41,020 matches
-
mai avea chichirezul ei: În acel Madrid periculos, cu străzile prost sau deloc iluminate și strâmte, respectivul veșmânt se dovedea foarte practic dacă trebuia să te bați cu arme albe. Pusă În diagonală peste piept sau răsucită pe brațul stâng, servea de pavăză contra adversarului; și aruncată peste oțelul lui, Îl putea stânjeni Îndestul până Îl miruiai cu o „botă à la Nevers, adică o Împunsătură de spadă de toată frumusețea. La urma urmei, chestia cu loviturile cinstite, când Îți riscai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a numeroaselor războaie purtate Înainte sau chiar atunci de biata noastră Spanie, Încă puternică și temută În exterior, dar atinsă de moarte În suflet. Războaie ale căror câmpuri de luptă se pricepea de minune să le reproducă pe tăblia mesei, servindu-se de bucăți de pâine, farfurii, tacâmuri și stacane de vin, Juan Vicuña cel din Extremadura; care, Întrucât fusese cândva sergent cavalerist, mutilat la Nieuport, făcea pe strategul priceput. Treaba cu războaiele devenise iarăși extrem de actuală, pentru că În momentul aventurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a defini relația dintre Guadalmedina și fostul soldat; Însă am putea vorbi de respect reciproc, desigur În cadrul condiției sociale a fiecăruia din ei. Álvaro de la Marca Îl stima sincer pe căpitan; povestea pornea de pe vremea când, În tinerețe, Diego Alatriste servise În Flandra remarcându-se sub flamurile bătrânului conte de Guadalmedina, care și el Îi arătase Încă de pe atunci simpatie și prețuire. Mai târziu, peripețiile războiului Îl aduseseră pe tânărul conte În preajma lui Alatriste, la Napoli, și se spunea că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vezi circulând pe ici pe colo În fițuici anonime, vei ști de cine sunt... În sfârșit - contele bău tot vinul și se ridică, aruncând șervetul pe masă. Revenind la chestiunile grave, e sigur că o alianță cu Anglia ne-ar servi de minune contra Franței; care, după protestanți, ba eu aș zice că Înaintea lor, e principala noastră amenințare În Europa. Poate că, În timp, se vor dumiri și ai noștri și vor celebra nunta; deși, după comentariile private făcute atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care mă fascina și care, Într-un anumit fel - pe-atunci Îmi venea greu să-mi explic de ce -, mă ducea cu gândul la al mamei. Îmi amintesc perfect senzația pe care mi-o producea decolteul Lebrijanei când se apleca să servească la masă, iar bluza insinua, mulate de propria lor greutate, volumele acelea mari, brune și pline de taină. Deseori mă Întrebam ce făcea cu ele căpitanul când mă trimitea să cumpăr ceva sau să mă joc pe stradă și rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aplicat un fel de armistițiu În Îndeletnicirea lor de căpetenie: aceea de a ne scoate din minți atacându-ne galioanele din Indii, cu pirații, corsarii, amicii lor olandezi și mama dracului care i-a fătat; așa că la ceva tot a servit povestea aia. Neascultând de povețele contelui de Guadalmedina, căpitanul Alatriste nici n-a fugit din Madrid, nici n-a vrut să se ascundă de nimeni. V-am povestit deja În capitolul anterior că În dimineața când Madridul a aflat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o adusese În pragul dezastrului risipind aurul și argintul Americilor pe mari sărbători inutile, pe Îmbogățirea funcționarilor, clericilor, nobililor și favoriților corupți, și umplând cu morminte de viteji câmpurile de bătălie din jumătate de Europa. Dar la nimic nu ne servește să anticipăm anii și evenimentele. Timpul la care mă refer era Încă departe de viitorul acela atât de funest, iar Madridul tot mai era capitala tuturor Spaniilor (a noastră și a celor de peste mări) și a Întregii lumi. Zilele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ahei și troieni. Unii trag la dreapta, alții la stânga. Sunt tot felul de influențe. De presiuni... Pe de altă parte, se știe că nici Înălțimea Voastră nu sunteți partizanul unei alianțe cu Anglia... Până la urmă era vorba de a vă servi cât mai bine. Atunci află, Alquézar, că pentru asemenea servicii am pus să fie spânzurați destui... Privirea lui Olivares Îl perfora pe secretarul regal ca un foc de muschetă. Deși Îmi Închipui că nici aurul lui Richelieu, al Savoiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Prin crăpătură auzea totul. Ce vă putem oferi? a spus mama. O felie de caltaboș proaspăt fiert? Mulțumesc, a spus învățătoarea, întorcându-și fața înspăimântător de slabă și de flămândă spre mama, am mâncat la redactorul Marklund. Nu mai pot servi nimic. Tata se așezase în fața ușii. O studia, necontenit, cu ochii mijiți. Avea cei mai eficienți ochi pe care i-am văzut vreodată. Când cerceta un pin marcat, puteai să vezi imediat în irisul și în pupila lui cât valora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Își lăsase barbișon ca noul locatar de la Cotroceni și își acoperise chelia frontală cu o perucă arămie, care-i dădea un aer de homo în travesti, în combinație cu ochelarii cu ramă aurită care nu se știe la ce-i serveau, fiindcă nu privea niciodată prin ei, ci pe deasupra lor, cu un calm provocator, care-i scotea întotdeauna din fire pe toți preopinenții mai slabi de înger. Instalat în spațiul mediatic, emitea judecăți categorice, făcea dezvăluiri năucitoare, rostea propoziții memorabile într-
