3,958 matches
-
pentru industria amenajării locuințelor. Într-o după-amiază, când îl însoțisem, a oprit brusc mașina - mi-a spus să cobor și m-a luat de mână - ceea ce nu făcuse până atunci niciodată. M-a tras după el pe un podeț din scânduri, a urcat o scară până la o locuință încă nefinisată. Nu mi-a dat drumul la mână nici când ne aflam deja lângă plafonul de beton proaspăt turnat și privea benzile transportoare care purtau nisip și pietriș sus, și-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui, străbătând șantierul pe care-l vizitase; tocmai voia să deschidă ușa, când îl izbi un râs tineresc. Își trase pălăria ceva mai mult pe frunte și ieși în calea unui bărbat care mergea de-a lungul unui perete din scânduri; în fața lui își dădu brusc pălăria pe ceafă, își ridică sprâncenele și exclamă: —Hans! iar bărbatul, într-un costum de culoare deschisă, care purta pe cap un chipiu cu cozoroc, luat prin surprindere, scoase un „ha“, și pe urmă veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zicea cu un zâmbet parșiv, „cu spuma bine temperată“ - în timp ce la noi încă era „zi de spălat“ la fiecare două săptămâni; o femeie din satul vecin venea, încălzea cazanul de aramă, înmuia cu făcălețul rufele în leșie, le freca pe scândura de spălat, le clătea... și eu încă mai aveam o bicicletă cu „frână de picior“. Atunci, pe aerodrom, acolo unde se înălța o casă lângă Shopping-Centre, se afla un Piper pe care tata spunea că îl cumpărase - nu atât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
crestele munților și în jos spre o cuvertură de ceață sub care se ascundea cotidianul ăla cenușiu, știut de toți. Coapsele și șoldurile mă dureau de „încordarea și elanul“ pe care eram obligat să le repet în fiecare dimineață cu scânduri de frasin la școala de schi și obrajii mă ardeau, fiindcă sus, pe platformă, unde urcasem cu telefericul împreună cu vărul meu, privisem prea multă vreme peretele de nord despre care circulau fel de fel de zvonuri: acolo se putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
inutilitate. Trivial spus obiecte inutile. Adică ele doar într-o civilizație fără memorie devin inutile. Alte obiecte aflate acolo ar fi jgheabul și burlanul rupte, sârmele unui fost gard. Polata mai are un acoperiș schilod, stă să cadă, pereții au scândurile găurite, mâncate. O șandrama de lemn. Cârpit, peticit, petece de lemn peste pereții de lemn. Se mai află un acvariu care nu a avut niciodată geamuri. Cuibarul găinilor îl găsim tot acolo. Singurul lucru viu din toată această încăpere ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
întunericul acela de cavou. Pașii noștri sunau straniu, dar îmi plăcea această provocare, mă înfiora, mă ducea cu gândul la Eliade. Urcam pe strapontine, ne făceam de lucru pe acolo pentru că se vedea strașnic de sus. Scena, imensă, goală, cu scândurile ei așchiate, văzută de deasupra pare o cucoană grăsană adormită în iarbă. Mă și umfla râsul, dar era tare frumos. Ce îmi plăcea însă cel mai mult era bazinul cu apă. Acolo, atmosferă de film de groază. Tavanul era jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
rece, mărturisește Santinelă, privindu-l în ochi pe Regizoraș, am alte preocupări. Cînd stai toată ziua în post, te uiți la almanahuri, reviste, citești cărți. Îți atîrni pușca în cui și te lași pe spate în scăunaș. Te rezemi de scîndurile alea dogite și-i dai bătaie. Flacăra, Scînteia, Sportul și unele străine dacă ești norocos. Literatură de orice gen, în afară de filozofie, pentru că nu e bună la nimic. Winnetou, Magicianul, Vraciul, Departe de lumea dezlănțuită și alte alea, ce-ți pică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am fi reacționat mai rapid. Unii s-au așezat în șir și au început să dea obiectele din mînă în mînă ca să meargă mai repede. Era ca la teatru cînd se schimbă decorurile la finalul actului. Mese, scaune, dulapuri, țoale, scînduri, chiar și copaci smulși cu totul din rădăcini au început să plutească prin aer pe deasupra noastră și să se adune grămadă în capătul bulevardului. Petrică în jerseul lui roșiatic nu-și mai vedea capul de treabă. Cu un ochi iscodea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dat seama când a ajuns în fața porții. S-a oprit să-și tragă sufletul. Curtea era pustie. A întins mâna să deschidă poarta, dar și-a oprit-o la jumătatea drumului. Privirea i-a rămas pironită pe găurile dintr-o scândură a porții... A tresărit. A închis ochii, iar gândurile au luat-o razna. Nu le-a putut opri decât în pragul unei nopți. Noaptea atacului... „Câți ani să fi trecut de atunci?” A încercat să-și adune gândurile și să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
