4,031 matches
-
răzbunătoare. Deși foarte manierat. Și-i face viața un calvar lui Bill. Îmi place de Bill. E cu picioarele pe pământ. Scenele cu el merg chiar bine. Dar Bill e un homofob bătrân și nesuferit, comentai eu. Janey ridică din sprâncene. —Cu mine se poartă bine, zise Helen, și ăsta e singurul lucru de care-mi pasă. Am comandat deja? Sosiră antreurile. Mi-am mâncat supa fierbinte și acră într-o clipită și am ronțăit câteva rulouri de primăvară, în timp ce Janey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
până la un punct. Întotdeauna am bănuit că regizorii s-au hotărât dinainte. Sunt sigur că Philip știe foarte bine cam pe cine vrea, dar chiar îi place să facă oamenii coadă la ușa lui. — Oamenii? întrebai eu. Hugo ridică o sprânceană. —Ai dreptate, bineînțeles. Tinere domnișoare. Se știe că-i cam place să joace după cum bate vântul. Nu cred că le promite ceva anume, dar dacă ele sunt dispuse să-și dăruiască favorurile cu generozitate, el nu se dă înapoi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise el supărat. Era clar că Tabitha era protejata lui. — O s-o facem să zboare până jos. Dar răul fusese făcut. Paul bălmăji o scuză, care înrăutăți situația. Spre lauda ei, Violet nu făcu nici un comentariu, nici măcar nu ridică din sprâncene, dar simpla ei prezență era de ajuns pentru a o face pe Tabitha să se piardă cu firea și mai mult. Fata dispăru rapid în bucătărie, urmată imediat de Thierry. —Cretino 1! făcu Sally către Paul. Dacă nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atât de bună pe cât cred unii, zise Helen, vrând să pună capăt discuției. Bineînțeles, ea e mică. De fapt, slabă moartă. Presupun că asta a contat. O privii pe Tabitha, cu corpul ei mlădios, cu curbe frumoase, și ridicai din sprâncene. Slabă moartă? Asta numai dacă o băgai și pe Melanie Griffith în categoria tipelor mai degrabă subțiri. Un timp se auziră ciripiturile entuziasmate ale zânelor, care încercau să-și potrivească materialele cu tenul. Păreau că nu se mai termină, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dacă-i pe-așa, nu, nu cred. Vi e o persoană tare de treabă, pe cuvânt, lăsând la o parte aerele și fițele. Se încruntă. Nu înțeleg. Vrei să spui că i-a dat cineva medicamentele pe ascuns? Ridicai din sprâncene. —Cum altfel? Asta dacă nu-ți vine în minte alt motiv pentru care a cam început să se clatine, după cum zicea ea. Era un du-te-vino continuu în jurul mesei - ar fi fost foarte ușor să scoată vreo două pastile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se-apucă omul de băutură! Făcu stânga-mprejur și ieși din cameră. În liniștea care se așternu îl auzirăm cum se îndepărtează cu pași repezi, plin de furie, de parcă ar fi călcat în picioare treptele acoperite cu linoleum. Ridicai din sprâncene, gândindu-mă că Ben părea să-și fi încurcat un pic prioritățile. Totuși, îmi părea rău că-l călcasem pe nervi. —Ben e un monument de dârzenie, zise Margery, văzând că fusesem luată prin surprindere și încercând să-mi explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care mi-a zis că așa e. —El unde e? Hugo, vreau să zic. — La ușa biroului lui Philip, nu lasă pe nimeni să intre. —Bravo. Unde e Margery? zise Sophie din nou, cu și mai mare insistență. Ridicai din sprâncene. Probabil că a aplecat de mult acasă. E aproape opt. Uite, voiam să vii aici pentru că Violet e într-o stare jalnică și tu ești prietenă cu ea. —Dumnezeule, aproape opt? spuse Sophie îngrozită. Și mai avem atâta treabă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo era parțial în umbră. —Hawkins, acesta este Hugo Fielding. Joacă în spectacolul pentru care fac mobilele, zisei eu, fără menajamente. Hugo, el este detectivul inspector Hawkins, un prieten de-al meu. Un prieten de-al tău? Hugo ridică din sprâncene. Câtă îndrăzneală, inspectore Hawkins, să te înhăitezi cu asemenea tineri degenerați. Nu mă îndoiesc că vrei s-o aduci pe calea cea bună. Cât despre gusturile tale, Sam, n-am nimic de zis. La urma urmelor, încă le studiez. Traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
