KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...105 106 107 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

cuvânt pe care l-am găsit, totuși voiam să-mi exprim compasiunea și îngrijorarea, impulsionat de o simpatie nestăvilită. Mi-au întors spatele, cu un gest specific femeilor cinstite la petreceri sau în cluburile de noapte, manifestând un dezgust civic. — Scuzați-mă, am spus eu. Doriți niște bani. Uite - luați niște bani. L-am văzut pe împuțitul de pește care le avea în custodie. Un asiatic care aștepta nervos lângă colțul cafenelei, cu zâmbet, dinți și nădragi la fel de largi ca aripile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
nu din afara lui. Cu alte cuvinte e vorba de o psihoză. Nu uita că unii oameni, acești superbi mitomani, acești frumoși mincinoși - sunt la fel ca artiștii, unii dintre ei. Hai să analizăm un alt fenomen recent: crima gratuită. Mă scuzi. Ești atent? Da, da. Iată ce s-a întâmplat. Mă legănam lângă patul verde. Treaba mea cu Vron - se terminase în mai puțin de un minut - o, ușurel: a fost, a fost ca pe Forty-Second Street. Era un miros tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

unei structuri dinainte stabilite a realității. — Mmă făcu Vultur-în-Zbor. — „Du-te, du-te, zise pasărea“, cântă Virgil Jones. — Ce? — O referință literară, explică Virgil Jones. Un moft. Un pic de răsfăț personal. Hai să continuămă și te rog să mă scuzi pentru digresiune. Probabil că aș putea face o analogie cu totul inexactă pentru a-mi demonstra teza. Iată-ne pe toți, o lume a ființelor vii, a obiectelor neînsuflețite și a rafalelor de vânt, alcătuiți cu toții din infinit mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ambiție? Vultur-în-Zbor răspunse pe un ton amar, care-l surprinse până și pe el: — Vreau să mă întorc la rasa umană. O expresie întunecată străbătu chipul domnului Jones: la început șoc, apoi ceva ca un fel de... scuză? Parcă se scuză cam mult, se gândi Vultur-în-Zbor. — E interesant. Să te gândești la moarte ca la o astfel de forță umanizatoare, spuse Virgil. Nedumeririle lui Vultur-în-Zbor se preschimbaseră într-o mlaștină de deprimare nedorită. Nici Virgil Jones nu părea mai vesel. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
existența până se stabiliza definitiv. Așa că Virgil Jones, mereu dispus să colaboreze, se concentră asupra creării unui mijloc de transport. O clipă mai târziu îviteza îi produse o plăcere nemăsurată) erau mândrii posesori a două biciclete. — îmi pare rău, se scuză el, dar tainele motorului cu combustie internă m-au depășit întotdeauna. Tunelul se stabilizase. Cei doi au încălecat pe armăsarii lor anacronici și s-au avântat spre adâncimi, spre lumina care-i atrăgea. Pentru un om care reușise de curând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Ușor. în brațele mele. Odată. Atunci. Acum mult timp. înainte. Liv. Bea de-aici, Virgil. Apă de izvor. Mănâncă de-aici, Virgil. Fructe din ponor. Odihnește-te, Virgil, taci, De odihnește-te. Dormi. Asta lecuiește. Vinovăție. Greșeala mea. Mea maxima. Scuze c-am vorbit. Scuze c-am mișcat. Scuze c-am trăit. Scuze. în genunchi. Iartă-mă. Liv. Milostiv. Rimează. Sau, și mai bine. Liv. Curativ. Pentru mine ea era întotdeauna Liv, numele ei era legat de portativ și calitativ, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Odată. Atunci. Acum mult timp. înainte. Liv. Bea de-aici, Virgil. Apă de izvor. Mănâncă de-aici, Virgil. Fructe din ponor. Odihnește-te, Virgil, taci, De odihnește-te. Dormi. Asta lecuiește. Vinovăție. Greșeala mea. Mea maxima. Scuze c-am vorbit. Scuze c-am mișcat. Scuze c-am trăit. Scuze. în genunchi. Iartă-mă. Liv. Milostiv. Rimează. Sau, și mai bine. Liv. Curativ. Pentru mine ea era întotdeauna Liv, numele ei era legat de portativ și calitativ, așa cum ea era legată prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
timp. înainte. Liv. Bea de-aici, Virgil. Apă de izvor. Mănâncă de-aici, Virgil. Fructe din ponor. Odihnește-te, Virgil, taci, De odihnește-te. Dormi. Asta lecuiește. Vinovăție. Greșeala mea. Mea maxima. Scuze c-am vorbit. Scuze c-am mișcat. Scuze c-am trăit. Scuze. în genunchi. Iartă-mă. Liv. Milostiv. Rimează. Sau, și mai bine. Liv. Curativ. Pentru mine ea era întotdeauna Liv, numele ei era legat de portativ și calitativ, așa cum ea era legată prin căsătorie de mine. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
