3,006 matches
-
XVIII (1780). Schitul s-a bucurat de o administrație autonomă, dar și de donațiile și veniturile primite de-a lungul timpului. Mănăstirea Lepșa a fost întemeiată în anul 1774, când un ucenic al Sfântului Vasile de la Poiana Mărului ridica un schit. Nu se cunoaște viața călugărilor care au trăit aici, din anul înființării și până în 1929 nu există documente care să ne spună câți monahi au fost aici și cum a curs viața lor în inima munților. Se crede însă că
Biserica de lemn din Mănăstirea Lepșa () [Corola-website/Science/323452_a_324781]
-
Cu toate acestea, tradiția locului și anumite descoperiri arheologice recente, redau cu mare certitudine faptul că mai înainte de această dată, aproximativ secolele XVI-XVII, aici a existat un mic lăcaș de cult cu viață monahală de obște, cel mai probabil un schit. Dovadă stau descoperirile din anii 1987 și 1990 când în partea de sud a cimitirului, Ghincea Cristian (paracliserul bisericii), săpând un mormânt, a descoperit aproape de aleea de acces către casa de hram, mai multe morminte, foarte vechi, cel mai probabil
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
1755. Mănăstirea are în componența sa biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", monument istoric, și turnul clopotniță, ambele fiind incluse pe lista monumentelor de arhitectură. Elementul simbol al vieții monahale vrâncene, Schitul Valea Neagră este cunoscut și sub denumirea de Schitul Vrancea sau Vrânceanului, supranume luat încă de la înființare de către toți călugării ce veneau din exteriorul Vrancei. Sub acest nume - „Kloster Wrantchanului” apare și consemnat pe o hartă a Moldovei datată 1790. Așa cum observăm și din documentul de mai jos schitul
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
Schitul Vrancea sau Vrânceanului, supranume luat încă de la înființare de către toți călugării ce veneau din exteriorul Vrancei. Sub acest nume - „Kloster Wrantchanului” apare și consemnat pe o hartă a Moldovei datată 1790. Așa cum observăm și din documentul de mai jos schitul apare ca o ctitorie apreotului Maftei din Spinești, iar dintr-un alt document acesta are ca sprijin întreaga obște din Vrancea și un anume Asanache Panfile din Odobești. Iată primul document: „Adec eu, preot Mafteiu ot Spinești, dat-am adevărat
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
Irimie i Dumitrașcu i Gavrilă, Io [a] na sora lor ot Spinești precum avându și o parte și de de (sic) moșie peste Valea Niagră, în Poduri, ce se chiamă parte Gavrileștilor, mi-au dat-o ca săfac un sfânt schit, care s’au și făcut cu [a] jutor lui Dumnezeu. Dec[i] mergându ei împreună cu toți ș’au hotărât moșie și au găsit dospreci fălci. Deci cerându e, preotu Mafteiu, ace moșie ca să- mi de danie dum [nealor], mi-
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
do, cum arată și zapis. 7265, Apr.29.și pentru credința m’am și iscălit.Irei Mafteiu” Ca și independența Vrancei arhaice, Schitul de la Valea Neagră nu depindea administrativ sau sub alte atribute de vreo organizație de nivel național. Acest schit era creat după chipul și asemănarea Vrancei, fiind sub directa administrare a Sfatului Vrancei și doar în unele probleme strict religioase era consultată Episcopia Romanului, „schitul Vrancei având astfel un statut unic în istoria monahismului românesc”. „Evident că în republica
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
nu depindea administrativ sau sub alte atribute de vreo organizație de nivel național. Acest schit era creat după chipul și asemănarea Vrancei, fiind sub directa administrare a Sfatului Vrancei și doar în unele probleme strict religioase era consultată Episcopia Romanului, „schitul Vrancei având astfel un statut unic în istoria monahismului românesc”. „Evident că în republica Vrancei schitul de la Valea Neagră nu putea să aibă decât un statut pe măsura principiilor autonomiei ce guvernau viața economică și socială a întregului ținut.” Aceste
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
creat după chipul și asemănarea Vrancei, fiind sub directa administrare a Sfatului Vrancei și doar în unele probleme strict religioase era consultată Episcopia Romanului, „schitul Vrancei având astfel un statut unic în istoria monahismului românesc”. „Evident că în republica Vrancei schitul de la Valea Neagră nu putea să aibă decât un statut pe măsura principiilor autonomiei ce guvernau viața economică și socială a întregului ținut.” Aceste atribute ale schitului, pe care le-am expus, le întâlnim într-un înscris denumit „Act de
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
