5,168 matches
-
în fund. Iar cucuiele îi dădeau, fără îndoială, un aer foarte amuzant, deoarece polițiștii de câte ori se uitau la el pufneau în râs. Însă norocul său se manifesta și acum, din plin, fiindcă cei doi polițiști, adevărați gentlemeni, fumau lejer și sorbeau cu delicatețe o cafea în timp ce el descria cu lux de amănunte, pe foi de hârtie date împreună cu un pix de către gazde, a treia oară, cum se produsese evenimentul în care era cât pe ce să-și piardă viața. Apoi, spre
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
bun caz, la munca de jos (o expresie veche dar plină de înțelesuri!). - Luați loc! Toți se așezară cu mare grijă să nu scârțâie scaunele și își îndreptară privirile spre înălțimea sa ca și cum ar fi ars de nerăbdare să-i soarbă înțelepciunea de pe buzele-i vinete și strânse pungă. - Scroafa-i moartă-n cotineață, declară cu un aer de martir președintele! Toți se foiră discret ca și cum nu ar fi înțeles subtilitatea și adâncimea zicerii... - Trupele dușmanilor noștri tradiționali, adică toți vecinii
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
topim în noapte cântă mierla sură cântă-n întuneric printre albe sălcii noi veghem în cuiburi la iubirea noastră păsări călătoare peste-o mare-albastră plină de cocori unghiuri în ocoale către lumea lor lumea muritoare la margini de soare... ne soarbe lumina sângele se zbate când ne vom vedea țipete lunare țipete în noapte când ne piedem singuri pe-o stingheră stea din pulpele tale marmoră-am să fac te-nfășor frumoaso în mătăsuri albe din trupu-ți frumos fac statui de
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
cuvinte din vechimi uitate râzând ca bufonii și orbi printe lucruri orbi pe întuneric ne iubim în gând goală și sărmană ai rămas furată de un ochi parșiv magică iubită gura ta de fosfor cade-n ochi nociv și te soarbe toată ca un sorb de mare în vârtej-tornadă nu vrea să audă nu vrea să trăiască dar vrea să te vadă s-au aprins vitralii în palatul nostru într-un aer suplu ne jucăm de-a viața ne jucăm de-
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
râzând ca bufonii și orbi printe lucruri orbi pe întuneric ne iubim în gând goală și sărmană ai rămas furată de un ochi parșiv magică iubită gura ta de fosfor cade-n ochi nociv și te soarbe toată ca un sorb de mare în vârtej-tornadă nu vrea să audă nu vrea să trăiască dar vrea să te vadă s-au aprins vitralii în palatul nostru într-un aer suplu ne jucăm de-a viața ne jucăm de-a moartea în aceste
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
cunoaște orașul... -Și matale - completă mam’zel Greta, entuziasmată - crezi că o asemenea femeie care vine tocmai de la Ieși și caută un ghid în persoana dumitale, n-are nici un interes? Te iubește, domnule student, am văzut-o eu cum te sorbea din ochi! Eminescu nu-i mai răspunse ca să nu mai lungească vorba, stătu pe marginea patului și rămase singur cu gândurile lui. Parfumul Veronicăi încă mai plutea eteric prin aerul dulce al încăperii. Se uită iară la ceas, mai avea
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
cum și-l închipuise pictorii: zbârcit, hidos, urâcios, ci un satan frumos, de-o frumusețe strălucită, un satan mândru de cădere, pe-a cărui frumnte Dumnezeu a scris geniul, și iadul îndărătnicia - un satan dumnezeiesc, care, trezit în ceri, a sorbit din lumina cea mai sântă, și-a îmbătat ochii cu idealele cele mai sublime, și-a muiat sufletul în visurile cele mai dragi, pentru ca în urmă, căzut pe pământ, să nu-i rămână decât decepțiunea și tristețea gravată în jurul buzelor
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
-nvierea Lui, Și câtă bucurie, ‘ntregul sat, Ouă ciocnind cu mare și cu mic, “Cristos a înviat! Adevărat!” Pe pajiștea cusută-n borangic, Iar mai apoi, crescusem eu fecior, Aceeași luncă, mândră ca o ie, Mi-a dat ca să le sorb licoarea lor, Doi ochi de vis cu nume de Mărie ... .. Aș vrea să vin din nou în satul meu În zi de Paști, în zi de sărbătoare, Poate-mi va spune bunul Dumnezeu Cam cât mai am de ars din
POEZIE DE PAŞTI de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347822_a_349151]
-
