5,506 matches
-
adorat oriunde. Totuși, creștini fiind, împărații bizantini vor menține timp de un mileniu interdicția statuilor (și a teatrului). Exclusivitatea imaginii bidimensionale (inclusiv mozaicul) se confunda cu sacralitatea exclusivă a reprezentării. Îngrijorat de primele concesii, Tertulian Africanul (160-240) condamnă profesiile de sculptor și astrolog și cere reconversia artistului pictor în zugrav. Constituțiile apostolice, care fixează liturghia creștină în 380, exclud din Biserică prostituatele, patronii de bordeluri, pictorii și fabricanții de idoli. În secolul al IV-lea, episcopul Eusebiu se miră ca de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
e însoțită de o jerbă, un potop de producții spontane afișe, gravuri în acvaforte, caricaturi, ceramică, decoruri, acuarele, cărți de joc; dar guvernul face apel și la David și confrații lui. În 1793, Comitetul de Salvare Publică mobilizează pictori și sculptori, distribuie stampe și caricaturi pentru a trezi spiritul public, "a însufleți poporul naiv și analfabet". Aceeași febră a imaginilor în Rusia, după 1917 (comunismul înseamnă cuvintele lui Marx plus electricitatea imaginilor); la Paris, în 1968, pe ziduri și la Atelier
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ambiției. Definiție a picturii? Nu. Strategie de carieră a unui mare pictor care s-a săturat să fie luat drept un muncitor specializat. Revendicare de onorabilitate a unui guler alb exasperat că era încă amestecat cu gulerele albastre de pe șantiere (sculptorii își murdăresc mâinile, ca amărâtul acesta de Michelangelo, dar eu, pictor, nu sunt artizanul care mă credeți, lucrez acasă, schimbați-mi așadar breasla). Ghiberti, în ale sale Comentarii scrise în limba nobilă, insistase deja asupra sumei de cunoștințe cerute de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de inferioritatea artelor mecanice. Inginer puțin familiarizat cu limbile vechi, expus la disprețul umaniștilor și al literaților, Leonardo face tot ce-i stă în putință să se plaseze de partea bună, alături de scriitori și muzicieni, fie și abandonându-i pe sculptori, vecini compromițători, pe celălalt mal ("sculptura nu este o știință, ci o Artă cu totul mecanică, provocând la lucrătorul ei transpirație și oboseală trupească"). Rămâneau mai aproape de "adevărul efectiv al lucrurilor" tratatele prerenascentiste (ca al lui Theophilus Presbyter, călugărul german
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și o revinde cu opt mii de franci unui amic galerist de pe rue des Beaux-Arts. Care o pune în vitrină, fără a-i indica prețul (spre deosebire de cafetierele de la Bon Marché), sub eticheta: "obiect contemporan de artă primitivă". La el acasă, sculptorul fang nu-i un oarecare. Are un nume, o notorietate, un stil al lui. Oamenii vin din satele învecinate ca să-i comande lucrări. Dar, în rubricile noastre, tocmai anonimatul artiștilor distinge "arta primitivă" de celelalte. Galeristul parizian va trece deci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
discursul pios. Distribuirea premiilor de excelență e mica ei monedă profană, la fel ca tradiționalele povestiri despre măreția și decăderea artei ideale (Istoria artei la antici) sau invers, decăderea și măreția artei actuale (Viețile celor mai excelenți arhitecți, pictori și sculptori italieni, de la Cimabue până în timpurile noastre), Winckelmann și Vasari. Cine acceptă discontinuitatea epocilor, a continentelor, a stărilor imaginii poate să se elibereze de vechea comandă a scopului și de melancoliile "sfârșitului artei". Nu există sfârșit în absolut sau, mai trivial
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în sticlă mată, apoi într-o oglindă în care sticlarul și-ar căuta propriul suflet, în loc să privească lumea. La început, zeul este privit prin intermediul efigiei; mai târziu, efigia seamănă cu zeul; apoi îl face uitat; iar la sfârșit divinizat este sculptorul. Prezență, reprezentare, simulare. Cele trei momente care articulează istoria occidentală a privirii, pe o scară mare, par să se regăsească, pe una mai mică, în fiecare ciclu artistic. Ca într-o hologramă, unde fiecare parte este întregul, fiecare secvență plastică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de mituri și valori. Dar nu a existat o ruptură, în Grecia arhaică și clasică, între formele plastice și puterile de dincolo. Când un efeb este frumos ca un zeu, nu statuia lui este admirabilă, și cu atât mai puțin sculptorul. Ci Olimpul. Există o epistemologie, dar nu și o estetică greacă. Așa cum nu există o estetică medievală. A scrie "la artă se spune în greacă technè", cum se face mereu, înseamnă, mai mult decât un anacronism, un delir recuperator. "Arta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vor prelua acest dispreț social. Cicero distinge între bonae artes cele ale cuvântului și sordidiores cele mai sordide, ale noastre. Iar Seneca precizează clar, într-o scrisoare către Lucilius, că nu-i pune în rândul artelor