iubiți. Nu pot să beau cu tine. Tot ce spunea despre tine era adevărat. Era adevărat atunci, înainte să fugă. E adevărat și acum. Nu am venit aici ca să bem cu tine. Noi doar căutam niște camere, mă-nțelegi. Așa că scuză-mă... Bubuitul din pieptul lui Flann O’Toole a început ușor și a crescut treptat, până a ajuns un zgomot sălbatic, cutremurător. Ochii i s-au făcut roșii și i s-au umflat în cap. A stat așa un moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
în cap. A stat așa un moment, tunând și înroșindu-se, apoi mâinile i s-au întins după Virgil Jones. înainte ca Virgil să se poată mișca, a fost înfășcat de gât într-o strânsoare ucigătoare. Gâfâi după aer. — Te scuz pe dracu’! urlă O’Toole. Oho, ești ditamai prostul, domnule Virgil Casanova! Mă jur jur pe toți sfinții că nu te strâng de gât aici, pe loc, te sugrum până-ți găsești moartea pe care-o meriți. Să intri în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
de pe peretele opus. Iocasta se ridică într-un cot. La ce te-ai mai gândit acum? întebă femeia. în ultimele nopți asta devenise ceva obișnuit; visele îl trezeau brusc pe Virgil din somn. — Trebuie mult timp pânăsă-ți exorcizezi subconștientul, se scuzase el. — Tocmai mi-am amintit, spuse acum Virgil. în noaptea când am venit aici. își amintești... să se fi întâmplat ceva? Ceva ciudat. — Doamne! a zis ea. Uitasem. Zguduitura. — Da. Ce dracu a fost aia? Nu s-a mai întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
între sprâncenele Elfridei. — Sunt lihnit, anunță contele Cerkasov. Ce-ar fi să ne terminăm băuturile în timp ce mâncăm? A fost rândul Irinei să pară un moment înfuriată. Apoi femeia își fermecă soțul cu un zâmbet uriaș și spuse: Desigur, dragul meu. Scuzați-mă o clipă, mă duc să verific. își, întorcându-se către Vultur-în-Zbor:) Acum mă descurc fără ajutoare în casă. Asta provoacă unele neajunsuri în ceea ce privește bunele maniere. Apoi plecă. Contele Aleksandr domina conversația. Ochii săi, de obicei lipsiți de expresie, erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
simte nevoia să ne deranjeze serile cu zdrăngănelile sale. Cred că dorește de fapt să ne facă să înțelegem că aparținem clasei opresoare. Iar noi îi suportăm ieșirile. Sunt inofensive, chiar dacă întrucâtva ennuyeux. Contele Cerkasov se ridicase deja în picioare. — Scuzați-mă, spuse el, dar ar fi mai bine dacă m-aș duce până la ușă. Vă rog, continuați masa. — Este faza următoare, una inevitabilă, zise Irina. Va veni la ușă și-și va ține discursul. Uneori cred că dă iama prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Vultur-în-Zbor hotărî să nu mai insiste. Gribb nu era omul cu care să poți discuta. Elfrida păru să-i accepte și ea raționamentul, dar probabil că era un pic descumpănită. Irina își lansă privirea ei gri către Vultur-în-Zbor și spuse: — Scuzați-mă cu toții. Mă duc o clipă în grădină. Azi după-amiază am uitat acolo ceva la care nu vreau să ajungă ceața și roua. Apoi plecă. Peste o clipă, Vultur-în-Zbor ceru să fie îndrumat către toaletă. Contele Cerkasov i-a arătat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
începuturile, toate astea sunt lipsite de valoare. Lipsite de valoare. Studiezi felul în care trăim. E-n regulă. Dar, pentru Dumnezeu, renunță la această obsesie a pântecului, la investigarea nașterii! Oare maturitatea nu prezintă mai mult interes decât nașterea? Acum scuză-mă, te rog: trebuie să mai verific câteva clișee înainte de prânz. Măgarul își continua mersul pe Drumul Pietruit. în mintea gata să plesnească a lui Vultur-în-Zbor au răsărit și alte enigme. Pe platoul Axona nu existase o valoare de schimb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
a bătut încă ceasul, a declamat Moonshy. Va veni și vremea aceea atunci când muncitorii vor fi educați politic. Accentele îi trădau cuvintele. Era sigur pe atitudinile sale pentru că nu urma să ajungă niciodată la finalitatea lor logică. Vultur-în-Zbor s-a scuzat și a plecat dezamăgit. Se lăsa seara când Vultur-în-Zbor a văzut-o din nou pe Prepelicar. Și nu era o halucinație, nu era ceva care să poată fi explicat prin vreo formă de înșelare a vederii. Era ea, sora și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