o impresioneze recitindu-i o compoziție proprie sau să o șocheze? George continuă pe aceea și temă: Auzi gândurile mele, Și mai bune, și mai rele, Dar un tril de păsărele? Mai pășești desculță-n iarbă, Tălpile roua să-ți soarbă? Mai dansezi prin amintiri, Printre spini de trandafiri Și-n dorințele de miri? Mai știi când e lună plină, Ai mai fost seara-n grădină? Ai lăsat cerul să-ți pupe Dalbul pe-ale tale pulpe Ce și astăzi mă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
dacă nu-i convenea, mototolea hârtia și-o arunca aiurea. În aceste clipe, de obicei, își trăgea spirtiera lângă el, o aprindea să-și pregătească o cafea tare, aprindea și o țigară, se-așeza turcește-n mijlocul camerei și își sorbea cafeaua în liniște. În acest timp, cărțile și caietele pline cu însemnări se răspândeau prin pat, pe masă, pe jos până la ușă, într-o dezordine desăvârșită; patul rămânea zile-ntregi cu așternuturile neridicate, fumul gros de țigară umplea camera și
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
astrală trecuse undeva peste dealurile din apropiere. Viena căpătase culori de opal și, contrar cu ce văzuse el acum doi ani când venise prima dată aici, acum i se părea cel mai frumos oraș din lume. După ce înfulecă repede și sorbi câteva pahare cu vin, Mihai își aminti de vizită și-i spuse lui Ștefanelli: -Se-apropie de opt, eu trebuie să plec, Fane! -De ce, domnule? - îl întrebă Ștefanelli printre sorbiturile de pahar. -Ești pur și simplu vită-ncălțată! Nu ți-am
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
eu i-l mai citesc din când în când să văd cum reacționează... Se lăsă apoi tăcerea cafelei; grația gesturilor cu care Veronica își bău cafeaua îi păru lui Eminescu ruptă dintr-un studiu de balet. Cu mânuțele ei fine sorbea din ceșca de cafea cu o eleganță rar întâlnită. El o privea și se întreba: „De unde picase această femeie să-i tulbure lui existența de bârlog tocmai acum în preajma examenelor?” Veronica, bănuind că ceva nu-i în regulă, îi zise
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
românească. Nu numai în muzică. Un om pe care-l iubesc de 40 de ani fără unu’. Din 1975, adică din 1900 toamnă, când l-am văzut, pe viu, la Teatrul Dramatic din Galați. Stăteam în rândul întâi și îi sorbeam respirația, luminițele ochilor de un verde intens cu reflexe aurii, ochi care te vrăjeau, te fermecau definitiv și irevocabil, cu mâini cu alonjă subtilă care cercetau aerul, vrând parcă să-l stăpânească. Ce să mai zic de glas? Dumnezeiesc. De
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
știai la care să te repezi mai întâi, la mamă sau la fiică. - Nu fi caraghioasă. Este familia colaboratorului meu. Tocmai de aceea am fost atent cu ele. - Colaborator pe dracu! Am văzut cât de “atent” erai cu ele. Le sorbeai din ochi. Mai ales pe mă-sa. - Eu zic să te potolești. Nu-i treaba ta ce fac eu. Vezi-ți de atribuțiile tale și lasă-mă pe mine în pace. Nu-ți permit să intri în viața mea când
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
pe seama lui. Se cunoșteau de mult timp, erau buni prieteni și își permiteau anumite glume între ei. Cine știe ce discuții au mai avut ei și altădată despre femei la chefuri, dacă acum îl persifla cu aluzia la prepelițele lui tinere. Dalia sorbea prin paiul din pahar, privind-o pe furiș pe mama Gloria, să vadă dacă nu cumva o folosește la rândul ei ca material de studiu, cum i-a spus lui Ștefan pe ring că a fost el. Poate este interesată
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
de râs, râdea și personalul de acolo. Privind acea femeie cu fața ei marcată de excesele ce le-a făcut în viață, urmele acelea de neconfundat lăsate de alcool, acei ochi încă plini de dorința de a mai trăi și sorbi din plăcerile vieții deși era destul de înaintată în vârstă. Aveam impresia că eram cu adevărat în lumea celor de jos a oamenilor ce probabil erau cei mai degenerați din punct de vedere moral și fizic într-un cuvânt ajunsesem la
LUMEA CELOR DE JOS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347837_a_349166]
-
egipteană, scoțând pe urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. MEDITAȚIA IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
Talestri, rămânând cu gura căscată. - Era de așteptat, draga mea, se auzi vocea reginei Diossippe. Aceasta întră, vădit grăbită, în încăpere și se așeză, comod, în jilțul de lângă fiica ei. Își luă cana de ceai, deja pregătită, și, închizând ochii, sorbi din ea de parcă ar fi gustat din nectarul zeilor. Privi către ceilalți, care așteptau să continuie discuția. Diossippe zâmbi și întrebă: - Totuși, nu văd care e problema noastră?! Burnesha îi făcu semn lui Arestes să răspundă. Acesta se fâstâci un
