6,494 matches
-
face din cearta savanților o trădare de neiertat, spuse el și reluă, după o clipă de tăcere: iată planul meu. Planul acesta prevedea folosirea blasterelor, sporirea tensiunii musculare prin accelerarea vitezei de zbor, precum și exterminarea parțială a ambelor grupuri de savanți. Căpitanul Leeth nici nu pomeni de inamicul din afară și nu păru să-și dea seama că-și dezvăluia planul în fața unui emisar al taberei adverse. În încheiere, îi spuse lui Grosvenor: - Voi avea nevoie de serviciile dumitale. Ca nexialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dezvăluia planul în fața unui emisar al taberei adverse. În încheiere, îi spuse lui Grosvenor: - Voi avea nevoie de serviciile dumitale. Ca nexialist, care ai o imagine de ansamblu asupra relațiilor dintre diverse științe, poți juca un rol decisiv împotriva celorlalți savanți... Descurajat și obosit, Grosvenor se dădu bătut. Prea era mare haosul ca să-i poată veni de hac de unul singur. Oriîncotro își îndrepta privirile, vedea numai oameni înarmați. Zărise peste douăzeci de cadavre. Dintr-un moment într-altul, armistițiul fragil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
monstrul? - Da, recunoscu fizicianul. Morton se gândi câteva clipe, apoi rosti încet: - Va trebui să supun aprobării celorlalți propunerea dumitale. Am pornit într-o expediție de explorare. Avem tot ce ne trebuie pentru a transporta mii de specimene extraterestre. Ca savanți, totul ne interesează. Totul se cuvine cercetat. Totuși, dacă am rămâne încremeniți în spațiu câte o lună întreagă pentru fiecare dintre specimenele pe care vrem să le luăm la bord, călătoria noastră ar dura cinci sute de ani, în loc de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de probleme. Încep să cred că în trecut, noi, militarii, nu i-am apreciat cum se cuvine pe oamenii de știință. Eu însumi eram convins că-și petrec toată viața în laboratoarele lor, departe de primejdii. Se pare însă că savanții au darul de a stârni din senin fulgerele... Căpitanul Leeth șovăi o clipă, apoi continuă pe același ton ușor glumeț: - Directorul Morton și cu mine am căzut de acord că militarii nu pot face față singuri acestei situații. Atâta timp cât monstrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ceva mai încolo, între doi colegi. - Încă am mai putea să-i venim de hac monstrului, dar nu palavragind despre el și leșinând ori de câte ori ne apare în față. Dacă e să-i cad victima, mi-ar plăcea să știu că savanții cei mai grozavi din epoca noastră nu-mi deplâng soarta, ci-și scormonesc creierii pentru a găsi un mijloc să mă răzbune. - Ai dreptate, recunoscu Smith. Ceea ce ne dezavantajează e complexul nostru de inferioritate. N-a trecut nici o oră de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor nu mai auzi restul vorbelor lui Korita, căci cotise după un colț al coridorului. Drept în fața lui văzu monstrul și oamenii care-l înfruntau. Von Grossen tocmai desena ceva într-un carnet. Nu fără oarecare neliniște, Grosvenor văzu că savantul se apropie de Ixtl și-i întinde foaia cu desenul. După o clipă de ezitare, monstrul arunca o privire asupra desenului, apoi se trase înapoi, mârâind. - Ce naiba faci?! exclamă directorul. - I-am arătat în ce fel putem să-l învingem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-l să-și piardă echilibrul. Morton se ridică numaidecât și puse mâna pe armă, dar încremeni brusc. Ca printr-o lentilă deformată, Grosvenor văzu că monstrul îl ținea pe von Grossen în cleștele a două brațe de culoarea focului. Bietul savant se zbătea zadarnic: brațele acelea subțiri, dar vânjoase, îl strângeau zdravăn, deși von Grossen era un bărbat voinic. Grosvenor ar fi vrut să tragă, dar n-avea cum să-l nimerească pe monstru fără a-l lovi și pe savant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
savant se zbătea zadarnic: brațele acelea subțiri, dar vânjoase, îl strângeau zdravăn, deși von Grossen era un bărbat voinic. Grosvenor ar fi vrut să tragă, dar n-avea cum să-l nimerească pe monstru fără a-l lovi și pe savant. Tirul nu putea omorî un om, ci putea, cel mult, să-l facă să-și piardă cunoștința. Nexialistul se vedea pus în fața unei dileme: să tragă, în speranța că și monstrul își va pierde cunoștința, sau să încerce cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trage în oamenii noștri, deși nu e nouă, este mult mai greu de acceptat decât își închipuie, cred, domnul Grosvenor. Trebuie de altfel să adaug, cu toată sinceritatea, că a existat și un alt considerent care