4,770 matches
-
minute este, de obicei, suficientă. Puteți folosi și o fotografie, ținînd-o În mînă În același fel, sau chiar vă puteți imagina persoana respectivă stînd Întinsă Între două mîini imense și primind Reiki În Întregul ei corp sau doar vizualizați-o scăldată În lumină. Pentru a Încheia, bateți din palme sau scuturați mîinile cu putere, ca să puneți capăt conexiunii. Cum trimitem vindecare la distanță mai multor oameni simultan V-ați putea dori uneori să le trimiteți oamenilor - poate chiar mai multora În
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
și fascinante a Americii postbelice. Ceea ce a reprezentat pentru James Joyce Dublinul - orașul iubirii iraționale și centrul paraliziei morale - reprezintă pentru Raymond Chandler Los Angeles-ul: epitomul civilizației moderne, punctul de maximă luxurianță și bogăție, dar și sediul supremei corupții. Deși scăldat în soare ca puține alte orașe ale lumii, Los Angeles-ul străbătut de Philip Marlowe e mai degrabă un metropolis crepuscular, expresionist, populat de fantomele unei civilizații violente, hrăpărețe, imorale, total subjugată de domnia banului. Marlowe atrage atenția asupra acestei realități
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe „străzile murdare” ale orașului scufundat în păcat, ar putea juca rolul unui salvator. Nu-l joacă, de fapt, la înălțimea la care ar dori, pentru că valorile lui nu interesează pe nimeni. Probabil nici măcar pe mulți dintre cititorii aventurilor sale scăldate în apa tare a eticismului intransigent. În realitate, inflexibilitatea morală a lui Marlowe nu e compactă și nici nu funcționează după criterii obiective. Ar putea fi definită, la rigoare, drept o etică selectivă, ale cărei ochiuri largi permit nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
largă de cinci stinghii era dată la o parte, sprijinită de o buturugă, și arăta de parcă nu mai fusese închisă de ani de zile. Drumul, străjuit de eucalipți înalți, era bătătorit bine. Pe drum trecuseră camioane. Era pustiu acum și scăldat în lumina soarelui, dar nu încă plin de praf. Plouase prea mult și prea de curând. Am urmat urmele adânci ale roților camioanelor, iar zgomotul circulației din oraș deveni repede ciudat de slab, ca și cum totul s-ar fi petrecut nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
să îl prevină pe Mihai Timaru: „Știi, o să fiu pus să te bat. ș...ț O să înțelegi mai târziu”. Odată începute bătăile, Timaru l-a văzut pe Oprișan lovindu-l, dar cu lovituri „deosebite de loviturile altora” și cu „ochii scăldați în lacrimi”1. Virgil Maxim l-a văzut și el înfruntându-l pe Țurcanu, atunci când acesta vorbea despre oamenii noi pe care îi va crea acțiunea sa: Dacă acestea sunt metodele idealului de care vorbești, nu veți ajunge la nici o
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
mare visător de cuvinte”, după cum spune el însuși, este cu totul diferită. Deși admite că una dintre funcțiile reveriei este de a-l elibera pe subiectul care visează de greutățile vieții, el îi recunoaște o valoare intrinsecă: „Omul reveriei se scaldă în fericirea de a visa lumea, se scaldă în bunăstarea unei lumi fericite”. Gândindu-se probabil la acest tip de reverie, Lagache (1963a/1984) o consideră o dimensiune esențială a sufletului omenesc și afirmă că, fără viață imaginară, omul ar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este cu totul diferită. Deși admite că una dintre funcțiile reveriei este de a-l elibera pe subiectul care visează de greutățile vieții, el îi recunoaște o valoare intrinsecă: „Omul reveriei se scaldă în fericirea de a visa lumea, se scaldă în bunăstarea unei lumi fericite”. Gândindu-se probabil la acest tip de reverie, Lagache (1963a/1984) o consideră o dimensiune esențială a sufletului omenesc și afirmă că, fără viață imaginară, omul ar rămâne, ca și animalul, înglodat în prezent și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
salut • Ion Brad - Plecarea comandantului • Victor Tulbure - Cât munții lumii • Szasz Ianos - Stalin trăiește • Mircea Avram - Legământul: Și nu mi-ai spus nici „bună dimineața”, „Tăticule, e drept, e-adevărat?” Și două lacrimi calde-au lunecat Din ochii ei cuminți, scăldându-i fața. Tăcută și-a plecat atunci căpșorul Și 1-a ascuns la pieptu-mi sughițând... Și ud, de-atâta plânset, obrăjorul L-a ridicat din nou spre mine: „Când?” — Aseară, draga mea... aseară... Lasă... Ce pionieră-mi ești tu dacă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