CAPITOLUL IV de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347928_a_349257]
-
sale atunci când întoarcerea sa acasă devine, implacabil, o nostalgie frisonată de durere: “Zadarnic casa părintească-I strigă/ Când de durere inima mea-i frântă!“(Întoarcerea acasă ), tocmai din acest izvor al durerii țâșnește adevărata poezie ca un râu din care soarbe cititorul însetat de răcoarea și lucida Poezie. Având judecata gravității și o încredere în rolul mesianic al poeziei, Vasile B. Gădălin pare a fi adus cu el noblețea morală și iubirea de glie a profeților ardeleni, înverșunarea transilvană a meditației
ÎNTOARCEREA ACASĂ A POETULUI VASILE B. GĂDĂLIN CU POEZIA ÎN SUFLET de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347967_a_349296]
-
să traverseze Carpații la bordul mașinii sale de zbor, l-a transformat pe acesta într-un erou al începuturilor aeronauticii universale. “Pentru noi, cei care iubim albastrul cerului, fascinația zborului, care facem parte din marea familie a cavalerilor aerului și sorbim din pocalul visului de aur al omenirii, pentru noi, cei care trăim pentru a zbura, „AUREL VLAICU e primul sol al unui vis milenar, întâiul soldat căzut pe câmpul de bătălie, cel dintâi sânge vărsat pentru trecerea Carpaților... Pasărea lui
EU VREAU SĂ ZBOR! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347262_a_348591]
-
copii, al noului Audi Q7. Va apărea din ce în ce mai des imaginea mondenă a Femeilor care se îndeletnicesc cu ”shopping”, cumpărături luxuriante, însoțite de bodyguards... oameni care le apără de ”atacurile ce pot veni din jur”. Vom vedea (se vede deja) studenți sorbind o cafea cu lapte la cafenea, discutând fără griji despre Dumnezeu și despre Lume ( über Gott und die Welt...), sau vom privi femei care își efectuează, după orele de muncă, cumpărăturile de seară în supermarket-ul din colț... Toate aceste
ROMÂNIA ÎN ”STERN” de DOINA THEISS în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347273_a_348602]
-
de moarte, schelete descompuse, gheare de corb, „parcă duhnind / a putreziciune,/ îmbălsămat în cutia craniană a morții / cu gust de urină / de șopârlă’ descompusă” (Masa de seară, I). Nu lipsește nici „vin roșu / în țeste putrezite / cu miros de mucegai / sorbit din găuri de ochi căprui” (Masa de seară I). Foarte sugestivă este și poezia „Numai orbii”. Orbii care poartă în ochi „rostirea din cuvânt” ca o „văpaie de ninsori”. Rostirea firească a sunetului, trecut prin filtrul liric, aduce fiori de
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
universului, care vede frumusețea și slava dumnezeirii, care simte sărutarea pistei ca un liman de liniște și fericire. El, omul acesta care se prinde în horă cu norii care-l însoțesc, care stă la masa rotundă a cavalerilor aerului și soarbe din pocalul nemuririi când soarta îi întinde paharul, care simte și trăiește clipele veșniciei, nu-și cunoaște măreția. În istoria Aviației Militare și a Aeronauticii românești, există tradiția conform căreia toți eroii aerului sunt încorporați în Ceruri într-o Escadrilă
ESCADRILA DIN CERURI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347312_a_348641]
-
-mi scrie-un poem. Romanțe îmi cântă din arcușuri Și-mi picură în suflet dor, Valsuri mă-nalță în zboruri, Ce tainic mă pătrunde un fior! Mă-nlănțuie-n pasteluri jucăușe, De frunze ce pică pe alei, Îmi dă să sorb din căușe, Apa vie din izvorul ei. O vrajă fără vrere mă cuprinde Și plâng și râd că-i toamnă iar, Îi spun un bun venit și-ntreb de unde, A venit la mine cu-acest dar? Romanța toamnei Toamna se
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
CUVINTE SIMPLE Tot mai simple sunt cuvintele mele și tot mai străvezii. Oricine își poate vedea tăcerea prin ele, cum se vede soarele prin zi... Amărăciunea victoriei... Duminică, 19 Sept. 2010. Și eu am cunoscut Amărăciunea Victoriei... Dulcele-amar L-am sorbit cu nesaț Din cupele ei Până La Zaț... În jur Mai aud și acum Tânguindu-se Inșii- Invidioșii, geloșii, Învinșii... INVENTARUL CUVINTELOR (Biblios, Biblie, Bibliotecă ... ) Din când în când, Precum cărțile Dintr-o Bibliotecă, Și ele, Cuvintele, Ar trebui inventariate
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]