KorAP: Find »[drukola/base=scaun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...1368 >

34,178 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

și perechi tolănite pe taburete imense din blană, care fuseseră Împrăștiate pe acolo. Pe sub perii Înfloriți, ale căror flori erau atât de atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă cu trăsături foarte exotice, care săruta de zor un bărbat oacheș. Ea Îl Împingea din ce În ce mai mult În muchia blatului de la bar. Părea să fie cât se poate de neconfortabil pentru el. În timp ce era presat astfel, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
erau acoperite cu oglinzi, iar la fereastră era un stor din mătase de un roșu aprins, cu garnitură din rejansă ciocolatie. În mijlocul Încăperii se afla o masă țărănească veche din lemn de stejar, În jurul căreia erau puse, din loc În loc, scaune de cea mai bună calitate, făcute din bambus. Milton insistase ca În locul spoturilor ascunse pe care le are toată lumea să monteze pe pereți niște aplice mici din mătase roșie. — Ai nevoie de o Aga1 aici. Aia nouă albă, spuse Milton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
soț, spuse Milton. Nici măcar tipii care sunt homosexuali. Asta este Îngrozitor. Vrei ceai cu gheață? Am turnat În două pahare și am răsturnat pe o farfurie o pungă cu prăjiturele cu ciocolată. Milton Înhăță una și se cocoță pe un scaun. —Mmmm, zâmbi el. —Te-ai distrat la Paris? l-am Întrebat, rezemându-mă de blatul de lucru. —O, da. Castelul de familie al Sophiei era suuuuu-per. —Hunter Îl folosește ca decor pentru o scenă, parcă? — Mda. A fost foarte deștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
făcea livrările la domiciliu, stătea În fața ușii turtit sub greutatea unui maldăr format din costumele lui Hunter și din rochiile mele de seară. L-am ajutat să le aducă Înăuntru, iar el a așezat toată grămada de haine pe un scaun din hol. —Mulțumesc, am spus. Cât costă? —Optzeci și cinci de dolari, răspunse Jim. I-am dat lui Jim nouăzeci de dolari și i-am spus să păstreze restul. —Mulțumesc, doamnă, spuse el, băgându-i la curea. Ne vedem data

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Phoebe i-ar plăcea la nebunie aici, remarcă. Apropo, a născut. I-a pus copilului numele Lila Slingsby și vrea să vii și tu la botez. E la vreo zece zile după ce ajungem Înapoi acasă. Pe neașteptate, Lauren sări de pe scaunul Înalt de la bar și exclamă: —Gerski! Un rus destul de voinic, Îmbrăcat cu o jachetă subțire din piele neagră, se Îndrepta cu pași mari spre noi. Pășea de parcă ar fi luat cu asalt o mică țară. Când ajunse lângă noi, Lauren

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
italian ars de vânt. Era Îmbrăcat În pantaloni scurți cafenii, un tricou alb, imaculat și purta ochelari de soare cu rame din carapace de țestoasă. Se asorta perfect cu barca, așa cum se asortau și cei șase membri ai echipajului. Fiecare scaun și șezlong era Împodobit cu un material de aceeași culoare ca pantalonii lui Antonino, iar lemnăria era fie lăcuită În alb lucios, fie lustruită Într-o culoare Închisă, precum coaja de nucă. Practic, nu te puteai mișca pe vas fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

