3,145 matches
-
văzut cum nu te-a văzut nime. Nu știi ce-am suferit pân a te - ajunge, 360Copil frumos ca luna nopții lunge. Ah, vin-cu mine, vin-în a mea țară, Casteluri am, grădini adânc - frumoase, Sub pasul tău coroana-mi seculară Mi-o pun - mă plec, sunt sclavul tău, frumoasă. Am pietre scumpe în a mea comoară, 365Mai multe decât tatu-ți are aur, Ș-aur mai mult, de cum argint el are, Ș-a tale-s toate, scumpă, mândră floare! " Ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
întotdeauna adevărul, sufletele noastre vor fi oprite la porțile paradisului și azvârlite dedesubt, între fălcile iadului... Așa că am continuat să mergem săptămână de săptămână și, la cam o lună după aceea, reverendului Bob i-a venit următoarea idee genială. Cultura seculară distruge America, a declarat el, și singura modalitate de a repara răul e să respingem tot ce ne oferă. Atunci a început să emită așa-numitele Edicte de Duminică. Mai întâi, toată lumea trebuia să arunce televizoarele. Apoi aparatele de radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe post, și un avocat. În două ore cît am mîncat, nimeni nu a pomenit ceva despre legalitate. și am ajuns la Buziaș. Mai fusesem acolo în tinerețe. Acum era o ruină. Promenada aco perită din lemn traforat din parcul secular, o bijuterie unică în România, atîrna în franjuri putreziți, iar în Vila Franz Josef niște chiloți erau agățați la o fereastră. „Un străin nu ar putea înțelege nimic din asta !” - zice soția mea, pe un ton cu o octavă mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de alte angarale. Am uitat ceva ? Casă, mîncare, bîrfă... Toate țin de spațiul domestic atribuit/impus femeii. Pe urmele acestor cuvinte și lăsînd imaginația să zburde dincolo de ele, se configurează astfel un adevărat matriă moniu, urmele unor preluări și domesticiri seculare ale căror eroine anonime au fost femeile. O viață privată strîngătoare, care a luat caimacul vieții publice războinice a bărbaților și a adunat grijulie ce era de păstrat din ceea ce aceștia res pingeau. Un matrimoniu otoman care se contrapune tăcut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
isprăvim nici o opțiune, nici cealaltă, nu vrem să ducem la capăt nici despărțirea de trecutul iubit, nici apropierea de viitorul dorit. Sîntem un fel de veșnici și vajnici neisprăviți ai istoriei, în căutarea periodică a mîntuirii noastre ca neam - visînd secular la o biserică măreață care să pecetluiască această ispravă supremă și astfel să ne izbăvească o dată pentru totdeauna, să știm că am încheiat și noi ceva și am scăpat de o grijă. Deocamdată însă n-a fost să fie decît
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
artă” și alte „tezaure vii”, din obiect de admirație încremenită în proiect (și, eventual, obiect al unei modernizări forțate și străine), acesta are acum mijloacele de a deveni subiectul propriului său vis de modernizare și astfel de a ieși din seculara inegalitate sat - oraș. Cît de benefică va fi (este) această schimbare pentru ceea ce ne-am obișnuit să numim „tradiții” este discutabil. Cum va schimba această automodernizare peisajul cultural al satelor este o chestiune problematică. În orice caz însă, refuzul de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Avea numai două picioare și o coadă de formă conică, lungă de cinci-șase pași. De la coadă și până sus în dreptul cefei se contura un fel de creastă ascuțită din os cu care, dacă s-ar fi frecat de un copac secular, l-ar fi tăiat ca pe un fir de iarbă. Când mergea agale, se părea că un munte pășitor s-a desprins de la locul lui și se deplasează dărâmând și strivind totul în jurul său. Din când în când se oprea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cuza Vodă. Știind precis că ea va trece prin apropiere, căpitanul, îmbrăcat civil în costum și cămașă descheiată la gât, o aștepta ca din întâmplare într-un loc mai ferit de ochii lumii; mai bine spus la umbra unui stejar secular ce ocupa o parte din trotuar. Era liber în ziua respectivă, iar locul, mai bine spus cotlonul, era nimerit. La ora respectivă, rar se întâmpla să treacă cineva prin apropiere. Rămas fără soție, constrâns la abstinență sexuală, căpitanului îi crescuse
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