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
prea mult pe gânduri, ca să se combine cu un alt bărbat, atunci când el se prăbușise în scaunul cu rotile, doborât de boală și de nesimțirea Lumânărescului, care nu suporta adevărul în paginile ziarului său nici măcar în doze farmaceutice, dacă nu servea intereselor oculte ale grupării politice de stângadreapta pe care, cu cinste, o reprezenta. Acum însă suferea mai puțin gândindu-se la ce fusese atunci, când Irina îl abandonase. Îndată ce consimțise, după îndelungi ezitări, ca Arm să vină acasă la el
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
această doamnă divorțată cu mare tam-tam publicitar, inteligentă și locvace ca o deputată a unui partid politic extremist de stânga-dreapta, și pe deasupra frumoasă ca o starletă și făcând parte din clubul select al VIP urilor naționale, ca personalitate bună de servit adolescenților în manualele de istorie a patriei și de educație civică, îl invita la emisiunile ei. Ar fi putut să decline invitația, ca să mai scrie un capitol la cartea lui demascatoare dedicată marelui mogul de presă Sorin Lumânărescu și „băieților
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Bătrânul, la cei șaptezeci și unu de ani ai săi, arăta încă verde, ca un veritabil flăcău, în ciuda părului complet albit care-i înconjura fruntea și tâmplele ca un nimb, și nu-și ascundea defel mândria de a-și fi servit, la vremea sa, țara ca înalt funcționar din aparatul Ministerului de Externe, în epoca de fericită memorie când ministerul se afla sub conducerea înțeleaptă a lui Corneliu Mănescu. E-hei, și ce vremuri, domnule director de gazetă! se emoționa bărbatul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
epoca de fericită memorie când ministerul se afla sub conducerea înțeleaptă a lui Corneliu Mănescu. E-hei, și ce vremuri, domnule director de gazetă! se emoționa bărbatul cu părul în formă de nimb, frecându-și palmele, în timp ce așteptau să fie serviți la masă de o menajeră italiană, nepoată a unui vajnic luptător din partidul lui Enrico Berlinguer, cândva responsabilă de încredere la o gospodărie de partid. Mănescu era cu adevărat, în anii aceia, cel mai important om politic din RSR. Stilat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și altceva. Visul pe care îl avusese peste noapte și în care se făcea că Arm se întorsese îi stăruise toata ziua în minte și își simțea sufletul apăsat de tristețe. Dacă ar fi știut Camelia ce-l frământa, când serviseră împreună micul dejun, înainte de a pleca fiecare pe alt drum de acasă, ce figură ar mai fi făcut! Dar nu, era exclus să aibă fie și cea mai vagă bănuială, fiindcă ea se socotea marea dragoste a vieții lui și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sociale dintr-un ansamblu de preferințe individuale ce nu sunt unanime; nu se pot combina preferințele unei colectivități așa cum un individ poate face cu ale sale, nicio alegere colectivă neputînd satisface pe toată lumea. Cu toate acestea, Statul este presupus a servi interesul general. 1.1.2. Două concepții "machiavelice" 1.1.2.1. Concepția marxistă Împotriva viziunilor Statului instrument aflat în serviciul societății, se îndreaptă concepția marxistă, sau materialistă a Statului ca instrument de dominație a societății. Potrivit acestei concepții, cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
generalizarea analizei microeconomice la toate acțiunile umane, iar pe plan doctrinar, prin ostilitate fașă de intervențiile statale șl creșterea cheltuielilor publice. Dacă în concepțiile "angelice", Statul este presupus a maximiza interesul general, iar în cea marxistă se consideră că el servește intereselor clasei burgheze, în concepția Public Choice se consideră că oamenii politici și cei din administrație nu urmăresc altceva decît propriul interes, propria bunăstare. Acești autori aplică sferei publice, politice, postulatul de bază al teoriei macroeconomice potrivit căruia indivizii acționează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Protecția socială este un element central al calității vieții în modelul european de dezvoltare; dar reprezintă, totodată, și un handicap în competiția economică, costurile ei fiind uneori prea mari. 1.1.3.1. Planul Beveridge Raportul lordului englez Beveridge (1942), servind drept bază sistemului britanic de securitate socială, a dat naștere Statului-provi-dență (Welfare State). El a inspirat toate reformele efectuate ulterior în țările industrializate, în materie de protecție socială. Raportul Beveridge se bazează pe o nouă concepție asupra riscului social și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
