22,588 matches
-
faci pipi niciodată aici, la serviciu? Nu te-am văzut niciodată mergând la baie. — Alexandruuu...“ Subiectul nu este interzis, nici un subiect nu este interzis în literatură (Vargas Llosa a făcut un adevărat poem în proză din descrierea defecației și a senzațiilor pe care le provoacă), dar este nevoie de talent pentru a-l trata fără a cădea în scatologie. Alexandru are un al doilea eu, numit „Celălalt“, prin care autorul încearcă - fără succes - să confere cărții o mai mare complexitate. În
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-se pe pretinsele sensuri ascunse ale unor basme, ale unor desene de pe vechi podoabe, ale configurației sanctuarului dacic de la Sarmizegetusa, ale basoreliefului de pe Columna lui Traian etc. Toate interpretările sunt fanteziste și - pentru cititorul lipsit de experiență - stupefiante. Ele creează senzația neplăcută că despre orice se poate spune orice. Din perspectiva adoptată de Mircea A. Tămaș, până și fermecătoarele povești ale lui Ion Creangă, profund laice, devin mesajele unei sacralități pierdute în negura timpului. Citim și nu ne vine să credem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Iași, 2001) este, încă de la titlu, doar o enumerare răsunătoare de cuvinte de dată recentă (unele preluate abuziv din alte limbi sau create prin analogii forțate), din care lipsește cu desăvârșire lirismul. Cititorul care face imprudența să deschidă cartea are senzația că a nimerit sub o grindină de neologisme, astfel încât o închide repede la loc, ca să scape cu viață. În mod surprinzător, autorul recurge la neologisme rebarbative chiar și în poemele de dragoste, care prin definiție pretind o anumită gingășie. Ne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ți-a rămas, totuși, ceva de la părinți. Tu ce le lași? Blestemele mele, asta le las. Ăia sînt copii? se amestecă baba în vorbă. Dar ce-s? întreb iritat. Diavoli, ca motanul acela afurisit. Văd realitatea goală și am o senzație de vomă. Și cum s-a terminat cu motanul? Eu am reușit să-i prind coada și Gheorghiță (hopa!) îl înțăncușa cu țepușa. Ce miorlăit de diavol scotea! Mă uit la cele două zbîrcituri umane. Baba era mai urîtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar fi fost atent, ar fi observat cîteva urme care continuau strada pînă sus, hăt, pe deal, unde era o căsuță stingheră, modestă și deteriorată în parte. Chiar dacă în jurul curții acelei case nu se aflau copaci sau tufișuri, totuși aveai senzația că acea proprietate era perfect camuflată. În plus, nimeni n-avea în evidență contribuabilul acesta izolat. Nu avea curent, nu avea gaz, apă, telefon și nici măcar nu vota nimeni din căsuța aceea. Singurul locuitor al acestei pustietăți era Vasile Rotaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bani... L-am dat afară. Nu i-am dat nimic. Vă rog să-l căutați. Oamenii s-au îmbrăcat înjurînd bețivanul care le dădea de furcă. Dacă va crăpa, nu-i nici o pagubă, dom' inginer. Talabă avea încă foarte vie senzația aceea dată de gîtul subțire, roșcat și rece. Noaptea se lăsa grăbită și lipsa lui Dobrilă producea îngrijorare și la colegii săi. Într-un tîrziu au renunțat la căutări. Dobrilă a lipsit azi și inginerul Talabă a intrat în panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a lipsit azi și inginerul Talabă a intrat în panică. Spre seară l-au găsit. Cu un cablu se spînzurase de o creangă de copac din marginea pădurii. Apa de pe cap se scurgea pe gîtul subțire , vînăt-negriu și Talabă avea senzația că strîngea de ceafă acel gît. N-am știut, nu crezusem că... De fapt, eram cam rătăcit la minte. În spitalul Socola îl întîlnisem pe o alee și el s-a oprit, privindu-mă intens. Sînteți un om cuminte. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
infernal și într-un moment de neatenție Raul și-a lipit gura de gura Dianei. Aceasta n-a zis nimic și a grăbit despărțirea ca să poată scuipa în voie. Acasă s-a dezinfectat cu spirt medicinal, dar tot avea o senzație neplăcută și o abundență de salivă. Ești fată coaptă bine și ar trebui să te măriți, i-a spus mama Dianei. Dar nici chiar așa, mamă. Te înveți, draga mamei, o să-ți placă în timp. Știa baba ce spune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iar se trezește. Ne iubim, doi oameni inteligenți știu să nu se incomodeze... Ea vrea mai des la discotecă, el să moțăie la televizor. Oare de ce penibila pereche dorește să apară pe micile ecrane? Avem suficiente emisiuni care ne provoacă senzații de vomă. Un tînăr "harmăsar" întreabă