i-a determinat pe savanți să respingă acest plan. Căpitanul Leeth susținea că oamenii meniți să slujească drept momeală monstrului trebuie să fie neînarmați. Pentru marea noastră majoritate, așa ceva e inadmisibil, căci orice om are dreptul să se apere. De aceea am votat pentru celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că a făcut o greșeală, zise Grosvenor, împăciuitor. - În fond, poate că nici n-a greșit prea mult, recunoscu Morton. Instinctul de conservare își spune totdeauna cuvântul copleșind orice alte considerente. Totuși, e mai bine să trecem peste acest aspect. Savanții s-ar simți jigniți, iar noi avem și așa destule disensiuni la bord. Morton se întoarse cu fața spre public și rosti cu glas tare: - Domnilor, vă rog să vă pronunțați asupra planului domnului Grosvenor. Cei care sunt în favoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aici un om, curios să vadă ce se întâmplase. Nu m-aș fi așteptat că o echipă întreagă să fie nimicită așa, dintr-odată! Grosvenor tăcea. Așadar, acesta era motivul pentru care căpitanul Leeth nu voise să le dea arme savanților. Într-un moment de primejdie, omul se apără, nu se poate stăpâni, întocmai ca un animal, luptă orbește pentru a-și salva viața. Grosvenor nu putea uita că Morton, dându-și seama că savanții nu vor să se lase dezarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu voise să le dea arme savanților. Într-un moment de primejdie, omul se apără, nu se poate stăpâni, întocmai ca un animal, luptă orbește pentru a-și salva viața. Grosvenor nu putea uita că Morton, dându-și seama că savanții nu vor să se lase dezarmați, propusese un modus operandi menit să facă acceptabilă pentru toți folosirea energiei atomice. - De ce m-ai chemat, căpitane? întrebă el. - Am impresia că acest eșec îți compromite planul. Ce părere ai? - Elementul surpriză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de aer condiționat. Monstrul e aici, dar îl țin respect cu arma mea, deși nu-i poate face prea mult rău. Repede, repede! Căpitanul Leeth începu să împartă ordine, cu repeziciunea unei mitraliere, iar oamenii dădură buzna spre ascensoare. - Toți savanții și ajutoarele lor să se îndrepte spre ecluzele pneumatice! Militarii să mă urmeze! Probabil că nu vom fi în stare să-l încolțim și să-l ucidem în cală. Dar, domnilor, continuă el pe un ton ferm și solemn, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aceste lucruri. - O mie de ani-lumină! exclamă Selenski, pilotul-șef. Păi, la o astfel de distanță n-am putea să transmitem nici un mesaj fără ajutorul unor radiotelescoape! Căpitanul Leeth veni în fugă și, după ce se consultă în grabă cu câțiva savanți, convocă un consiliu de război. - Nu e nevoie să subliniez cât de periculoasă e situația în care ne aflăm, începu el. Nava noastră înfruntă, după toate aparențele, o civilizație galactică ostilă. Deocamdată suntem la adăpost înapoia scutului nostru energetic. Primejdia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de fapt, obiecții serioase, dar Kent nu părea să aibă cunoștință de ele, căci dacă ar fi avut, ar fi însemnat că nu-i pasă de pericolele ce amenințau nava. După ce astronomul răspunse la diferite întrebări neesențiale puse de câțiva savanți, Grosvenor se ridică și spuse: - Aș dori să susțin punctul de vedere adoptat de domnul Kent în această problemă. - Domnule Grosvenor, îi răspunse Kent cu răceală, atitudinea colegilor dumitale mi se pare foarte clară și mă îndoiesc ca prelungirea discuției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
care l-ar putea recomanda pentru postul de director. - Nu-i un post de importanță vitală. Un director se poate bizui pe sfaturile experților în orice chestiune. E greu să exprimi în cuvinte farmecul lui Kent, dar cred totuși că savanții, fiind totdeauna complexați de învinuirea de intelectualism ce li se aduce, sunt bucuroși să aibă în fruntea lor un om capabil de emoții puternice și, în același timp, cu merite științifice indiscutabile. - Nu sunt de acord cu afirmația dumitale că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nivel începură să iasă la iveală și osemintele. Se dădu ordin ca săpăturile să înceteze și fură trimise câteva navete de salvare. Grosvenor luă loc la bordul uneia dintre ele, împreună cu McCann. Amândoi se pomeniră în curând, laolaltă cu alți savanți, în față rămășițelor unui schelet. - Deși e atât de zdrobit, cred că o să-l pot reconstitui, zise Smith. Degetele lui experte începură să potrivească oasele. - Patruped! Exclamă el după ce supuse unul din picioare la un examen fluoroscopic. Patrupedul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor continuă, fără să-l bage în seamă: - Dacă până mâine-dimineața la orele zece planul meu nu va fi acceptat, voi prelua conducerea navei. Toți cei aflați la bordul ei vor trebui să-mi execute ordinele. Bineînțeles, mă aștept că savanții să-și unească eforturile pentru a încerca să se împotrivească planului meu. Vă previn, însă, că orice împotrivire ar fi zadarnică. Spunând acestea, Grosvenor întrerupse legătura cu puntea de comandă, fără a se sinchisi de vociferările oamenilor. 26 Cam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