câștiga alegerile. Există o declarație foarte ritoasă a lui Iliescu potrivit căreia nu va mai candida pentru o funcție În Parlament: ori va fi președinte, ori nimic. După cum știm, Ion Iliescu nu a fost niciodată omul afirmațiilor limpezi. Întotdeauna a scăldat-o, Întotdeauna a lăsat o portiță de scăpare. Vladimir Tismăneanu: El are Într-adevăr o voluptate a ambiguității! Mircea Mihăieș: Exact. Or, lui Îi era clar În acel moment că va reveni la putere. Pe ce presupunem noi că se
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
E o afirmație existențială. În logica tradițională - nu În cea dialectică, unde există și a, și non-a, ci În logica principiului identității -, a nu poate fi În același timp și a, și non-a. Ei sunt foarte heraclitici. Ne scăldăm sau nu de două ori În aceeași apă? Mircea Mihăieș: În funcție de interes. Vladimir Tismăneanu: Eu sunt eleatic În această privință. Mircea Mihăieș: Toate aceste lucruri Încep să fie conotate negativ, dar există reflexe ale refuzului de a vedea realitatea. Eu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
vibreze încă, mut, în urma șocului primit. Mama, aflată mai aproape de ușă, nu înaintă, dar se lăsă să cadă în genunchi, ascunzându-și fața în mâini. Liniștea revenise la esența ei de început - la puritatea tăioasă a culmilor pe cerul încă scăldat în lumină. Nu se mai auzea decât pasul apăsat al bărbatului. Și parcă se mai făcea auzit murmurul interior și dens al rugii necunoscute înălțate de femeie... Pătrunzând în încăpere, văzură discul de granit, ce părea încă și mai masiv
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
făcea o curbă strânsă, urmând cotul râului. Dacă se uita în urmă, putea vedea locul de care tocmai trecuse, așa cum la un viraj se pot vedea ultimele vagoane ale trenului. Pavel se întoarse și, în lumina roșie a asfințitului care scălda linia orizontului, văzu praful pașilor lui unduindu-se încă în aerul nemișcat și cald, de cealaltă parte a drumului cotit. Văzu mai mult decât urma aceea. Aproape că se închipui pe sine, așa cum era cu o clipă mai înainte: un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dindărătul barăcilor, ai început să vorbești despre acea lungă zi însorită, o zi frumoasă de martie, a anului l945. Asta se petrecuse pe același drum, mai îngust pe atunci și desfundat de șenilele tancurilor. Aburul călduț, care urca din câmpurile scăldate în soare, se contopea cu adierile scurte, ce veneau dinspre locurile acoperite încă de zăpada îngrămădită la adăpostul hățișurilor. Locul era gol: nemții se retrăseseră, noaptea, grosul trupelor rusești era reținut de lupte mai la nord și avea să-și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aparținea unei familii Înstărite. Tatăl ei se numea Syrus, iar mama Eucharia. Era sora lui Lazăr și a Martei. Maria Magdalena era proprietara unui castel din Magdala; Marta deținea casa din Betania, iar Lazăr stăpânea o bună parte din Ierusalim. Scăldându-se În bani, tânăra aristocrată ducea o viață de plăcere și desfrâu, până când Îl Întâlnește pe Isus, care o convertește. Extraordinara ei poveste Începe Însă după Înălțarea la cer a Domnului. Împreună cu fratele, cu sora ei și cu Maximin, unul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ridice la un sens istoric mai general, metaforizarea aduce chiar a stil prețios, tot așa cum litografiile colorate ale istoriei seculare bucureștene dovedesc o anume calofilie prin sintaxă și arhaisme. Un domeniu de marcată originalitate al poeziei lui B. este erotica, scăldată în atmosfera diafană și pastelată a unei mari delicateți, unind indefinibil senzualitatea percepției cu spiritualitatea sentimentului: „Din peană cum te zugrăvesc, / Scriindu-te rotund, te cresc; [...] Am să te scriu ca pe-o icoană / De sticlă-n vis, făgărășană, / Tu
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
-năcresc cu sudoare. / Zeama de cartofi cu zăr de oaie, / o bucă de porc clocotește-ntr-o oală albastră. / Oasele scârțâie-holdă pe deal, / ulii pândesc puii de sub cloște, / Cașii în plase de cânepă se coc pe-acoperișe, / Iulie, gol, puturos, se scaldă-n toate fântânile.” La intrarea în acest infern al vieții, avertismentul dantesc al lipsei de speranță este înlocuit cu îndemnul de a fi credincios până la capăt unicității existenței, de a înfrunta destinul: „Eu fac ceva ce mi se pare mai
