11,560 matches
-
Nu se poate. Și ea? — Îți dai seama că a fugit Îngrozită. I-a mărturisit totul lui Suzi acum cîteva luni, băuse mult. Nu cred o iotă. Asta face parte din recuzita ei. Ieftin, prea ieftin. — Nu te recunosc, mă sperii. Vorbești exact ca Niki. — Asta-i acum. Lasă prostiile. Zău nu sînt prostii. Suzi mi-a spus că i-a povestit și un vis care mi se pare semnificativ. Spunea că l-a visat pe Daniel Turcea, adică numai capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rămâneam în mijlocul ecoului. Încă nu intrasem în vorbă cu ei. Am completat această experiență incipientă incluzându-l și pe poștaș. Am găsit locul unde de obicei se împiedica de tigaie și mă adăposteam sub schele, să trag cu ochiul. Rămânea speriat sub grinzile ce sprijineau casa scărilor și nu respira ușurat decât atunci când îl iertau pentru stângăcia lui. Apoi schimbau câteva cuvinte despre mine și cineva de la etaj îl ruga să facă bine să ducă tigaia aceea de tablă la cotețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
facă pasărea așa, transformată. Am luat cu grijă cărămizile, mai întâi de pe o aripă, apoi de pe cealaltă. Curios. Stătea întinsă pe spate. I-am ridicat capul apucând-o cu două degete de cioc. A rămas tot culcată. Nu m-am speriat. Am mai așteptat un pic, apoi am băgat totul la loc, în deschizătura aceea întunecată. Am strâns rana, penele și am așteptat din nou. Nimic. Nu s-a mișcat ore întregi. Atunci am apucat puiul mort, am dat cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
noroc. Mai întâi au legat lebedele de căruț, apoi s-au mai întors o dată în chip de rămas-bun, ca să mă privească și să le aduc și mai mult noroc. M-oi fi mișcat. Sau mi-a tresăltat inima. S-o sperii pe mă-ta, nu pe mine! a urlat omul și m-a lovit peste față de am căzut pe jos, printre manechinele împușcate. Sângele mi-a țâșnit din nas peste ele. Ca recompensă pentru cele luate, m-au cărat și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
așa, dacă nu erau prea mulți la coadă, Engelhard îi punea pe câte unii serios la treabă. Odată, după numai cinci minute de muncă fizică, o femeie mai în vârstă a început să plângă în barcă. Iar noi ne-am speriat că asta o să ne creeze probleme, reclamații, agitație, clienți mai puțini, dar până la urmă totul s-a terminat cu bine, fiind că fotografia a fost minunată, le-a plăcut tuturor, pentru că era într-adevăr de parcă duduia ar fi vâslit. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Da. Atunci a pictat „Bărbatul care-și cară propriul animal“ și „Isus râde de păsări“. — „Isus râde de păsări în somn“. — Acum. Dar a adăugat “în somn“ numai înainte să plece. A fost singura dată când Baár Andor s-a speriat de sine însuși și a nuanțat. Ei, mai vrei? Hai să încercăm. O să-mi pun la piept o frunză îngălbenită de platan. Așa discutam noi. — M-ai înșelat. — Cum adică? Doar n-ai cumpărat nimic de la mine. — Așa că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
trebuie să fi urcat. Tanti Mae cobora scările la mine și la mama. Avea ochii larg deschiși. — David, ce s-a întâmplat? a țipat ea. N-a vrut să coboare mai jos, și eu m-am gândit că s-a speriat de sângele de pe bărbia mamei. Îi era frică de sânge și de tot ce-avea legătură cu el. — Tanti Mae, vino repede jos, mama s-a lovit și eu nu știu ce să-i fac. Mama gemea și își rotea capul dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o deblochez. Deschide ușa asta! Am zbughit-o la ușă și am început să trag de încuietoare, dar ea se sprijinea pe ușă, așa că n-am reușit să o deschid. — Îți dau o secundă să descui. O secundă! M-am speriat atât de tare încât nu am reușit să-i spun să nu mai împingă în ușă. Nu crezi că pot să dărâm ușa asta și să ajung la tine, diavol mic, nu-i așa? Te aud acolo cum te joci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
