heimat" (vechea și noua patrie) difuzată inițial de postul "WDR 3", ulterior "WDR 5". Timp de 7 ani a fost referentă culturală a Grupei landului Renania de Nord - Westfalia (Landesgruppe Nordrhein-Westfalen) a Asociației sașilor Transilvăneni (Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen), timp de 6 ani a fost președinta comitetului de sprijin pentru sașii transilvăneni și șvabii bănățeni evanghelici (Hilfskomitee der Siebenbürger Sachsen und evangelischen Banater Schwaben). Timp de mulți ani Höchsmann-Maly a fost angajată ca referentă
Irmgard Höchsmann-Maly () [Corola-website/Science/311323_a_312652]
-
3", ulterior "WDR 5". Timp de 7 ani a fost referentă culturală a Grupei landului Renania de Nord - Westfalia (Landesgruppe Nordrhein-Westfalen) a Asociației sașilor Transilvăneni (Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen), timp de 6 ani a fost președinta comitetului de sprijin pentru sașii transilvăneni și șvabii bănățeni evanghelici (Hilfskomitee der Siebenbürger Sachsen und evangelischen Banater Schwaben). Timp de mulți ani Höchsmann-Maly a fost angajată ca referentă culturală a grupei regionale Drabenderhöhe și inițiatoarea unui mic amsasamblu, denumit "Grüppchen" (Grupușor) al femeilor originare din
Irmgard Höchsmann-Maly () [Corola-website/Science/311323_a_312652]
-
Regman ș.a. La întâlnirile săptămânale ale cercului participă cu regularitate și Lucian Blaga, dar și alte personalități ale culturii române. Dorin Speranția are contribuții diverse la activitatea cercului: conferințe, lecturi, recitaluri de pian. Fiind solicitat și de cercul muzical al sașilor, participă de mai multe ori la manifestări organizate în comun, unele chiar la Muzeul Brukenthal. Publică articole în presa centrală și locală și pregătește teza de doctorat în biologie. Obține diploma de doctor în medicină în 1946 și se căsătorește
Dorin Speranția () [Corola-website/Science/311406_a_312735]
-
-și găsească paleta și stilul său propriu, operele sale găsindu-și prospețimea și căldura, totul fiind îmbogățit cu efecte lirice. După perioada romană, Friedrich Mieß revine la Brașov unde-și deschide un atelier de pictură, el fiind unul dintre primii sași care au trăit profesionist din pictură. Călătorind mai rar, după anul 1894, cu preponderență după 1897, Mieß s-a implicat în viața artistică a orașului Brașov. Interesul său primordial, în spiritul valorilor istorismului, l-a îndreptat către valorificarea pe plan
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
Călătorind mai rar, după anul 1894, cu preponderență după 1897, Mieß s-a implicat în viața artistică a orașului Brașov. Interesul său primordial, în spiritul valorilor istorismului, l-a îndreptat către valorificarea pe plan artistic a patrimoniului și a istoriei sașilor transilvăneni. Astfel, artistul Friedrich Mieß face parte din grupul scriitorilor, istoricilor și etnografilor sași al căror efort s-a coagulat în recuperarea moștenirii istorice revelată de monumentele medievale transilvane și valorificarea muzeală a costumelor tradiționale și a obiceiurilor ce au
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
în viața artistică a orașului Brașov. Interesul său primordial, în spiritul valorilor istorismului, l-a îndreptat către valorificarea pe plan artistic a patrimoniului și a istoriei sașilor transilvăneni. Astfel, artistul Friedrich Mieß face parte din grupul scriitorilor, istoricilor și etnografilor sași al căror efort s-a coagulat în recuperarea moștenirii istorice revelată de monumentele medievale transilvane și valorificarea muzeală a costumelor tradiționale și a obiceiurilor ce au întărit identitatea etnică săsească prin intermediul tradiției. În acest sens, grupul de intelectuali sași era
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
etnografilor sași al căror efort s-a coagulat în recuperarea moștenirii istorice revelată de monumentele medievale transilvane și valorificarea muzeală a costumelor tradiționale și a obiceiurilor ce au întărit identitatea etnică săsească prin intermediul tradiției. În acest sens, grupul de intelectuali sași era compus din personalități marcante brașovene cum au fost Julius Heinrich Groß, Adolf Meschendörfer, Ernst Kühlbrandt, Oskar Netoliczka, etc. La Brașov realizează cea mai mare parte a creației sale în pictură și grafică. În scurt timp, atelierul său devine un
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
a prelucrat și asimilat din peisagistica germană, mai ales din operele pictorilor Max Liebermann și Fritz von Uhde. Friedrich Mieß a ilustrat cinci cărți publicate de către Wilhelm Morres începând cu anul 1898. Subiectul acestora era legat de istoria și tradițiile sașilor transilvăneni, ele au fost publicate în cadrul colecției „Biblioteca săsească a poporului și tinerilor”, colecție inițiată de către librarul Heinrich Zeidner. Toate ilustrațiile au fost create narativ descriptive, ele reprezentând personalități ca Michael Weiss, Johannes Honterus sau Markus Pempflinger precum și episoade istorice
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
cel de al doilea război mondial până în anul 1944 când este rănit și se întoarce în Brașov. La sfaturile mamei sale, pentru a nu cădea în mâinile Armatei Roșii se refugiază în Germania. Neadaptându-se acolo, rămânând mereu bârsan și sas, Werner Horvath devine un peregrin al cărui scop în viață este opera lui Friedrich Mieß. Astfel, începând din anul 1956 a adunat toate manuscrisele și materialele publicate de către unchiul său și a recuperat o mulțime de lucrări de pictură ale
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
Transilvania, Țara Românească sau Dobrogea. În secolul XIX se dezvoltă în sânul clasei mai învățate din populația de limbă Daco-Romană (așa cum o definesc lingviștii) un sentiment național nou, ca în toată Europa. Așa cum nemții, fie ei Prusaci, Bavarezi, Austrieci sau Sași, dezvoltă sentimentul germanității, așa cum Italienii, fie ei cetățeni Piemontezi, Austrieci, Toscani, Napolitani sau Sicilieni, dezvoltă sentimentul italianității, deasemenea "Volohii" din Banat, Crișana, Maramureș, Ardeal, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova de apus, Bucovina și Basarabia dezvoltă sentimentul "românității", indiferent că erau supuși
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
Corvey din apropierea Höxter-ului. Aceasta a fost secularizată în 1802. Warburgul a aparținut administrativ din 1321 până în bis 1806 de episcopia din, jumătate din membrii dietei orășenești fiind din Warburg. Warburg este un posibil loc al Irmisului, o clolonă sacră a sașilor. Teritoriul actual al orașului este prin tradiție catolic cu excepția cartierului Herlinghausen. Din 1816 o dată cu venirea administrației prusace a crescut numărul locuitărilor cu o mărturisire de credință protestantă. În 1826 a fost întemeiată în centru o comunitate evanghelică. În anul 1890
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
la confluența a trei regiuni istorice: Mărginimea Sibiului, Țara Loviștei și Țara Făgărașului. Această amplasare a făcut ca Racovița să beneficieze de toate avantajele includerii sale la începutul secolului al XV-lea în „Scaunul filial al Tălmaciului”, unitate administrativă a sașilor transilvăneni din „Scaunul Sibiului” și mai apoi din Universitatea Săsească până în anul 1876. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]