să te dezbrac eu? îl întrebă Gilles Priape pe Vultur-în-Zbor. Din tonul lui obosit se simțea clar că voia să audă un „Nu“. — Nu fi atât de-al dracului de leneș! zise Iocasta. Fă-o. Apoi i se adresă luiVultur-în-Zbor, scuzându-se: — E leneș doar până-ncepe. Vultur-în-Zbor dădu la o parte mâinile resemnate și fără chef ale lui Gilles Priape și îi vorbi lui Virgil Jones, încercând să ignore restul scenei neașteptate. — Virgil, zise el și vocea-i tremură ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
pe stradă când Vultur-în-Zbor a ieșit cu mâna goală. — Măi să fie dacă ăsta nu-i indianu’, a spus el. Apoi s-a pus între Vultur-în-Zbor și măgarul lui. Vultur-în-Zbor s-a hotărât să adopte o atitudine de politețe fermă. — Scuză-mă, dar aș vrea să mă întorc la doamna Gribb, ca să-i spun că o să fim alungați din oraș prin înfometare. — Sigur, i-a zis Peckenpaw. Nici c-aș visa să-ți stau în cale. Nu s-a clintit. Vultur-în-Zbor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

tras-o pe mine și m-am privit îndelung în oglindă, plină de satisfacție. Cel puțin nu arătam ca un broker ieșit în oraș în timpul liber. Nici ca cineva care avea o aventură cu un sergent detectiv - oops, inspector detectiv, scuzați-mă, tot uit de promovarea lui Hawkins. M-am întrebat deodată dacă nu cumva și-o fi făcut apariția în după-amiaza asta într-o mașină de la departamentul crimă organizată. La naiba, sper că nu. Și așa imaginea mea avusese de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Suki. Nu prea suntem multe fete. Nu-mi dau seama de ce. Mereu mă gândesc că băieții trebuie că se plictisesc doar cu noi două, continuă ea viclean. Cu toții protestară la această afirmație; cum gălăgia lor îmi acoperea vocea, m-am scuzat și m-am dus să-mi iau jacheta. În intimitatea toaletei m-am privit în oglindă, mulțumită de ceea ce vedeam. Rujul era încă acolo, dar așa și trebuia; am pus un strat destul de gros cât să acopere și prora de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
pot pensiona și să mă desăvârșesc prin a scrie un roman profund și plin de tâlc despre starea lumii... Am izbucnit în râs. — În regulă, am recunoscut, am înțeles mesajul. — Ești sigură? Îmi place slujba mea. Nu trebuie să mă scuz pentru asta. — În regulă. Am zis că am înțeles. — Am ajuns. A oprit în fața clădirii Herald atât de lin încât nici nu mi-am dat seama că ne-am oprit. Mergând în mașina aceea erai complet izolat de lume; într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
băuturi și la restaurantul indian pentru a lua ceva la pachet. Sebastian a sunat în timp ce îndesam în gură cu furculița niște mutter paneer. A, bună, am spus și m-am înecat instant cu un bob de mazăre. Eram la masă, scuză-mă o secundă... M-am bătut pe spate fără vlagă și am dat pe gât niște bere ca să se ducă mazărea. —Aah, am respirat adânc. Acum e mai bine. Instinctele de autoprotecție ale lui Sebastian probabil îi spuneau clar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
alb ca varul. Bolborosind ceva despre făcut rost de băutură, a plecat. Am privit în urma lui surprinsă. Ce Dumnezeu spusesem ca să îl supăr? Am intrat în dom și am dat nas în nas cu Sebastian. Mă cuprinse afectuos cu brațul. Scuze că te-am lăsat singură, mi-a spus. A intervenit ceva. Am dat din cap. Nu este nici o problemă. Uite, abia ce l-am enervat pe Simon și nu știu de ce. —Chiar așa? Nu te îngrijora. Probabil ai înțeles greșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Richard devine nerăbdător. Se uită de-a lungul încăperii. Într-un colț îndepărtat se afla Richard Fine, încruntat; prinzându-i privirea, îi făcu semn spre ceas nerăbdător. Geneviève a ridicat elocvent din umeri și și-a desfăcut brațele a neputință. Scuzându-se, dispăru. Abia am observat; atenția îmi fusese atrasă de către o altă persoană din mijlocul invitaților, cineva care ieșea în evidență printr-o ținută extrem de dezordonată - jacheta de camuflaj, blugii largi: nu putea fi decât Tony Muldoon. Vorbea cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Vorbea mai repede decât un glonț în mișcare, iar ochii îi ardeau, ca de obicei. Irisul îi era atât de negru încât nu-i puteam vedea pupilele, dar, dacă erau de mărimea lor normală, eu eram regina Angliei. M-am scuzat și m-am aventurat prin mulțime, dorind să fac o vizită la toaletă. Măcar acolo nu trebuia să vorbesc cu nimeni. Dar, înainte să ajung, liftul a urcat și ușile s-au deschis. Înăuntru erau Sebastian, Joe și un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]