neliniște ca înaintea unei ciudate nașteri... Era fascinant. Cunoșteau atât de bine drumul,.. atât bătrânul pădurar cât și Anton l-au făcut, doar, de atâtea ori prin întuneric. În stânga sus, spre creastă, se ivi Schitul... în dreapta susură pârâul sub pădurea seculară... izvorăște sus, străbate poieni, se scufundă în pădure... ajunge în vale într-un luminiș de-alungul râului Elan. Au pornit în susul lui, ca lupul să nu-i poată simți. - Apa ne duce mirosul la vale și ne pierde urma! șopti bătrănul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trebuie să țină seama de: ” cele trei milioane de români din Transilvania, asupriți din punct de vedere național” că locul României nu este alături de AustroUngaria, ci, dimpotrivă, alături de Franța și Tripla Înțelegere, care o puteau sprijini în realizarea visului său secular de unire a tuturor românilor în hotarele statului național unitar românesc. În procesul de reorientare a politicii externe românești spre alianța cu Tripla Înțelegere (Antanta), prin intermediul Franței, un loc aparte l-a deținut Camile Blondel, ambasadorul Franței în România. Prin
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
și umărul drept. Epa ar fi aprins o lumânare, dar de câte ori venea aici, constata că uitase să aducă măcar o singură lumânare. E adevărat, nu era obligat să aducă. Nu-i cunoștea pe răposații care zăceau fără timp, sub lespezile seculare. Nu o dată stând lângă acest mormânt, simțea că, în sfârșit, i se ridică ușor cortina de pe ochii minții. Parcă era un făcut. Când să se ridice, își simți labele picioarelor umede și reci. Se ridică totuși, și făcu câțiva pași
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
eventual atac. Două iscoade pătrunseră printre copaci, și nimeni nu se mișcă de pe postul lui până când acestea nu se întoarseră, asigurându-i că insula era pustie. Din acel moment, Miti Matái îl lasă la comanda pe Roonuí-Roonuí, în virtutea unei tradiții seculare, care stabilea că, în orice situație, puterea trebuia să se afle în mâinile celui mai competent în domeniul respectiv. Și de această dată se putea observa că specializarea constituie una dintre strategiile capacității de supraviețuire și de expansiune a locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Totuși poteca aceea, care își zicea drum, continua cu un fel de cărare, marcată doar printr-o iarbă mai scofîlcită, semn că pe acolo călca picior de om. Dacă erai curios și continuai plimbarea, atunci, după o perdea de copaci seculari, se deschidea o poieniță în care se lăfăia o căsuță splendidă, îngrijită și cu multe flori cam peste tot. Gardul era proaspăt vopsit și o fîntînă meșteșugită de un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
centrala era la subsol, iar ca să fie pornită, trebuiau niște preparative mici (pus lemne, scos cenușa, etc.), profesorul încerca să compenseze cu o haină mai groasă acest inconvenient. Îmi este frig și, ca să-mi fie bine, trebuie să distrug codrii seculari, ocrotiți de străbuni. Cu ce drept vine Dorohoi să distrugă ceea ce nu-i aparține? Afară fulgii cad greoi și străduța sa devine impracticabilă pentru mașini. Strămoșii noștri foloseau sania, simplu, ecologic. Un huruit specific anunță că vine plugul să deszăpezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gurile lor și le ghicesc suferința În tulpinile răsucite convulsiv, În frunzele subțiate și sfărîmicioase. Mă gîndesc la plămînii copiilor. Fiecare oraș, fiecare cartier, orice așezare umană are un semnalment particular care o distinge confirmîndu-i identitatea; o fîntînă, un arbore secular, o statuie, o școală, un spital, o cruce de piatră, o legendă. Existența unor asemenea nuclee materiale se Încarcă În timp de spiritualitate, devine inconfundabilă, se contopește cu viața oamenilor unui anumit loc, le domină destinul ca o trăsătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bestialității și răului, inițiată de acționiștii vienezi, se va regăsi de-a lungul deceniilor următoare. Potrivit lui Daniel Macmillan, răsturnarea intervenită În civilizațiile occidentale după 1945 nu era altceva decât o Întoarcere la cultul brutal al forței, un refuz al normelor seculare impuse lent În numele moralei și al dreptului. Acționiștii vienezi, beatnicii, hipioții și ucigașii În serie semănau prin aceea că erau libertari integrali, că propovăduiau afirmarea integrală a drepturilor individului contra tuturor normelor sociale, a tuturor ipocriziilor care erau pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a dat seama că-l uitase pe Ney, cu corpul lui de cavalerie, Într-o poieniță unde se jucaseră cu toții de-a baba-oarba, pentru a-i deruta pe cei doi spioni care, chipurile, pictau În apropiere. Până la urmă, după așteptări seculare, bătălia avusese loc spre seară, cam pe bâjbâială, iar Ney apăruse cu cavaleria taman când englezii și olandezii, după ce-i puseseră pe fugă pe francezi, Îl ungeau pe Napoleon cu muștar și-l loveau cu niște funii de usturoi. Nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