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Deasupra lor, de veghe, stau cocenii de porumb cu menirea sfântă de bărbat de a apăra grădina lui Verde Împărat de ploi acide și furtuni. Dar ce să vezi, a ieșit măria sa Verde Împărat, la braț cu Împărăteasa, să-și scalde privirea în grădina lor fragedă, să vadă plantele cum respiră și cum se ridică din leagănul seminței spre maturitatea coaptă. Papagalul Kea - Iarăși ne-a murit o oaie! - strigă mâhnit fermierul din Nouă Zeelandă, când deschise ușa la casa lor
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ființe atât de simpatice:Uite tată, iepurași! Iar părinții dezarmați, rămâneau și ei pe loc și zâmbeau la giumbușlucurile iepurașilor, care făceau fel de fel de tumbe năzdrăvane în iarba mai înaltă decât ei. S-au făcut poze, glume, observații scăldate într-o comuniune de emoții. A fost o plăcere iar plăcerea altora a dublat-o pe cea proprie. După două zile unul dintre iepurași a murit subit, fiind prea slăbuț. Nelu, ca fetele să nu sufere, a cumpărat un iepuraș
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fetei semăna cu cea a sirenelor, se gândea peștișorul și îi așezase crenguța magică în palmă. În zorii zilei, odată cu răsăritul soarelui, fata învăluită și ea în culorile pământului și apelor, urmărea cum soarele se ridică încet deasupra apei întinse, scăldându-și fața în marea albastrăverzuie. -Ce mult aș dori să ajung pe această insulă! - exclama prințesa. Dorința pe loc îi fusese împlinită de crenguța magică din palmă. Ajungând pe insula necunoscută, pornise în căutare de hrană printr-o vegetație densă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
parte. Ceremonialul s-a încheiat cu fraza rostită de maestrul de ceremonii: „Prea gloriosul și prea augustul Napoleon, împărat al francezilor, este una și întronat!” înfrângere și biruință Capul Trafalgar se află pe coasta Peninsulei Iberice, în Spania, și e scăldat de apele Oceanului Atlantic. Aici, la data de 21 octombrie 1805, a avut loc marea bătălie între flotele franco-spaniole, reunite sub comanda amiralului Villeneuve, și flota engleză, comandată de renumitul amiral H. Nelson. Hotărâtoare au fost planul de luptă extrem de ingenios
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
săi blânzi deasupra bărbii care se revărsa ca o cascadă tumultoasă. Fiind un om cu o fire plăcută, părintele Mike avea succes la văduvele din congregație. Le plăcea să se Înghesuie În jurul lui, să-i ofere prăjiturele și să se scalde În beatitudinea spiritului său. Parte din această beatitudine se trăgea din deplina Împăcare a părintelui Mike cu ideea că avea doar un metru șaizeci și doi. În faptul că era scund era ceva caritabil: parcă Își dăduse Înălțimea În dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o voce gravă Începe să spună o poveste: ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Vocea continuă, dar domnul Go deja nu mai e atent la ea. Se uită la piscină, care e albastră și goală. Se Întreabă unde sunt fetele. Începe să regrete că a cumpărat bilet pentru Grădina Caratârtiței. Însă, chiar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mi-a spus: ― Pentru că noi venim la rând. ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-a dus să se scalde acolo. Acum Îmi băgam picioarele În apă. Le legănam Încoace și Încolo, pe măsura ce povestea continua. ― Salmacis Îl privi pe chipeșul băiat și dorința i se aprinse. Înotă mai aproape, ca să-l vadă mai bine. Acum Începeam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
înapoi. Nu reușea să mă țină. Era forțat la maxim. Îl simțeam! După câteva clipe, strânsoarea sa începu să se destindă și îmi dădu drumul în vâltoare. Nu reușise să facă față nici nebuniei, nici ștergerii gândurilor. Atinsesem Timpul! Eram scăldat în El! Începeam să uit. În fața Timpului, deveneam ce eram eu la origine. Nu un nume, nu o identitate, nu o conștiință, ci nimic. Eram mai mic decât un quark în fața sa și eram nesemnificativ. Eram o sclipire infimă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
apoi să ajungă înapoi în ocean pentru ca ciclul natural să nu fie perturbat. Cele două jumătăți erau unite de o serie de poduri pentru a le menține integritatea și unitatea ca o singură insulă, nu două separate total. Eram acum scăldat în propriul meu timp. Propria mea existență! Și cum nu mai avea unde să se scurgă, timpul nu mă afecta. Îmbătrâneam într-un ritm pe care-l stabileam eu... două secunde o dată la o mie de ani! Și dacă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]