astfel un statut unic în istoria monahismului românesc”. „Evident că în republica Vrancei schitul de la Valea Neagră nu putea să aibă decât un statut pe măsura principiilor autonomiei ce guvernau viața economică și socială a întregului ținut.” Aceste atribute ale schitului, pe care le-am expus, le întâlnim într-un înscris denumit „Act de ctitorie al schitului de la Valea Neagră” și datat 1846 februar 1, la punctele 4 și 5: „4-le. D-lor epitropi vor avea tot dreptul și voe
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
Neagră nu putea să aibă decât un statut pe măsura principiilor autonomiei ce guvernau viața economică și socială a întregului ținut.” Aceste atribute ale schitului, pe care le-am expus, le întâlnim într-un înscris denumit „Act de ctitorie al schitului de la Valea Neagră” și datat 1846 februar 1, la punctele 4 și 5: „4-le. D-lor epitropi vor avea tot dreptul și voe din partea nostră a căutaoriunde nacealnic pentru sfântul schit, pe care având purtări bune va putearămâne și
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
într-un înscris denumit „Act de ctitorie al schitului de la Valea Neagră” și datat 1846 februar 1, la punctele 4 și 5: „4-le. D-lor epitropi vor avea tot dreptul și voe din partea nostră a căutaoriunde nacealnic pentru sfântul schit, pe care având purtări bune va putearămâne și pe viață, iar blagosloveniiea duhovnicească sâ va cunoaște a sâ lua. 5 -le. Nici cum vor fi putincioși d - lor epitropi a spune opștescul nostru schit supt vreo eparhialnică episcopie arhierească sau
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
nostră a căutaoriunde nacealnic pentru sfântul schit, pe care având purtări bune va putearămâne și pe viață, iar blagosloveniiea duhovnicească sâ va cunoaște a sâ lua. 5 -le. Nici cum vor fi putincioși d - lor epitropi a spune opștescul nostru schit supt vreo eparhialnică episcopie arhierească sau monastire mai mare, cu ascultarea celor politicești sau duhovnicești privitoare cătră interesuri sau oricum nu au dreptul a -l supune.”... În statistica din 1809 a Eparhiei Romanului, Schitul Valea Neagră nu apare, dar într-
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
nu apare, dar într-o scrisoare din 17 iulie 1844, a episcopului Meletie către protoieria ținutului Putna, arată ca ctitorii Schitului Valea Neagră cer să se facă alegere de stareț. În anul 1936, Eparhia Romanului, care avea pe atunci 13 schituri, menționează în statistică și Schitul Valea Neagră. În anul 1952 schitul este transformat în mănăstire pentru maici, fiind populat cu 9 maici de la Mănăstirea Trotoșanu, printre care și maica Petronia Ciornea. Ca preot slujitor a rămas călugărul Nicodim Andrei de la
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
episcopului Meletie către protoieria ținutului Putna, arată ca ctitorii Schitului Valea Neagră cer să se facă alegere de stareț. În anul 1936, Eparhia Romanului, care avea pe atunci 13 schituri, menționează în statistică și Schitul Valea Neagră. În anul 1952 schitul este transformat în mănăstire pentru maici, fiind populat cu 9 maici de la Mănăstirea Trotoșanu, printre care și maica Petronia Ciornea. Ca preot slujitor a rămas călugărul Nicodim Andrei de la schit. Ansamblul monastic a avut mult de suferit din cauza regimului ateu
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
menționează în statistică și Schitul Valea Neagră. În anul 1952 schitul este transformat în mănăstire pentru maici, fiind populat cu 9 maici de la Mănăstirea Trotoșanu, printre care și maica Petronia Ciornea. Ca preot slujitor a rămas călugărul Nicodim Andrei de la schit. Ansamblul monastic a avut mult de suferit din cauza regimului ateu. Devenit după ultimul război schit de maici, acestea sunt alungate iar așezământul trece în administrarea primăriei Nistoresti. Reaua credință și proasta gospodărire vor lăsa urme greu de șters în incinta
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
pentru maici, fiind populat cu 9 maici de la Mănăstirea Trotoșanu, printre care și maica Petronia Ciornea. Ca preot slujitor a rămas călugărul Nicodim Andrei de la schit. Ansamblul monastic a avut mult de suferit din cauza regimului ateu. Devenit după ultimul război schit de maici, acestea sunt alungate iar așezământul trece în administrarea primăriei Nistoresti. Reaua credință și proasta gospodărire vor lăsa urme greu de șters în incinta așezământului: prăbușirea arhondaricului, șubrezirea clopotniței, starea precară a caselor - chilii, distrugerea grajdurilor și a împrejmuirilor
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
cărți și a lucrat pe post de calfă pentru a-și întreține familia. La vârsta de aproape 20 de ani a părăsit viața laică și, după o încercare nereușită de a fi primit la Mănăstirea Neamț, a intrat în obștea schitului Brazi din Vrancea, unde a fost tuns în monahism cu numele de Alimpie de către starețul Dimitrie și a rămas timp de doi ani (1836-1837). A plecat în anul 1837 la Muntele Athos și s-a stabilit la schitul românesc Lacu