situații sau când se supun unor doctrine false... Pentru moment, ne putem fixa un țel limitat. Trebuie să-i facem pe oameni să fie sceptici. Țăranul isteț, dar analfabet, care nu credea decât în ceea ce vedea, este strămoșul spiritual al savantului. La orice nivel de înțelegere s-ar afla, scepticul compensează parțial lipsa lui de cunoștințe prin această atitudine: "Dovedește-mi! Sunt deschis la minte, dar vorbele nu-s de ajuns ca să mă convingă!" - Voi, nexialiștii, vreți să spargeți tiparele teoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apăsat pe butoane. Asta a făcut când l-am chemat. Dar ele nu s-au stins! E nefiresc și, totuși (se încruntă mai tare), dacă ați fi fost unul dintre ei, cum ați fi trecut prin ușă? E posibil ca savanții ei să fi descoperit ființe umane care nu afectează energiile sensibile, iar dumneavoastră să fiți doar una dintre acestea, trimisă să testeze posibilitatea de a intra la noi? Nici asta nu e logic. Dacă ei ar fi sperat să izbutească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nu absența animației omenești îl tulbura, ci mai degrabă faptul că nu vedea nici un magazin de arme. Și totuși speranța nu-l părăsea. Curând avea să se crape de ziuă. Oamenii vor ieși din casele acestea ciudate, slab luminate. Mari savanți ai unei epoci în care oamenii de știință sunt vrăjitori îl vor examina, nu cu graba unor doctori, care te consultă superficial, ci cu frica catastrofei care-i amenința. Liniștiți, în atmosfera calmă, sănătoasă, a super-laboratoarelor, vor acționa, poate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
umbre se mișcară, moment fără precedent în spațiul macrocosmic - o mișcare atât de străină și ciudată încât vederea nu putea distinge o imagine acceptabilă. Nu era un proces deosebit de rapid, dar, în ciuda acestui "fapt, ambele umbre se retrăgeau. Unde? Nici măcar savanții Arsenalelor nu stabiliseră întru totul acest lucru. După ce se retraseră, reapărură încet, dar acum pozițiile lor erau inversate, cu variații. Ieșiseră mult în afară. Umbra cea mare, care se legănase îndepărtându-se cu o lună și trei zile de centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
deși nu ar fi putut spune de ce anume. "Sunt ca un copil", își mărturisi ea, autocritic, "nu vreau să las nimic să-mi scape de sub control". Gândul acesta o întuneca și o întrista. Făcu vreo câteva observații aspre cu privire la eficacitatea savanților militari de sub comanda generalului, și puse apoi întrebarea vitală. Generalul clătină din cap: - Doamnă, în momentul de față nici nu se pune problema unui atac. Avem o mașină energetică ce domină magazinele de arme din toate orașele mari de pe planetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
temeri, doar sentimentul că Împărăteasa din Isher nu trebuie să se implice personal în aventuri necugetate. Și totuși gândul devenise tot mai insistent, așa că iat-o aici. Cel puțin avea să urmărească acțiunea și să aștepte în timp ce căpitanul Clark și savanții făceau călătoria. Cobori cu mișcări vioaie din autoavionul ei și se uită de jur-împrejur. La o distanță nu prea mare, o perdea de aburi se ridica leneș în înaltul cerului ca o ceață artificială care, de câteva luni încoace, izolase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
semn căpitanului Clark. - Când e așteptată clădirea? Tânărul, zâmbitor, o salută cu mișcări energice. - Peste șapte minute, Maiestate. - Aveți tot echipamentul necesar? Ascultă cu multă atenție recapitularea pe care i-o făcu. În clădire aveau să intre șapte grupuri de savanți, fiecare cu propriile instrumente. Era o adevărată plăcere să-și dea seama că ofițerul Clark a verificat personal listele de mașini ale fiecărui grup. - Căpitane, zise ea, luminată de un zâmbet, ești o adevărată comoară. Cayle nu răspunse. Laudele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]