doamna Watkins cum a căzut pe podea gemând. Niciodată n-am alergat atât de repede. Doctorul stătea pe Main Street, trei străzi mai încolo. Am alergat prin curțile oamenilor și m-am agățat în sârmele de atârnat rufe și am speriat copiii care se jucau în noroi. Când i-am spus doctorului ce s-a întâmplat, a zburat spre școală. Mi-era cald și eram obosit, așa că eu am mers încet. Câțiva copii din cartier l-au văzut pe doctor alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Watkins pe o targă. Gemea tot timpul și a țipat puternic când au săltat-o de jos. Stăteam și mă uitam la ea și-mi părea rău să văd pe cineva atât de puternic ajuns atât de slăbit și de speriat. M-a văzut și mi-a făcut semn să mă apropii de targă. Când m-am apropiat suficient, am văzut că expresia de pe fața ei nu era numai de spaimă. M-a apucat de cap și mi-a șoptit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mai zis nici eu nimic. A fost una dintre cele mai tăcute mese pe care le-am luat vreodată, dar asta nu m-a întristat. Mă gândeam că de fapt doamna Watkins mi-a vorbit despre autorități numai ca să mă sperie și că avea de gând să mă pună chiar ea la punct. Mă întrebam ce mi-ar fi făcut dacă nu se rănea. Mă gândeam și la ce făcea ea acum în spital. Oricum, nu aveam de gând să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ea numea „formarea rădăcinilor“ la buturugi. Trecuse vreo oră de când îi tot priveam pe oamenii de culoare cum lucrează, când predicatorul a venit și le-a spus să plece de pe proprietatea publică, altfel cheamă șeriful după ei. Aceștia s-au speriat, au lăsat baltă uneltele și au plecat. Predicatorul a privit vreun minut cum clasa noastră stă pe sub copaci, apoi a plecat și el. A doua zi, bărbații de culoare au revenit, dar acum însoțiți de unul alb. Predicatorul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
toată treaba și foarte mult timp. În câțiva ani n-o să-ți mai vină să crezi că cineva mai că și-a părăsit casa din cauza peticului ăluia de lut, că și-a lovit soția peste față și că și-a speriat fiul. Dar în afară de mine, acela era singurul lucru pe care tata îl făcuse în timpul vieții pe care încă îl mai puteai vedea acum. M-am gândit la scrisoarea în care tata zicea c-o să mă ducă să văd plaja și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-o pe strada principală, cu o femeie care plângea în față și cu un bărbat la volan, ducând în spate o cutie lungă de lemn care se hurduca tot drumul până acolo. Copiii mici fugeau când vedeau camionul, fiindcă îi speria. După ce ieșeau din oraș, o apucau pe dealul din nord, spre cimitir. Dacă femeia figura pe listele predicatorului, se opreau la biserică să-l ia și pe el cu ei. După o oră, se întorceau și-l lăsau pe predicator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
își trecea degetele peste ea, după care o întorcea și se uita pe spatele ei, și începea să râdă când descoperea că nu e nimic acolo. Știam că nu ar trebui să mă înspăimânte propria mamă, dar ea tot mă speria și abia așteptam să se întoarcă tanti Mae și speram să se grăbească. Fabrica s-a închis, așa că tanti Mae nu mai avea serviciu. Singurii bani pe care-i făcea erau cu trupa, noaptea. A încercat să-și facă rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o ia de pe aragaz. Într-o zi, tanti Mae i-a spus să stea pe verandă cât ea lucra prin casă. Când am ajuns acasă în amiaza aceea, tanti Mae a venit după mine cu o privire înnebunită. M-am speriat când am văzut-o venind și nu înțelegeam ce s-a întâmplat. M-a prins de umeri și mi-a spus că a lăsat-o pe mama să stea pe verandă și că acum nu o mai găsește. Senzația aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
se întorcea ochii în altă parte când mă uitam la ea. Tanti Mae îmi zisese că o plesnise pe Flora când o văzuse după seara în care absolvisem eu școala. Flora începuse să plângă și a zis că s-a speriat când a auzit-o pe mama cum vorbea și a fugit din casă când mama i-a arătat poza cu crucile albe. Flora i-a arătat lui tanti Mae locul unde se lovise la picior. Alunecase în timp ce alerga în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