anii, dar n-a fost chip. În capul lui nu se mai putea orândui nimic. Totul era ca la urdinișul unui stup de albine. Un zumzet continuu... Și-a sprijinit amândouă mâinile pe poartă, iar fruntea i-a căzut pe scândura ciuruită... Ce faci acolo, omule? s-a auzit un glas. Costăchel și-a ridicat cu greu capul, a deschis ochii și, prin ceața lacrimilor, a privit năucit spre locul de unde venise întrebarea. În fața lui sforăia din când în când un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de la liceu... Nu știu ce ar fi spus profesorul tău de la liceu, da’ aista-i adevărul gol-goluț. Când au ajuns la poarta hanului, au rămas descumpăniți. O rămășiță de poartă legată cu sârmă ghimpată închidea ograda. Peste uși și geamuri erau bătute scânduri. Totul părea părăsit... În timp ce se uitau la pustiul din ogradă, dintr-o bucătărie de vară s-a ițit capul unui bărbat tânăr. Pe cine căutați? Ăăă... Bună ziua... Noi... noi îl căutăm pe domnul Froim. Nu-i acasă? a întrebat, total
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a mai sfârșit caporalul Tânjală. De la rădăcina nucului aveam în cătarea automatului poarta casei mele... Știam înălțimea cerdacului și am ochit poarta în punctul bănuit de mine potrivit... Am apăsat pe trăgaci scurt... și încă odată... Au sărit așchii din scândura porții... Am așteptat câteva clipe. Din cerdac nu se mai trăgea... Saltul următor l-am făcut până lângă poartă. Privind prin găurile făcute de gloanțele automatului meu, aveam în față dovada că am apreciat corect înălțimea... Mitraliorii zăceau pe cerdac
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care erau deschise micile magazine și birouri care deserveau zona. Nu că ar fi o zonă care necesită asigurarea multor servicii. Într-un astfel de cartier nu sunt bani și, din această cauză, o afacere este la fel de sănătoasă ca și scândurile de stejar din pardoseala unei catedrale luterane. Într-un asfel de mic magazin am intrat, la un cămătar, ignorând Steaua lui David vopsită mare pe obloanele din lemn care protejau vitrina, ca să nu fie spartă. Un clinchet de clopoțel Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ușa principală, era și mai multă mizerie. În spatele recepției erau sertare goale, al căror conținut zăcea pe covorul rărit. Ușile de la fiecare bufet erau smulse din țâțâni. Mi-a amintit de dezordinea din apartamentul lui Goering din Derfflingerstrasse. Cele mai multe dintre scândurile podelelor din dormitoare fuseseră scoase și unele dintre șemineuri purtau urma faptului că fuseseră Încercate cu o mătură. Am intrat apoi În sala de mese. Tapetul alb era pătat cu sânge, de parcă avea o imensă julitură, iar pe covor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să am În jurul meu puțină căldură omenească. Micul dejun era alcătuit din pâine proastă din făină integrală de secară și cafea din Înlocuitori. La cină, pâine cu un terci din cartofi, lungit cu apă. Latrina era un șanț cu o scândură pusă deasupra și erai obligat să te caci În compania altor nouă deținuți la orice oră. Odată, un gardian a tăiat cu fierăstrăul prin scândură și unii dintre prizonieri au ajuns În hazna. La Columbia Haus, se aprecia simțul umorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pâine cu un terci din cartofi, lungit cu apă. Latrina era un șanț cu o scândură pusă deasupra și erai obligat să te caci În compania altor nouă deținuți la orice oră. Odată, un gardian a tăiat cu fierăstrăul prin scândură și unii dintre prizonieri au ajuns În hazna. La