frumos. —Nu-i nici pe departe un motiv să omori pe cineva, zisei eu, faptul că vrei să nu-ți mai stea șeful în cale ca să-ți poți finaliza spectacolul fără să te bată nimeni la cap. Hugo ridică din sprâncene. — Sigur că nu, zise el cu seriozitate. Și acum cred că o să mă duc să-mi fac dușul. Dispăru în direcția băii. Am rămas uitându-mă după el, mai gânditoare decât fusesem până atunci. *** După ce a plecat Hugo, cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
subțiri ale Gitei și tocurile înalte, cu blană falsă de leopard. La urechi purta cercei mari, sub formă de cerc, iar genele ei foarte grele aveau nuanțe de maro atent amestecat, mergând până la un bej delicat sub arcurile delicate ale sprâncenelor. Efectul era unul extrem de studiat și voit exotic, de genul celor pe care numai femeile asiatice pot să-l susțină; o femeie din vest costumată astfel ar fi arătat la fel de ieftin ca o aspirantă la glorie 1. Bucătarul îmi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
făcu loc prin mulțime, ajunse lângă Tabitha și o îmbrățișă. —Ai fost foarte bună, o consolă el. Te-ai descurcat de minune. Nimeni din public nu știe ce se întâmplă. Își ridică privirile către MM, făcându-i un semn din sprâncene ca să-și întărească încurajările. Deja i-am spus Tabithei cât de bine s-a descurcat, zise MM. Nu-i așa, Tabitha? Aceasta își luă mâinile de pe față și se uită la MM, radiind. Pe lângă ea, Tabitha părea foarte mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
apărea în ediția de a doua zi a ziarului Mail întinsă pe spate, cu picioarele desfăcute și o mână vârâtă pe jumătate în decolteu. Aveam îndoielile mele. O să începem repetițiile pentru Casa păpușilor în curând, zise ea. Hugo ridică din sprâncene: — Da’ mult o să mai țină repetițiile. —Dragă, e o piesă foarte complexă, zise Violet, pe un ton afectat. Și după toate tulburările astea, ne-am gândit că ar fi mai bine să ne apucăm imediat de treabă. Pentru moment numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și pantofii păreau a fi în oglindă. E clar că Violet nu-și dăduse seama de acest lucru până atunci și acum urmăream cum se produce revelația. Reacția ei era o mini dramă în sine; cu o simplă mișcare din sprâncene, își manifestă surprinderea, disprețul și mila. Nu înțelegeți! izbucni Tabitha. Cum suntem îmbrăcate... Violet se ridică cu măreție la înălțimea situației, chiar dacă asta însemna să-și asume unul dintre comentariile de mai devreme ale lui Hugo. — A, deci tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
auzit pe unii în foișor, ceea ce m-a enervat, dar cred că n-ar fi auzit nimic nici dacă ar fi explodat o bombă lângă ei. M-am gândit că erau deja ocupați până peste urechi. Hugo ridică dintr-o sprânceană către mine. Am încercat să nu mi se citească nimic pe față. — Dar bătuse toba de nu știu când despre interogatorii, spunea Ben. Am crezut că Philip i se confesase. Eram sigur că știa ceva și nu voia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o avea pe Violet la inimă mai mult decât Tabitha. Dar chiar nu știu cine a sabotat cablul. MM era de-a dreptul nemulțumită de această replică, dar n-aveam de gând să spun mai mult. Fisher ridicase atât de mult din sprâncene, încât acum aproape că i se confundau cu părul de pe frunte. Sally comandă chelneriței o altă cafea. Nu scosese aproape nici un cuvânt de când ajunsesem acolo, lucru neobișnuit pentru el. Măcar s-a rezolvat, zise Fisher în cele din urmă, observând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Vă faceți sânge rău. Resemnați-vă! Preotul se întoarse iute și chipul i se lumină de un zâmbet larg. — Inti...! Era un bărbat tânăr, aproape un băiat, de statură mijlocie, vânjos, foarte brunet, cu o enormă mustață pe oală și sprâncene stufoase. Purta niște blugi uzați și un maiou de culoare portocalie, iar aspectul lui era cel al unui „hippy“ care o apucase pe căi greșite. Îl bătu afectuos pe spate pe misionar și fără multă ceremonie ridică piciorul, trase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nemișcat - părea că s-a întărit și era atât de arzător, încât îți făcea rău în piept când îl inspirai. Sudoarea - chiar și așa nemișcat cum stătea - îi țâșnea încet prin toți porii, îi picura din vârful nasului și din sprâncene, se oprea în colțurile gurii și lupta să-și găsească adăpost în gura uscată ca iasca. O muscă stăruia neobosită să i se vâre în ureche și încă alte o sută - unele verzi - se zbenguiau pe pielicelele de maimuță sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