velină. Foile astea le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure și neregulate. Podeaua de sub tălpile mele - chiar și scaunul veceului - se cutremură din cauza muzicii de alături. Îți vine să le spui tuturor celor care au pierdut un copil în leagăn să se apuce de un hobby. Este uimitor cât de simplu e să o rupi cu trecutul. Oricât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
deschide într-o cameră în care stau aliniate corpuri de bibliotecă, albe și goale. Mă gândesc să inițiem un protest, zice. Să trimitem niște scrisori la ziar. Și zic: Păi eu sunt de la ziar. Parfumul ei se compune din mirosul scaunelor de mașină din piele, al trandafirilor de mult veștejiți și al șifonierelor cu furnir de cedru. Și Helen Hoover Boyle zice: — Stai un pic, Mona. Și, venind înapoi spre mine, zice: — Ce spuneați, domnule Streator? Flutură din gene o dată, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina oxigenată în timp ce citesc poezia cu voce tare sub lumina de neon, la o lățime de birou de editorul meu, care stă cu cravata desfăcută și cu gulerul descheiat, lăsat pe spate în scaun, cu ochii închiși. Gura îi este întredeschisă; și pe dinți, și pe cana de cafea sunt aceleași pete maronii. E bine că suntem singuri și durează doar un minut. La sfârșit deschide ochii și zice: — Da, și ce dracu’ înseamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o frază subliniată cu markerul: Magia însemnă ajustarea energiei necesare pentru schimbările naturale. Parcurge poemul cu ochii ei de chihlimbar. Chiar deasupra decolteului portocaliu al rochiei, deasupra omoplatului drept, și-a tatuat trei steluțe negre. Stă picior peste picior în scaunul rotativ. E desculță, cu picioarele murdare; la degetele mari are câte un inel de argint. — Știu ce este, zice, și ridică mâna. Înainte să strângă degetele, împăturesc hârtia și o bag la loc în buzunar. Cu mâna încă în aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mine ca un părinte. Al dracului să fie Oliphant, cu mâinile lui transpirate. Iute ca un fior, înghețându-mi șira spinării, descântecul mi se învârte în gând, iar numărul victimelor crește. Probabil că Oliphant cade pe podea sau alunecă din scaun. Iată că problemele mele cuagresivitatea ca un butoi de pulbere, explodează din nou. Nu contează câți oameni mor, căci nimic nu se schimbă. Nash are în față o farfurie de carton goală, în care nu au mai rămas decât niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
șosea. Pe partea cealaltă a Autostrăzii 84, o familie care s-a dat jos dintr-un break desface un pled pe acostamentul de pietriș; înăuntru e o pisică portocalie moartă. Mai încolo, o femeie și un copil stau pe niște scaune pliante lângă un hamster într-un șervețel. Mai încolo, un cuplu în vârstă stă în picioare, ținând o umbrelă care o apără de soare pe o tânără; tânăra e numai piele și os și stă sucită într-un scaun cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
niște scaune pliante lângă un hamster într-un șervețel. Mai încolo, un cuplu în vârstă stă în picioare, ținând o umbrelă care o apără de soare pe o tânără; tânăra e numai piele și os și stă sucită într-un scaun cu rotile. Bătrânul, mama și copilul, familia și cuplul în vârstă petrec cu privirea toate mașinile. Mântuitorul de pe Șosea își face apariția de fiecare dată într-o altă mașină, coupé, berlină sau camionetă, uneori pe motocicletă. O dată într-o rulotă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
slujbă adevărată. Dar acum am parcat lângă o rulotă mâncată de rugină care zace în mijlocul unei parcele de iarbă uscată, presărată cu jucării de plastic. Helen își închide trusa cu un zgomot sec. Se uită la mine, care stau pe scaunul de alături, și zice: — Ești gata s-o luăm de la capăt? Înăuntrul rulotei, în timp ce vorbește cu femeia îmbrăcată în șorțul cu pui de găină, Helen zice: — Nu este vorba de nici un ban sau de vreo altă obligație din partea dumneavoastră - apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen. Acasă, John Boyle exagera în fiecare seară cu berile. Zisese că nu mai vrea încă un copil, pentru că nu avea încredere în ea. Dacă nu știa unde greșise, ar fi fost un risc prea mare. Îmi țin mâna pe scaunele de piele și am senzația că ating pe cineva. Și, în timp ce trecem prin Colorado, Kansas si Missouri, zice: — Cealaltă mamă din parcul de rulote și-a scos într-o zi niște lucruri la vânzare în stradă. Toate lucrurile copilului erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