groaznica pereche: Dar, cum vă descurcați, dumneavoastră așa bătrîn și ea așa de tînără? Moșul privește buimac, molfăie niște chestii despre inteligență, iar ea, iepșoara, zîmbește spre tînăr. Ar fi spus cu siguranță: Moșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mult decât o determinare a stării de rugăciune. În acel portret, roua, la lumina blițului unui aparat foto, la lumina brichetei noaptea, la lumina zorilor strecurați printre bețele de răsărită, proiecta relativul într-un concret fără limite. Neliniște, curiozitate, spaimă, senzație, emoție, extaz! Lacătul lăzii de metal în care taică-său ținea comoara despuiată ceda la prima atingere. Inima, cât un purice. Între înger și demon, Dumnezeu nu a tras hotar, ci doar a lăsat o dâră de lumină să curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în catargul lui Noe, în piatra lui David, în lașitatea lui Iisus: Cercuri, tulburătoare cercuri. Perfecțiunea geometriei este, de fapt, o imperfecțiune a limitelor, linie frântă deschisă, linie frântă închisă... Nici o diferență între un fir de păianjen și o rază, senzația de odihnă doar în tremurul mâinii. Punctul A este locul din care plec, punctul B locul din care voi pleca, punctul C intersecția dintre două bucăți de lemn înfipte peste un mușuroi cu furnici. Cercurile se nășteau din memorie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
amanții iau cât să le fie bine între cearșafuri, frații se leapădă după modelul biblic, soții se vând în certificate, părinții se exfoliază din fotografii și uită să mai vină înapoi. Dincolo de glasul pământului, o solidaritate a sângelui. Durerea creează senzația de cerc, cercul, dacă se închide în jurul "lui" sau "ei", sufocă cercul în jurul "lor", unește. La 15 ani, strânsoarea cercului îmbrățișarea lui Dumnezeu. 14. Genia nu a suportat regimul cazon al internatului. După câte-va săptămâni, s-a mutat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
durut o măsea, alaltăieri te-a durut o măsea, poate mereu altă măsea te-a durut, poate aceeași, dar rezumi pur și simplu "m-au durut măselele", de parcă generalizarea este o amplificare a suferințelor. Prezența în mai multe oglinzi implică senzația de durere multiplă, deci, implicit, nevoia de multiplicare progresivă a ceea ce aștepți. Aici, acolo sau dincolo, astăzi, ieri sau mâine, la suprafață, deasupra, dedesubt toate dimensiunile câte trei, puse în paranteză pătrată creează o imagine de universalitate, de rupere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
schimba senul, ritmul impunea cadența, stângul pe tobă, dreptul în icoană, aleluia... Sunetul sintetiza mișcarea, sincron în sticla cu lapte, amin... Terapeutul urmărea vitalitatea: formarea imaginii retină, nervul optic; percepția imaginii absorbția, transmitere spre creier; disiparea imaginii scurtcircuitarea luminii, diluarea senzației, descompunerea formei... ipoteze ale unei schizofrenii consemnate cu majuscule într-un certificat de incompatibilitate. Imaginea, de la intrare până la ieșire, se proiectează în 0,4 miimi de secundă, durată ce depinde de excitația luminoasă, de compoziția spectrală și de factorii fiziologici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai prind cu un colț de retină această rază. Nu-mi mai amintesc cum Îmi reușea, pare-se că eram tare caraghios. Mă prefăceam că mă lansez Înot În apă pînă-n brîu și, răsucindu-mă cumva, captam reflexul luminii, o senzație suficient de intensă ca să mă mai bucure. Îmi doream atît de mult să nu pierd această co moară, Încît devenisem, prin desele mele contorsionări, o curiozitate pentru ceilalți copii. Mama m-a scos de cîteva ori afară, Îndemnîndu mă să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zi Învolburată de nori sau dintr-o noapte mînjită de raze. Borges avea dreptate spunînd că orbii nu trăiesc În Întuneric, ci Într-un fel de ceață luminoasă. Nimic nu e clar, afară de un singur amă nunt, unul de căpătîi: senzația de lumină se naște În zona ochilor, chiar dacă globii au fost eviscerați. Pentru cîteva năluci colorate, sînt de ajuns și două orbite goale. Organul lipsă Își duce Înainte viața sa fantomatică: mîna retezată de la cot simte că mișcă brațul, piciorului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
