3,720 matches
-
civilizației prin înseși instrumentele pe care le-a produs. A. Toynbee, D. Halévy și alți istorici au tras, din acest punct de vedere, destule semnale de alarmă, citind istoria prin grila accelerației continue de viteză a evenimentelor. Revoluțiile care au sfâșiat secolul XX, alimentând procese de un imens dramatism, au întărit această senzație. Nu s-a spus despre ele că sunt "enzimele istoriei", în sensul că determină accelerarea proceselor la care iau parte? De la "duminica sângeroasă" din 1905 până la revoluțiile ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lor spre absolut, pentru ca, spune Sábato, adevărata patrie a omului nu este orașul pur care l-a fascinat pe Platon, ci adevărată lui patrie, la care se întoarce mereu după peripluri ideatice, este acea parte unică a sufletului, acel teritoriu sfâșiat în care trăim, iubim și suferim. De aceea, crede Sábato, "în vremuri de criză totală, numai artă poate exprima neliniștea și disperarea omului, deoarece, spre deosebire de celelalte activități ale gândirii omului, ea este singura ce-i captează în totalitate spiritul, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că, din cauza sufletului sau zbuciumat, a produs multă nefericire în jurul său, mai ales persoanelor dragi, cărora ar fi vrut să le ofere fericire, insă i se confesează interlocutoarei sale, Isabel Allende, ca "este incapabil să fie fericit, permanent torturat și sfâșiat între multiplele personaje care trăiesc în el"109. În ciuda faptului că omul, din punctul său de vedere, este "animalul cel mai sinistru al creației", crede cu tărie în el, pentru ca, "dacă nu aș crede în om, cum as mai putea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
singurătatea este definitivă 12. Din cauza aceasta, erotismul exclusiv sexual este de atâtea ori legat de violență, sadism și moarte. Pentru că nu poate să ajungă la cealaltă subiectivitate, nu poate să-și satisfacă nevoia de comunicare spirituală, omul se răzbună inconștient, sfâșiind și urând. Se ajunge, astfel, paradoxal, că singura modalitate de a te elibera de subiectivitatea totală să fie tocmai prin ce poate fi mai subiectiv: nu prin rațiune, care este obiectivă , ci prin emoție; nu prin știință și ideile pure
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că nu totul este mizerabil, murdar și sordid pe lumea asta și că amaratul acela, ca și florile, sunt o dovadă de Absolut"43. Sábato s-a împărtășit pentru prima dată după moartea fiului și a soției. Cu toate acestea, sfâșiat de durere, scrie în Antes del fin: "Se face încet-încet noapte și mă văd înconjurat de întuneric care nu face decât să-mi facă și mai mari îndoielile, descurajările, necredința într-un Dumnezeu care să justifice atâta durere"44. Că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu lumea, să avem atâta iubire, încât din detașarea noastră să fim infinit departe de toate și infinit mai aproape de toate. O iubire totală și infinită nu este posibilă fără o detașare, crede Cioran și "numai un suflet care se sfâșie de iubire mai poate reabilită lumea aceasta vulgara, meschina și dezgustătoare"68. Numai așa ne-am realiza în mod absolut, știind să renunțăm la tot, fără să vedem în această o pierdere, însă, spune, dezamăgit de apartenență să la o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
copiilor săi spirituali, azvârliți în haos, cu complicitatea lui Gallimard"32, după ce îi vor fi servit că terapie de viață: "Nu scrii când ai chef să dansezi", spune Cioran, ci când te cuprinde disperarea, iar o carte este, pentru acest sfâșiat pe dinăuntru, "o sinucidere amânată". "Cărțile mele au multe defecte, dar nu sunt fabricate, sunt, într-adevăr, scrise la cald. În loc să pălmuiesc pe cineva, scriu ceva violent."33 Prin scris, Cioran s-a eliberat de poverile sale sufletești și s-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Univers, dar "simt că singura existența reală este a mea"74. Terapeutică că știința a vindecării bolilor. "Boală" lui Cioran era extremă luciditate de a vedea viața cu ochi de "antreprenor de demolări", cum spune Savater. "Așa am fost întotdeauna; sfâșiat pe dinăuntru, negăsind o cale de evadare din mine însumi, trăind într-o mare tensiune, în contradicție cu propria-mi concepție despre viața."75 Cioran a fost un suferind și nu ne referim la bolile sale fizice deși au avut
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ființe." Aristotel, Tratat despre părțile animalelor "Animale! Oh, ființe iubite, crude, muritoare! Mereu în luptă, mereu înghițite, digerate și asimilate, voi, care goniți după urma sângelui și putreziți la rându-vă în sânge; în fugă, împreună, singuratice, zărite, găsite, hăituite, sfâșiate; increate, fără Dumnezeu, părăsite, într-o viață amăgitoare, precum copiii de pripas!" Elias Canetti, Teritoriul omului Élisei, lui Tom, Clarei, lui Clément și Léïei, cu toții părinți de animale 1. Tufișul "Cât de mult ni se aseamănă până și ultimele dobitoace