împiedica. Tu ai aproape șaptesprezece ani, iar eu sunt mai în vârstă... Jo Lynne m-a lovit peste față cu mâna ei liberă. Fața i se înroșise și avea ochii sălbatici. Mi-am dat seama că am început s-o sperii, așa că i-am dat drumul. A căzut pe gresie și am încercat s-o ajut să se ridice, dar ea era deja la ușă înainte să apuc să mă aplec. A trântit ușa plângând și țipând că sunt nebun. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fost acoperit de o pieliță de ceapă. Ăsta era motivul pentru care îmi părea bine că tanti Mae e acasă, fiindcă puteam să mă duc sus. Nu-mi plăcea să stau în semiîntuneric cu ea și să ascult radioul. Mă speria să mă uit la mama și să o văd privindu-mă cu acea negură din spatele ochilor. Când eram prin preajmă, se uita numai la mine, ceea ce nu mă făcea să mă simt bine. Chiar și când mâncam. Ea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
găsi ceva. Nu înțelegi? Pot să fac o mulțime de bani. Totul suna ciudat pentru mine. Tanti Mae în Nashville, cu Clyde. Nu știa cât o să fie nevoie să stea acolo. Și mama. Ce o să mă fac cu ea? Mă speria chiar și când era tanti Mae prin preajmă. Și ce vom mânca? Totuși, nu i-am spus nimic lui tanti Mae. — Dragule, poimâine iau autobuzul. Și nu-ți face griji. N-o să treacă mult timp până când o să vă trimit biletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întrebat unde o fi mama. Am deschis ușa din spate și am strigat-o prin tot vântul acela, dar apoi mi-am amintit că nu răspunde niciodată când o strigi și că oricum, venea înăuntru imediat ce se însera. Întunericul o speria. Era probabil sus, așa că nu m-am mai gândit la asta. Când porumbul s-a încălzit, l-am pus într-o farfurie, am pus ceva unt pe el, am luat niște pâine și am început să mănânc. Vântul șuiera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
speriată. — Sau a avut un motiv pentru care nu a putut să vină direct, vreo legătură pe care o avea cu Lee pe care nu voia să o facă publică. Deci avem de-a face cu cineva care fie se sperie atât de repede, fie are ceva de ascuns. Totuși asta nu are de-a face cu iubita ei, nu? Vreau să spun că sunt două lucruri separate. Nu crezi? M-a privit cu ochii căprui și limpezi. Shelley Jacobson mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Totuși asta nu are de-a face cu iubita ei, nu? Vreau să spun că sunt două lucruri separate. Nu crezi? M-a privit cu ochii căprui și limpezi. Shelley Jacobson mă îngrijora. Era genul de persoană care nu se sperie niciodată, nu pentru că ar fi curajoasă, ci pentru că are foarte multă încredere în ea. Mi-o puteam imagina cu ușurință cum, văzând o bucată de plajă îmbietoare, ar merge direct înspre ea, fără să ia în seamă semnele roșii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de la whisky. El i-a spus că riscă totul, cariera ei și a lui. Dacă s-ar fi aflat ar fi ieșit un scandal monstru. Ea i-a spus să termine cu prostiile, dar el a insistat. El e mereu speriat că lumea va afla despre ei. — Te referi la faptul că mariajul lor nu este unul real? — Oamenii știu deja despre asta sau bănuiesc. Se vede că ei nu îi pasă deloc de el. Dar el nu ar vrea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îi pasă deloc de el. Dar el nu ar vrea ca lumea să afle despre ea, și nu doar pentru că ar părea el un fraier. Walter a respirat adânc. Ochii îi străluceau. —Ăsta nu e principalul motiv. Nu, nu. îl sperie de moarte gândul că dacă lumea află despre ea că are o aventură cu o femeie, vor deveni curioși în legătură cu el. Cu ce face el. —Și ce face el? l-am îngânat din reflex. Atmosfera era liniștită, dar în spatele liniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]