balta din josul grădinilor școlii, eu afundîndu-mă Într-o groapă din albia gîrlei, el aruncîndu-se după mine, eu Îmbrîncindu-l cu putere Înapoi, iar el trăgîndu mă de mîna cu care-l apropiasem de mal. Asta a fost tot, cîteva secunde, senzația că ne ducem și ne pierdem. El a rămas pesemne cu acea teamă de moarte, prețuind de aceea atît de mult gestul meu, cu siguranță inconștient: „Noroc că m-ai Împins tu tare spre mal“, repeta acum. Cu el mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apă!... Îmi explica ea În serile de iarnă din Încăperea al cărei perete era comun cu al miliției și nu-mi amintesc să fi auzit sau să fi citit vreo altă frază care să concentreze mai exact, În puține vorbe, senzația infinitului. Indicarea capătului drumului, America, nu aduce aici nici o limitare, căci nu asupra acestui terminus se focalizează admirația, ci asupra instanței separatoare, a cauzei izvorîrii continue a depărtării: „Atîta apă este, că-i numa’ apă!“ De pe Coasta Dalmată pînă În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce ajung pînă la mine, mă ating, epiderma mea le dă rezonanță. În cuvintele a treizeci de secunde, multe sau puține, detectez fără greș comoara. Iar pentru mine, foarte probabil cel mai limpede indiciu, asemenea flăcărilor de pe tezaur, crește din senzația de independență, de neatîrnare față de ceva dinafara ei pe care fata o aduce cu sine. Aici Însă, În lumea mea, totul e logos, revărsare În logos și În biomagnetism. Dar frumusețea feminină e o energie discretă a constelației, o putere
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pierde cunoștința. Că grenadă era oul care se ținuse obsesiv pe urmele lui În acea zi, a aflat mai tîrziu de la oamenii mari. Curios e că-și amintește cele mai mici amănunte ale acelei zile de 14 decembrie și că senzația de fapt trăit a rămas foarte vie: cum a căzut la școală, iar apoi În fața porții casei, cum a ratat urechile și coada porcului, cum s-a Întîlnit de trei ori cu grenada fără să știe ce era, cum a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o prelua al doilea și o ducea mai de parte. Așa am ajuns să aflu că, În visele lor de inși intrați În viața conștientă ca nevăzători, pe lîngă sunete, voci și obiecte atinse cu mîna, mai apărea o puternică senzație de prezență a interlocutorului ori a reperului material mai apropiat. Dacă senzația asta ține de simțul tactil, apoi ea se produce În zona tactilității inefabile, e o impresie de cîmp energetic format În jurul celuilalt, ființă sau lucru, ce te oprește
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ajuns să aflu că, În visele lor de inși intrați În viața conștientă ca nevăzători, pe lîngă sunete, voci și obiecte atinse cu mîna, mai apărea o puternică senzație de prezență a interlocutorului ori a reperului material mai apropiat. Dacă senzația asta ține de simțul tactil, apoi ea se produce În zona tactilității inefabile, e o impresie de cîmp energetic format În jurul celuilalt, ființă sau lucru, ce te oprește la marginea elastică a aurei sale, nu treci de o linie de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu adevărat este reflectarea sunetului aproximativ la Înălțimea timpanelor. Nevăzătorul nu percepe ecoul ca ecou, descompus În unde, În reverberații. Are parte pesemne și de un timpan subliminal care preia automat răsfrîngerile sonore, le predă instantaneu conștiinței, iar aceasta produce senzația de energie densă cît un obstacol cam pînă la nivelul inimii. Obiectele mai scunde sînt greu detectabile. În schimb, cele Înalte, masive, apăsătoare Întorc un semnal con sistent, inconfundabil. Acest semnal Însă, deși este produs În regim sonor, prin ecolocație
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cele Înalte, masive, apăsătoare Întorc un semnal con sistent, inconfundabil. Acest semnal Însă, deși este produs În regim sonor, prin ecolocație, nu e recepționat auditiv, ci ca impresie subtil tactilă sau fals vizuală. Pentru cei fără vedere din naștere, apare senzația de corp compact și atît. Dar pentru cei cu memorie vizuală ca mine, pe pseudoretina formată tot la nivelul ochilor, se Încheagă prompt o imagine schematică și cețoasă a masei materiale ivite În cale. Ochiul pustiu de afară se deschide
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a stîlpilor de la marginea trotuarului, a mașinilor parcate, a copacilor, ei o simt ca pe un fel de apăsare pe dosul palmei, de-a lungul mîinilor ori În piept dacă În preajmă e o masă copleșitoare. Eu Însă atașez acestei senzații și un rudiment de imagine nu atît tulbure, cît Înnourată. Erica m-a rugat să mă opresc din vorbit și să păstrez tăcerea. A comentat apoi, aveam să Înțeleg că gîndise Îndelung formularea: — Să te ajute simțul tactil fără să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]