liberale "pe pictori, pe sculptori, pe cei ce lucrează marmura și pe alți slujitori ai luxului [luxuriae ministros]"* (Ad Lucilium, 88, 18). Creștinătatea medievală va face din această distincție baza instituțională a învățământului: de o parte artele mecanice, care produc lucruri, de cealaltă artele liberale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din această distincție baza instituțională a învățământului: de o parte artele mecanice, care produc lucruri, de cealaltă artele liberale, care lucrează cu semne, gramatica, logica, aritmetica și geometria, quadrivium-ul universitar. În plus, printre meseriile lipsite de noblețe, pictorii și sculptorii nu alcătuiesc o specie definită social, cum nici activitatea lor nu are contururi proprii. Încă înainte de Platon, Xenofon nu găsea un nume specific pentru a desemna munca pictorului și a sculptorului. Îi aplică acesteia, în Memorabilele, termenul de mimă (profesie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
În plus, printre meseriile lipsite de noblețe, pictorii și sculptorii nu alcătuiesc o specie definită social, cum nici activitatea lor nu are contururi proprii. Încă înainte de Platon, Xenofon nu găsea un nume specific pentru a desemna munca pictorului și a sculptorului. Îi aplică acesteia, în Memorabilele, termenul de mimă (profesie a spectacolului). Copia este un geamăn sau, mai degrabă, un frate mai mic și handicapat al modelului ei. Frumusețea efebului o dă pe cea a unui kouros. Rezultă că noțiunea de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
technè este de partea inferioară, a facerii. Nici cel mai pragmatic dintre teoreticieni nu întârzie asupra subiectului. Să ne amintim, cu titlu de anecdotă, de Memorabilele lui Xenofon, unde îl vedem pe Socrate în vizită la un pictor, Parrhasios, un sculptor, Cleston, și un armurier, Pistias, înșirați în același capitol, cu apariția unei prostituate în capitolul următor (cartea a III-a, cap. 10 și 11). La Aristotel, pentru a se limita la teorie, ordinea mimesisului nu privește reproducerea figurativă a ființelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trecutului a luat drept model antimodelul ei, esențialismul antic al "Ideii". Aceasta ar fi partea pozitivă a halucinației grecești. De altfel, tocmai fiindcă tradusese din Platon, în proiectul său de Academie florentină Marsilius Ficinus nu acordă niciun loc plasticienilor arhitecți, sculptori sau pictori. Academia lui era compusă din oratori, juriști, scriitori, politicieni, filosofi pe scurt, din oameni serioși: liberali, nu servili. Veritabilii cunoscători ai Antichității, în plină Renaștere, nu cred în "artele frumoase". Leonardo da Vinci va fi îndreptățit să se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de delectabile ne par frescele de la Pompei și Herculaneum, ele erau considerate ornamentale și monumentale. Depindeau toate de arhitectură, pe care pictorul, imitând alabastrul, onixul sau emailul, o împodobea sau o amplifica. Tariful lui Dioclețian (301) îi va așeza pe sculptori, mozaicari și pictori în rândul muncitorilor din construcții, atât erau de neclare granițele între zidărie și opere, ornamente, picturi, mulaje. Iar dacă Vitruviu face loc în cartea sa de căpătâi tencuielilor și culorilor, e fiindcă zidurile trebuie acoperite, iar plafoanele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
câteva secole după căderea Romei, declarând la al șaptelea conciliu ecumenic: "Nu pictorii inventează imaginile, ci Biserica Catolică, ea fiind cea care le-a instituit și transmis; pictorului îi aparține numai arta; rânduiala este, în mod limpede, opera sfinților părinți". Sculptorii romani pot semna copii ale statuilor grecești fără a șoca pe nimeni. Obiectul are valoare prin materialul lui, nu prin factură. O statuie este de aramă, de fildeș sau de aur, înainte să fie de cutare sau cutare. Iar Vergiliu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pictorului este față de Zei și Cetate, condamna drept necetățenești și triviale picturile murale din casele particulare. Hemiciclul de la École de Beaux-Artes din Paris, pictat de Delaroche în 1941, prezintă gloria îngenuncheată în fața lui Ictinos, Fidias și Apelles, arhitectul, pictorul și sculptorul. Cei trei, înconjurați de geniile Renașterii, tronează pe un altar de marmură, în culmea onorurilor. A fost una dintre compozițiile picturale celebre ale secolului al XIX-lea. Din fericire, n-o mai privește nimeni: ar fi făcut generații întregi de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
literatul, student sau profesor la facultate, se extinde din acest moment la chimiști sau alchimiști. În Franța secolului al XVII-lea, la aproape două sute de ani de la nașterea artei la Florența, cuvântul artizan încă este folosit oficial pentru pictori și sculptori. Dicționarul Academiei, în ediția din 1694, definește astfel artistul: "cel care lucrează într-o artă. Se spune îndeosebi despre cei care fac operații chimice". Arta dinaintea nașterii artei, preluare a Ordinii Lumii, pură reflectare în oglindă, este fantoma evanescentă a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