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
după ce au început să arate a șoimi vinderei, au devenit victime ale atacurilor neîncetate ale celorlalte găini și ale cocoșului, care sesizaseră anomalia. Din fericire, orbită de instinctul matern, mama adoptivă îi apăra cu ghearele scoase, cu ciocul gata să sfâșie, cu toată ființa ei de pasăre..." Tot în vremea aceea, dându-se drept adult, a scris articole într-o revistă despre șoimi, a cărei adresă o găsise în Selecția Reader's Digest. Într-o zi, un crescător de ulii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
un partid comunist al Irlandei, la început format din grupuri desprinse în 1921 din partidul socialist și cunoscut sub diferite nume. În Grecia, un partid cuprinzînd și elemente mic-burgheze, complexat de poziția de dependență față de Komintern în chestiunea Macedoniei și sfîșiat între multiplele fracțiuni, obține totuși, în decembrie 1926, 4,38% dintre sufragii (și 10 deputați grație sistemului proporțional), chiar în momentul în care se instalează în fruntea sa tinerii militanți formați la Școala popoarelor din Orient de la Moscova. Dar evoluția
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
prea brutală, prea generală și prea profundă pentru a fi doar efectul erorile politice. Ea reprezintă mai ales reflectarea unei crize poate definitive în inima fenomenului comunist francez: identitatea muncitorească comunistă 4 și adaugă că în realitate, PCF-ul este sfîșiat între o veche clasă muncitoare, înțepenită, imobilă, fidelă identității stabilite în 1936, dar într-un total decalaj cu restul societății și, pe de alta, o parte a tinerilor proveniți din clasa muncitoare, dar pentru care viitorul înseamnă cu totul alte
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
are încă speranțe. Merge cu I. C. Brătianu înaintea congresului, aici încearcă să obțină schimbări și tot mai crede în izbândă. În fața reprezentanților Europei, vorbește cel dintâi, cu toată căldura dar și nețărmurita indignare a acelei care-și vede trupul țării sfâșiat de un aliat. Iar la sfârșitul acestei ședințe a nedreptății când delegații României au fost întrebați de Bismark dacă mai au ceva de adăugat, Mihail Kogălniceanu cu o îndrăzneală puțin diplomatică, dar izvorâtă dintr-un suflet chinuit de nesocotirea dreptății
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
al spiritualității catolice din Spania. Concret și succint, opera ce îl are ca erou pe cavalerul din La Mancha este catalogată de către Ortega y Gasset ca "echivocă", la limita dintre parodie și gravitate. Personajul principal ar fi "un Hristos gotic, sfâșiat de angoase moderne."186 Dacă lucrurile sunt judecate prin prisma opoziției acțiune-contemplație, el face pasul spre cunoașterea lumii reale prin experiență, depășind faza impresionismului vizual. Un contemporan al lui Cervantes, filosoful spaniol Francisco Sánchez, spunea: "Știința nu stă în cărți
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
feminității cu sorginte în misoginismul scriitorului: "Emilia, după câteva încercări inutile de a obține comunicație cu gândurile mele, se scoală...ca să revie peste câteva clipe (...). Și parcă dând cu mâna în dreptul ochilor, ca după o albină, ar vrea să-mi sfâșie material pânza gândurilor."436 Material vs. spiritual constituie axa opoziției doamna T.Emilia Răchitaru. Granițele narative și stilistice nu sunt deloc relative, ci precise, trasate repetat. Camil Petrescu insistă, tocmai cu o astfel de motivație, dar urmărind, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la cină) compusă din cioburi de memorie și certuri între cei trei coautori, care se luptă pentru controlul semnelor și semnalelor de toate felurile, fără a ști că acestea își organizează propria lor lume, prin nume și numere care se sfâșie între ele 1. Decopertări Întâiul ciob Aflat în memoria lui G. Master X2, adus la suprafață de Dr. A. Kulakov, psihonaut din Kitej-Grad3 Acei colegi minunați și minunatele lor (b...) zburătoare Angers, primăvara lui 1992 Eram încadrat într-un pluton
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
reușit pe merit cineva, cum a ajuns pe trepte mai înalte o persoană fără să "treacă la orizontală", fără să fi intrat în jocuri culinare (de genul "passer vite à casserole"117). Te vei salva doar ajutând-o să-l sfâșie pe "nerușinatul"(genul nu contează) ce a sfidat-o astfel, să-i pună bețe-n roate sau suprem deliciu, să-ntoarcă roata vieții, s-arate orișicui că totul nu a fost decât minciună și-nșelătorie ("v-am spus că e