căpetenia tribului crow. Să tot fi avut vreo cincisprezece ani când l-am citit, eram un băiat romantic și mi s-a părut cea mai frumoasă declarație de dragoste care putea exista - își fixă ochii în tavanul avionului, își încruntă sprâncenele reamintindu-și și recită cu voce monotonă: „Pământul tribului crow se află exact în locul cel mai potrivit. are munți înzăpeziți și văi însorite, tot felul de clime și recolte bune. Când vara pârjolește pășunile, refugiul lui e în aerul curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că asta a fost. Și-au luat-o În considerare. Americanii i-ar fi trimis la Închisoare pentru douăzeci, treizeci de ani. Nu e de glumă cu justiția militară. Pe deasupra, erau negri. — Mai contează asta? O ridicare din umeri. O sprânceană ridicată. Încă o ridicare din umeri. Americanii vă vor spune că nu contează. Ambrogiani mai luă o gură de apă. — Cât de mult veți sta aici? — Astăzi. Mâine. Mai sunt astfel de lucruri? — Din când În când. De obicei, rezolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ani. Așa că bănuiesc că nici măcar n-ar trebui să mai spun că-mi doresc să mă Întorc la viața mea. Vreau să Încep să am una. — Ce veți faci? Cu viața aceea, adică. Ea Își țuguie buzele și ridică din sprâncene. — Nu știu. Am depus cerere la câteva spitale. Pot oricând să profesez pe cont propriu. Sau m-aș putea Întoarce la facultate. Nu mă gândesc la asta așa de mult. — Din cauza morții sergentului Foster? Împinse stetoscopul cu un deget, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
impresia că-mi amintesc acum de el? Brunetti ignoră Întrebarea, așa că Viscardi continuă: — Asta Înseamnă că l-ați arestat? Dacă asta Înseamnă că-mi veți recupera tablourile, soția mea va fi Încântată. — E mort. — Mort? Întrebă Viscardi, arcuindu-și o sprânceană de surprindere. Ce păcat! A fost o moarte naturală? Întrebă el, apoi făcu o pauză parcă pentru a-și cântări următoarea Întrebare. O supradoză de droguri, poate? Am auzit că se-ntâmplă astfel de accidente, mai ales la tineri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
reușiseră să rețină o femeie. — Dottor Bonaventura, zise Brunetti, ne puteți spune ce s-a Întâmplat aici? Vă simțiți bine? Bonaventura Înclină ușor din cap. Luă prosopul de la cap și Brunetti văzu o tăietură adâncă și Însângerată care pornea de la sprânceană și dispărea dincolo de linia părului chiar deasupra urechii. Doctorul Întoarse prosopul pentru a găsi o porțiune curată și-l lipi iarăși de rană. — Eram la biroul de acolo, Începu el, nederanjându-se să arate spre singurul birou din cameră, completam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
asta te referi, i-a spus ea lui Jake. Revista ta e glossy? Jake și-a clătinat buclele lucioase. —Deloc. E tipărită pe hârtie ecologică. E o revistă pe tema reciclării. O revistă despre ciclism! a exclamat Lotti încântată. —RE-ciclare! Sprâncenele perfecte pentru o reclamă Calvin Klein ale lui Jake s-au încruntat în semn de iritare. —Se numește La Gunoi! Poate fi procurată din magazinele cu mâncare sănătoasă, de la zarzavagiii care vând produse organice aprobate de Asociația Agricultorilor sau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să pleci definitiv? Pentru că noi suntem siguri că nu vrem să te pierdem. Putem să-ți dăm un apartament. Să-ți aranjăm un loc la o grădiniță. Orice. Plină de hotărâre, Alice a clătinat din cap. Acritura a ridicat o sprânceană și a zâmbit ușor. —Ei, drăguța mea, dacă nu-ți iese figura... Dacă nu-mi iese figura? Alice era indignată. —De ce să nu-mi iasă? Acritura și-a deschis brațele într-un gest larg. Hei, trebuie să fii realistă. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avea s-o mai vadă pe nenorocita aia de femeie era unul din marile beneficii pe care le presupunea plecarea din New York. Dubiile legate de ideea că poate nu luase cea mai bună decizie au pălit. Acritura a ridicat o sprânceană. — Hei, nici unii dintre noi n-o să-i ducă dorul. Crede-mă pe cuvânt! —Pleacă? Alice se holba uluită. — Și-a primit șutul în cur, așa-i? Asta după ultima ei măgărie la revista Style. Cazul la care lucrai tu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]