poetică a artelor-frumoase" teoria raporturilor și diferențelor dintre acestea. Ideea e depășită, dar raporturile și diferențele continuă să existe. Fără îndoială, am devenit deodată ostili la ideea unei ierarhii a artelor. În Cetatea plasticienilor, care se vrea fraternă, pictorii, gravorii, sculptorii, cineaștii și videaștii se încrucișează politicos, iar această Villa Medici ideală are datoria de a ignora concurențele pentru spațiul și publicul vital. Care artist n-a râs ca de o vanitate speculativă de aceste desuete clasificări din trecut? Ele au
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trec" pe hârtie. Și totuși începuturile fotografiei au fost promițătoare. Pentru un timp de poză lung, efigia avea fixitatea ideală. De unde pletora de reproduceri de arhitectură, muluri sau statui, la vremea când, fotografia având doar modesta funcție de înregistrare și popularizare, sculptorii Rodin sau Brâncuși se puteau folosi de ea pentru a-și difuza mai bine lucrările și a le pune în valoare (cum făcuseră pictorii clasici cu ajutorul gravurilor). Până la momentul când marii fotografi, instalându-se în propria poziție estetică, se vor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îndrăznit să fie totul, iar Clemenceaux nimic". Vezi Le Musée imaginaire, Gallimard, Paris, ediția din 1965, p. 38. 21 Jean-Luc Marion, La Croisée de l'invisible, La Diférence, Paris, 1991. 22 France-Asie, nr. 182, ianuarie-martie 1964. * Giorgio Vasari, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților, traducere de Ștefan Crudu, Meridiane, București, 1968, vol. I, p. 148 (n. trad.). * În franceză, folle du logis, expresie desemnând imaginația și atribuită de Voltaire, în Dicționar filosofic, lui Nicolas Malebranche (n. trad.). ** Sintagmă folosită pentru imaginație de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cer, și să ne facem un nume ca nu cumva să fim împrăștiați pe toată fața pământului.“ (B.E./V.T., Geneză 11:1&4, BHS, tr. n.) „Prin lucrare, lemnul nelucrat devine unealtă iar înțeleptul, folosind-o, ajunge mai-marele dregătorilor: marele sculptor însă nu cioplește.“ (Lao zi, Cartea despre Dao și Putere, 28:19-22, trad. Dinu Luca) CUVÂNT îNAINTE Cartea aceasta s-a născut din convingerea că menirea aducerii pe lume a unei lucrări este aceea de a transmite un mesaj - gând
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
demon”; Alexandr Sergheevici Pușkin „Ruslan și Ludmila”, „Evgheni Oneghin”, „Boris Godunov”, „Poltava”. o în arta plastică s-au remarcat: John Constable - „Catedrala din Salisbury”; Theodore Géricault - „Pluta Medusei”; Eugène Delacroix - „Dante și Vergiliu în Infern”, „Masacrul din Chios” ; François Rude (sculptor) - „Mareșalul Ney”, „Plecarea voluntarilor”-friză o în muzică s-au remarcat Frederich Chopin - „Nocturne”, „Eroica”, „Preludiile”; Hector Berlioz - „Simfonia Fantastică”, „Romeo și Julieta”, „Recviem”; Ludwig van Beethoven - „Simfonia a IX-a - Oda Bucuriei”, „Sonata lunii”; Giuseppe Verdi „Otello”, „Aida”, „Traviata
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
culorile, pentru a stabili un portret bidimensional, în timp ce, în al doilea caz, fragmentele sunt cioplite din materiale brute Și în această manieră este făcută să apară o imagine tridimensională. Sfântul Dionisie Areopagitul afirmă: „Noi trebuie să procedăm la fel ca sculptorul care îndepărtează toate obstacolele care acoperă puritatea divină a celui ascuns Și numai prin îndepărtare să permită frumuseții ascunse să strălucească din sine”<footnote Dionisie Areopagitul, Despre Teologia mistică, 2, P. G. III, col. 1025. footnote>. Al Patrulea Conciliul de la
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
Destinația finală este Windsor unde, după o slujbă scurtă în capela St. George, sicriul este depus, timp de trei zile, în capela Albert Memorial din Frogmore, în stînga monumentului funerar al lui Albert. Efigiile amîndurora, executate în marmură albă de sculptorul Marochetti, îi arată pe amîndoi în plină tinerețe, capul Victoriei ușor inclinat spre dreapta, ca și cum s-ar uita la Albert. Marochetti este și autorul statuii ecvestre a lui Richard Inimă-de-Leu din Old Palace Yard, palatul Westminster. Pe peretele din spatele monumentului
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de Gaulle, premierul francez Georges Pompidou, viitorul Președinte, a spus la radio La France est veuve. §§§§§§§§ Care uneori i se adresa Victoriei cu cuvîntul woman, iar ea accepta. ** Un bust din bronz al lui Brown, executat de son vivant de sculptorul Boehm, se afla în parcul de la Balmoral. La moartea lui Brown în 1883, Victoria i-a cerut poetului-laureat, lordul Tennyson, să scrie un epitaf pentru soclul bustului credinciosului servitor. Acesta s-a executat. Iată epitaful: Friend more than servant, loyal
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]