este destinată vînzării. Atunci cînd automobiliștii, de pildă, denunță multiplele impozite care lovesc deținerea sau utilizarea unui automobil, indicînd faptul că sumele reținute depășesc cheltuielile pentru întreținerea drumurilor, ei au dreptate. Dar ei uită faptul că prelevările asupra automobilelor nu servesc doar pentru domeniul rutier, ci o parte se duc și spre educație, apărare, ordine publică ș.a. Economia politică s-a afirmat ca disciplină în epoca Luminilor. Ea a pornit la drum cu neîncredere față de absolutism și cu credința într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
se va calcula surplusul total, ținînd cont de surplusul producătorului, dar și de costurile publice, private și externe derivate. Criteriul esențial este deci rentabilitatea socială netă maximală. Pentru a o calcula, ne referim la un singur etalon, moneda, ce va servi la evaluarea ansamblului costurilor și beneficiilor, directe și indurecte, legate de operațiune. Iată de ce această metodă este calificată drept unicriterială. În aparență, ea este deci relativ simplă, dar pentru a o concretiza dificultățile nu lipsesc. Ea ține seama de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
natură eco-nomică și socială cu caracter specific. Consimțămîntul contribuabililor față de impozit rezultă, în principal, din legitimitatea acestuia. Drept surse de legitimare a impozitului reținem: a) Impozitul este legitim pentru că este plătit în schimbul anumitor servicii publice; b) Impozitul are legitimitate pentru că servește intervenției Statului ca agent economic; c) Legitimitatea impozitului mai rezidă în menținerea păcii soci-ale, prin atenuarea discrepanțelor sociale; d) În fine, cum spunea Ch. Malamond, "omul este dator din naștere, față de Dumnezeu, de strămoși și de moarte". Mai mult, Iisus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un nivel ridicat al autonomiei locale, al descentralizării. Funcțiile și sarcinile financiare sunt, desigur, împărțite între diferitele nivele administrative. În acest sens, transferurile din bugetul central către autoritățile locale nu sunt întotdeauna cea mai bună formulă pentru acestea, asemenea transferuri neservind întotdeauna nevoilor reale și putând conduce la decizii financiare greșite la nivel local. Ele introduc, de obicei, tot felul de restricții și condiționări, ce îngrădesc marja de manevră a autorităților locale și deschid calea controalelor ulterioare. Transferurile sunt efectuate, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
deciziile publice (guvernamentale) sunt necesare funcționării eficace a economiei, o teorie economică a alegerilor individuale pare insuficientă. De aceea, s-a încercat dezvoltarea unei teorii economice a alegerilor colective (sau alegerilor publice). Dar analiza economică are destule dificultăți în a servi ca ghid acestor decizii publice. Într-adevăr, criteriul lui Pareto, pe care economia neoclasică își fondează propunerile normative nu este decît unul de eficacitate. El permite eliminarea soluțiilor neeficace, dar nu ne spune nimic în privința alegerilor între mai multe soluții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
navigatorii privați care nu plătesc serviciile aduse? La fel, majoritatea marilor servicii publice (apărare, poliție, justiție, infrastructură rutieră etc.) sunt servicii colective pure. Pentru acest tip de servicii sau produse, fiecare individ știe, într-adevăr, că o dată produse, ele vor servi tuturor, atît celor care plătesc cît și celor care nu plătesc. În consecință, un producător privat neavînd puterea de a cons-trînge alți agenți prin forță, toată lumea va declina pretențiile sale și va aștepta ca alții să plătească producerea serviciului respectiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ele-mente necesare funcționării ansamblului. Aceasta poate lua forme foarte variate. Plecînd de la statutul dobîndit, fiecare individ dispune de o marjă de manevră ce se manifestă sub forma puterii. Riscul este abuzul de putere, utilizarea informațiilor cu scopul exclusiv de a servi nevoi-le individului, în detrimentul bunei funcționări a ansamblului. Pentru a evita acest tip de derapaj, organizațiile și în particular administrațiile, stabilesc reguli constrîngătoare. Dar un alt risc apare atunci, pe care M. Crozier îl califică drept birocrație. El constă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]