urieșenia lor Îi face mai lesne observabili și mai lenți, dar cine a reușit vreodată să scape de-un roi de viespi, ce să mai vorbim de miliardele de virusuri, bacterii, germeni și spori care parcă ne declaraseră război? Lupta seculară dintre oameni și microorganisme de-a lungul vremurilor e redată și În multe izvoare bisericești, cum ar fi această cronică aparținând, se pare, Sfântului Ioan Numărătorul (1840-1911 d.C.), intitulată Meliores hinc 118 intermissio (Mai buni după pauză), manuscris aflat În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fag și au năvălit ca în vremurile de demult peste țiganii din localitate, după ce cinci bronzați dintre aceștia l-au agresat pe băiatul primarului. Este un semn bun, un exemplu edificator, care arată cât de ușor pot fi depășite disensiunile seculare dintre români și unguri, dacă găsesc altceva de bătut, decât să se bată între ei. Ar trebui ca exemplul acesta să se generalizeze și atunci România ar avea numai de câștigat. Totuși aud și o știre, care mă lasă oarecum
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bătaia în armată. Vodă, care fusese colonel, deci mai bun cunoscător al situației, încearcă să-l tempereze cu vorba pe impetuosul Kogălniceanu, explicându-i că o astfel de lege e ușor de a fi dată, însă nu poate desființa "deprinderi seculare" și un întreg "șir de învățături" tradiționale. Dar premierul, o ținea mereu pe a lui, că trebuie o asemenea lege. Atunci Cuza recurge la un truc. Dă bacșiș unui țigan care slujea în casa premierului, pentru ca acesta să își facă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
moravurile rămân." In acele vremuri despre care vorbește Caragiale (1848-1866) politica noastră a fost caracterizată de importul masiv de forme instituționale din Occident. Dezacordul între formatul politicojuridic al Europei occidentale și fondul românesc, fără elementul moderator al tradițiilor, al tradițiilor seculare, s-a soldat cu un eșec previzibil. Schimbarea a fost inițiată, și dacă totuși s-a produs, s-a produs mult mai târziu. Scriitorul, criticul și omul politic Titu Maiorescu, a definit inspirat această perioadă de tranziție, (vai și atunci
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai aveam în Botoșani: tanti Clemanza și tanti Mizi. Două surori care la un loc adunau 189 de ani. Doar ele mai rămăseseră dintr-o familie numeroasă, din care o parte emigrase în Banat, iar altă parte în cimitir. Surorile seculare trăiau într-o vilă din centru. Apartamentul lor compus din două camere uriașe gemea de tablouri, mese cu picioare de bronz, șifoniere din lemn de trandafir cât un camion și vreo cinci cămăruțe risipite prin casă după un plan arhitectural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
duritatea vieții. Dă din cap și zâmbește: e bine, lasă, aveți apă caldă și rece la robinet, televizor, troilebuze și metrou. He-he! Mai ales metroul l-a impresionat. El se aștepta ca în țara asta dintre continente să găsească codri seculari și căruțe hurducându-se pe drumuri prăfuite. Prieteni, Dumnezeu e mare! Când am fost în China, ne-am hrănit două luni cu șobolani și păianjeni fierți ca să supraviețuim. Poate am exagerat cu puiul. Poate că mai nimerite ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
munți și cantoane, la câmpie unde râul își întinsese matca largă spre vărsare. În automobilul cafeniu închis temperatura ambientului o îmbia să conducă relaxată. Străbătuseră drumuri lungi, inutile, poteci încrucișate, ocolite, deseori abrupte, întrerupte de cascade și rădăcinile copacilor groase, seculare, ieșite tainic la iveală ținând stânca să nu se irosească și parcurgând vremea asmuțiți în clipite. Un răstimp nesfârșit, pierdut în mărturisiri amestecase spuza moleșelilor cadențate din frumusețea așternută a anotimpurilor fragile. Ce roade singurătatea ori viitorul incert? Ce mecanism
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-vă ca pe un adevărat Dumnezeu al românilor. Adică, dumneavoastră sunteți Dumnezeul lui. Și pe aici știe el că vine grohăitorul cel mare și că aici nu vi se poate întâmpla nimic rău. La sfârșitul vânătorii, în poiana falnicului stejar secular, Sava a primit mulțumirile și felicitările pentru organizarea vânătorii din partea regelui. Dumitru B....ă Dumitru era un bărbat înalt de aproximativ doi metri și douăzeci de centimetri, cu părul blond, lung și creț. S-a căsătorit la treizecișitrei de ani
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]