arunca lumina călăuzitoare pentru a vădi relele acestei lumi. Doamna Sara, zice bărbatul, va trăi de-a pururi în inima și în sufletul nostru, fiindcă sufletui ei era atât de puternic și de ne... Vocea amuțește. Și Mona izbește în scaunul din față, izbește chiar în dreptul șalelor mele și zice: — Iarăși! De ce vă răzbunați problemele personale pe seama oamenilor nevinovați? Și-i zic să nu mai dea vina pe mine. Poate e din cauza furtunilor solare. Oamenii ăștia obsedați de vorbărie... Care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
viață. A fost sabia de foc a Domnului, trimisă pe pământ pentru a-i izgoni pe făcătorii de rele și pe cei strâmbi din templul lui... Și vocea bărbatului se întrerupe și ea. Mona izbește din toate puterile în spătarul scaunului meu, zicând: — Nu e deloc amuzant! Predicatorii de la radio sunt oameni în carne și oase. Și eu îi zic că n-am făcut nimic. Iar Helen și Stridie chicotesc. Mona își încrucișează brațele pe piept și se trântește pe canapea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
să măzgălească cu o cariocă albastră. Îi pune capacul la loc și continuă cu una galbenă. Și Helen zice: — Nu mă interesează ce protecție are. Se va face în mai puțin de-o oră. Închide telefonul și-l pune pe scaunul de lângă ea. Pe scaun, între noi, se află agenda ei; o deschide și scrie un nume și data de azi. Cartea din poala Monei este o Carte a oglinzii. Orice vrăjitoare adevărată, zice, are o Carte a oglinzii. E un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cariocă albastră. Îi pune capacul la loc și continuă cu una galbenă. Și Helen zice: — Nu mă interesează ce protecție are. Se va face în mai puțin de-o oră. Închide telefonul și-l pune pe scaunul de lângă ea. Pe scaun, între noi, se află agenda ei; o deschide și scrie un nume și data de azi. Cartea din poala Monei este o Carte a oglinzii. Orice vrăjitoare adevărată, zice, are o Carte a oglinzii. E un fel de jurnal și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
trenurile. A mers până acolo încât a construit cisterne feroviare speciale, cu o capacitate de nouă tone, care au transportat puietul de crap în toate bazinele hidrografice din America de Nord. Lui Helen îi sună telefonul; îl deschide. Agenda este deschisă pe scaunul de-alături. — Și unde anume se află Altețea Sa Regală în acest moment? zice, și scrie un nume sub data de astăzi. Zice în telefon: Spuneți-i domnului Drescher să-mi cumpere cerceii cu topaze și smaralde. Într-un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
altă specie? Atunci când o specie nu reușește să-și controleze efectivele, problema se rezolvă altfel - boală, foamete, război... Cu vocea înăbușită de pernă, Mona zice: — Nu le mai spune. N-au cum să-nțeleagă. Și Helen își deschide poșeta de pe scaunul de alături. O deschide cu o mână și scoate un cilindru lucios. Cu aerul condiționat la maximum, pulverizează spray de gură pe o batistă și și-o duce la nas. Pulverizează spray de gură în aeratoarele de pe bord și zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Printre nume apar întâlnirile și notele lui Helen, cu scrisul ei caligrafic, perfect, asemenea unui giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și Stridie zice: — Lu’ mami n-o să-i placă treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor. Într-un loc e un pătrat mare, pe suprafața căruia covorul s-a bătucit uniform. Tot decorul ăsta îmi pare foarte cunoscut. Tipul cu mașinuțele de curse face semn spre fotoliu și zice: — Luați loc. Trage o dușcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
scutecul. Lumina soarelui venea prin draperiile galbene. Jucăriile și cărțile ei... Era atât de frumoasă... M-am simțit binecuvântat. În dimineața aceea am fost cel mai fericit om din lume. Aici, în timp ce conduc mașina lui Helen, iar ea doarme pe scaunul din față, lângă mine. În noaptea asta suntem în Ohio, în Iowa sau Idaho; Mona doarme în spate. Părul roz al lui Helen stă umflat ca o pernă pe umărul meu. O văd pe Mona în oglinda retrovizoare, lățită printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
care țipă, cu mâinile ridicate, într-un montagne russe. În poze sunt oameni care conduc carturi pe o pistă mărginită de anvelope uzate. Alții mănâncă vată de zahăr și călăresc căluți de plastic într-un carusel. Ații sunt prinși de scaunele unei tiribombe. În susul paginii, cu litere mari, de titlu, scrie „Tărâmul Distracției, un loc pentru întreaga familie“. Numai că în loc de „a“-uri sunt patru fețe rânjite de clovn. O mamă, un tată, un fiu și o fiică. Mai avem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]