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
în obștea schitului Brazi din Vrancea, unde a fost tuns în monahism cu numele de Alimpie de către starețul Dimitrie și a rămas timp de doi ani (1836-1837). A plecat în anul 1837 la Muntele Athos și s-a stabilit la schitul românesc Lacu, unde se aflau pe atunci peste 80 de călugări români. Acolo a trăit timp de 15 ani după aspra rânduială athonită, fiind vestit pentru nevoințele sale ascetice și postul aspru pe care îl ținea. S-a mutat apoi
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
călugări români. Acolo a trăit timp de 15 ani după aspra rânduială athonită, fiind vestit pentru nevoințele sale ascetice și postul aspru pe care îl ținea. S-a mutat apoi la Mănăstirea Esfigmenu, care tocmai primise printre metoacele sale și schitul Florești din Moldova, din partea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei; acolo a trăit patru ani, fiind făcut schimnic cu numele de Antipa și apoi hirotonit ierodiacon. Schimonahul Antipa s-a retras în pustie ca sihastru, petrecându-și timpul în rugăciune și
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
numele de Antipa și apoi hirotonit ierodiacon. Schimonahul Antipa s-a retras în pustie ca sihastru, petrecându-și timpul în rugăciune și dobândindu-și renumele că ar avea darul vindecării bolilor și al înaintevederii. A fost hirotonit preot ieroschimonah la Schitul Prodromu. În anul 1860 starețul Nifon Popescu de la schitul Prodromu l-a trimis pe ieroschimonahul Antipa în Moldova pentru a strânge bani în vederea finalizării lucrărilor de zidire ale bisericii schitului. A locuit un timp la Schitul Bucium, un metoh atonit
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
s-a retras în pustie ca sihastru, petrecându-și timpul în rugăciune și dobândindu-și renumele că ar avea darul vindecării bolilor și al înaintevederii. A fost hirotonit preot ieroschimonah la Schitul Prodromu. În anul 1860 starețul Nifon Popescu de la schitul Prodromu l-a trimis pe ieroschimonahul Antipa în Moldova pentru a strânge bani în vederea finalizării lucrărilor de zidire ale bisericii schitului. A locuit un timp la Schitul Bucium, un metoh atonit în apropiere de Iași, fiind căutat de o mulțime
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
bolilor și al înaintevederii. A fost hirotonit preot ieroschimonah la Schitul Prodromu. În anul 1860 starețul Nifon Popescu de la schitul Prodromu l-a trimis pe ieroschimonahul Antipa în Moldova pentru a strânge bani în vederea finalizării lucrărilor de zidire ale bisericii schitului. A locuit un timp la Schitul Bucium, un metoh atonit în apropiere de Iași, fiind căutat de o mulțime de credincioși care auziseră de viața sa îmbunătățită și veneau să-i ceară sfaturi și îndrumare duhovnicească. Antipa a părăsit Moldova
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
căutat de o mulțime de credincioși care auziseră de viața sa îmbunătățită și veneau să-i ceară sfaturi și îndrumare duhovnicească. Antipa a părăsit Moldova în 1863 și s-a îndreptat spre ținuturile rusești tot pentru a strânge ajutoare pentru schitul atonit. A făcut un popas la Lavra Pecerska din Kiev și a ajuns apoi la Moscova și Sankt Petersburg, trimițând ajutoare materiale și bănești către Prodromu. Dornic de liniște și de singurătate, s-a retras în noiembrie 1865 la Mănăstirea
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
noiembrie 1865 la Mănăstirea Valaam, aflată pe un arhipelag de pe lacul Ladoga, la granița Rusiei cu Finlanda; obștea de acolo trăia după normele atonite paisiene, impuse de ucenicii lui Paisie Velicicovschi care ajunseseră la această mănăstire. S-a stabilit la Schitul Tuturor Sfinților, unde a trăit timp de 17 ani, „arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune și în desăvârșită sărăcie”, după cum scria ucenicul său, monahul Pimen. A practicat rugăciunea inimii și s-a spus că ar fi
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]
-
Bodești, comuna Bărbătești este situat de-a lungul râului Otasău, la o distanță de 25 km de reședință județului, fiind menționat în documente la 1536 (N. Stoicescu, Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România, vol. I. p. 78). Biserică fostului schit Bodești se află așezată pe un pinten de deal, de unde se deschide o perspectivă asupra râului Otasău și a întregului sat. Conform izvoarelor istorice, aici a fost un schit de călugări, înconjurat de chilii și de ziduri înalte de piatră
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]