Columbia Haus, se aprecia simțul umorului. Mă aflam acolo de șase zile când, Într-o seară, pe la miezul nopții, mi s-a ordonat să mă urc Într-o camionetă plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nici cea mai vagă idee. Mai târziu, după ce, cu un considerabil grad de disconfort, am fost mutat de către infirmieri În patul de sus, iar fostul său ocupant În cel de dedesubt, m-am uitat În jos la bărbatul ca o scândură care reprezenta singura mea speranță de a scăpa din Dachau. Nu era o priveliște Încurajatoare. Din ce-mi aminteam din fotografia văzută În biroul lui Heydrich, ar fi fost imposbil să-l identific pe Mutschmann dacă nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui izgonit, noul cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a latul patriei./ Parcă ar fi fost mâine.” Era chiar mâine, iată. Excesivă În toate, Madi se grăbise. * Prietenul ei Mynheer avea să revină, adesea, În zilele următoare, la codificata epistolă care Îl evocase și invocase, la „singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz”. Trebuia Începută sărbătoarea cu ierburi amare, pentru „o altă alungare, o altă palmă” a cotidianului? „E obiceiul acestui ciudat teritoriu al sinelui/ să se-ngrijească de niciodată ultimul drum”, Îmi repeta Poeta. Niciodată ultimul, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
literară și intelectuală din Franța, din Anglia și din țară. Pe măsuțele din dreapta și din stânga patului, până unde mâinile de fildeș puteau ajunge, se Îngrămădeau ultimele cărți bune și reviste proaspete, trimise de prieteni de peste țări... Proptea peste genunchi o scândură cu picioarele tăiate pieziș și - În aceeași poziție În care dormea, În care mânca - Blecher sprijinea cartea ori caietul”. În 1930, Tudor Arghezi publică În Bilete de papagal primele două Încercări În proză trimise de bolnavul internat la Berck. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
prin sanatorii, părinții Închiriază pentru fiul lor, În primăvara lui 1935, o mică locuință la Roman. „Strada, dincolo de cazărmi - povestește Sașa Pană - era din liniște ciuruită de goarne. Se chema Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care colectau În pungi purulente, lunecate sub șalele Împăturite În vată. Palid ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a durerii”... Blecher publică mai multe articole În Vremea, dovedindu-se un eseist pătrunzător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
enigmatică, inexplicabilă, ilogică. O Întâmplare de lagăr, desigur. Călătoria de câteva zile, iarna, a bolnavilor lagărului În vagoanele de vite, spre o destinație necunoscută, fusese precedată de distribuția minusculei porții de mâncare pentru drum. Povestitorul se afla depus pe o scândură, slujind drept brancardă, cu privirea țintă spre scheleticul bărbat care stătea alături, În picioare, și pe care cei din jur Îl strigau „Profesorul”. Acesta ținea În mână și porția sa. Chinuit de „torționarul etern - foamea”, tânărul bolnav de pe brancardă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
al Chinei, într-o peșteră, ca un om preistoric. Doarme într-un pat zidit din cărămizi pe jumătate arse, vase de ceramică sparte și lut. Un astfel de pat se numește kang. Deși soldații cu pielea cafenie sunt slabi ca scândura, au mintea puternică. Trăiesc pentru visul pe care Mao l-a făurit pentru ei. Nu au cunoscut niciodată orașe precum Shanghaiul. În fiecare dimineață, pe terenul unei școli din localitate, exersează tehnici de luptă. Se prea poate ca armele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
oferta fără să cârtească. Ne facem bagajele și ne lăsăm conduse de croitoreasă la camera ei. Ne sunt înfățișate două paturi. Unul e de o persoană, din bambus, iar celălalt e agățat de tavan, fiind de fapt o placă de scândură. Pe el sunt așezate materiale și diverse zdrențe. Are vreo cinci picioare lățime și opt picioare lungime. Și e la vreo șapte picioare înălțime de la pământ, aproape de tavan. Fairlynn propune ca eu să iau placa și ea să ia patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]