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
saga ei, saganizată de o Françoise119 "en vogue") m-a făcut să mai stau o clipă lângă figura fixată-n piatră, împietrită-n suferință. Era mai slabă decât numita Avarice, chipul era brăzdat de urmele unghiilor sale, rochia-i era sfâșiată iar coafura nu scăpase nici de furtuna "courroux"eeee, mai strașnică decât un uragan cu nume feminin. Punea tot sufletul și întreaga ei putere să vadă lumea cât e de disperată, nici gând să vezi un zâmbet pe fața-i
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Propun tot o traducere de serviciu, cât mai pudică posibil: "Iar în timp ce subiectului nici nu se gândește la așa ceva, simbolurile continuă să se încalece, să se împerecheze, să se înmulțească, să se fecundeze, să sară unul peste celălalt, să se sfâșie". E de-a dreptul scârbos, stimate doamne prețioase. 28 Partie de débauche au cours de laquelle les participants (dont le nombre excède généralement quatre), pratiquent l'échange des partenaires et se livrent à des activités sexuelles collectives et simultanées. Definiția
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
regia lui Leporello asigură farmecul lui Don Juan, acest sfânt cu o experiență exhaustivă a păcatului, în virtutea căruia le-a vorbit până și călugărițelor, seducând inocența, tulburând acele ape de puritate; ca să nu mai vorbim de Ximena însăși, eroica figură, sfâșiată între datorie, dorință și milă față de provocator. Al cărui ultim avatar sevillan este pus în scenă de dramaturgul Torrente Ballester, în fond o sinteză a tuturor textelor dramatice pe aceeași temă, de la Zorilla la Monthérlant, de la Azorin la Shaw, Anouilh
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
întâi tensiunea sfârșitului (escatologie) când timpul și viața omului își pierd orice valoare. Este un chinuit al dilemelor religioase și al cunoașterii de sine: nu mai deosebește imaginarul de real, orgoliul de rugăciune, insurgența de căință. Este un spirit renascentist, sfâșiat între Occident și Orient, simte sângele Bizanțului grec curgându-i prin trupul de apusean, este grec și deopotrivă franc, realizând acea coincidentia oppositorum, noul concept al maestrului său, cardinalul Cusanus. Jean Ange are clarviziunea prăbușirii Constantinopolului, ultima Romă, ultima candelă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
are încă speranțe. Merge cu I. C. Brătianu înaintea congresului, aici încearcă să obțină schimbări și tot mai crede în izbândă. În fața reprezentanților Europei, vorbește cel dintâi, cu toată căldura dar și nețărmurita indignare a acelei care-și vede trupul țării sfâșiat de un aliat. Iar la sfârșitul acestei ședințe a nedreptății când delegații României au fost întrebați de Bismark dacă mai au ceva de adăugat, Mihail Kogălniceanu cu o îndrăzneală puțin diplomatică, dar izvorâtă dintr-un suflet chinuit de nesocotirea dreptății
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
lăsa loc retragerii ori de câte ori avea impresia că celălalt s-a apropiat prea mult. Nu mai erau nedespărțiți, ceea ce Skinner a resimțit drept o pierdere dureroasă. Când nu era alături de Wittgenstein, pentru el viața se golea în bună măsură de sens. Sfâșiat între fidelitatea lui față de recomandările prietenului și dorința de a se întoarce la viața academică, Skinner s-a îmbolnăvit de poliomielită și a murit în octombrie 1941. Pentru Wittgenstein, evenimentul a constituit un șoc. Moartea neașteptată a lui Skinner i-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
neliniști existențiale într-o poezie curată, dar de certe profunzimi: "Astăzi a venit iar/ după-amiaza când îmbătrânesc/ (nu am apucat să vă spun/ uneori, după-amiaza, îmbătrânesc)// ...// copiii din parc îmi amintesc de mine/ umbrele acelea cu gri de femeie/ îmi sfâșie ceva de neînțeles// la câteva clipe mai departe/ nopțile albe ale inimii personale/ se arată ca din vechi lecturi// câtă liniște să fii bătrân/ să poți fi întrebat cât e ceasul/ dacă ai făcut vreun război/ câte femei ai cunoscut
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Autoarea Camerei nupțiale descrie cu aceeași voluptate lentele apropieri-depărtări, sfâșieri de sine și de celălalt, ca secvențe ritualice obligatorii într-o eternă antecameră a morții-iubire: "Lăutarii, dănțuitorii/ s-au îmbrăcat în negru și te caută./ Eu mă apropii temătoare,/ îmi sfâșii cămașa. Fâșia albă o înmoi/ în sânge de șopârlă și praf de ierburi/ ce înfloresc o singură dată pe an./ Frumos ești!? Te dezbraci lent, ceremonial,/ iar eu îți vopsesc trupul" etc. În ciuda acestei evidente autarhii a thanaticului, universul construit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]