2,780 matches
-
director de închisoare?” Am rămas cu gura căscată. „Cum ai zis?” „Așa cum vă spun, domnule sculptor”. „Păi circul? Trapezul?” „Vorbe. Minciuni”. Și Domnul Andrei îmi comunică în mare taină că Mopsul fusese mai întâi grădinar, primit din milă de un stareț care-i dăduse adăpost. Îngrijea florile din grădina mânăstirii, iar în timpul liber juca zaruri la cafenea. Apoi se trezi cocoțat în postul de director de închisoare, unde s-a hotărât să se răzbune pentru toți anii în care trebuise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ne costă nimic, dar cât folos pot aduce ele celor din jur! Și nu numai lor, ci și nouă în același timp. Aceasta vrea Dumnezeu de la noi; ca inima noastră să bată și pentru alții. Părintele Ilie Cleopa, când era stareț de mănăstire, spunea: „De când m-au numit stareț nu mai pot zice: mă doare capul meu, ci mă doare capul nostru”, purta nu numai grija de sine, ci de întreaga obște. Rugăciunea făcută din inimă În una din zilele trecute
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ele celor din jur! Și nu numai lor, ci și nouă în același timp. Aceasta vrea Dumnezeu de la noi; ca inima noastră să bată și pentru alții. Părintele Ilie Cleopa, când era stareț de mănăstire, spunea: „De când m-au numit stareț nu mai pot zice: mă doare capul meu, ci mă doare capul nostru”, purta nu numai grija de sine, ci de întreaga obște. Rugăciunea făcută din inimă În una din zilele trecute, am luat la nimereală o carte de pe raft
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vremea Sfântului Serafim de Sarov, a venit în mănăstirea cuviosului părinte Serafim cu dorința de a-l vedea pe acest înțelept om al lui Dumnezeu și de a-i cere sfat și binecuvântare. Când a bătut la ușa chiliei lui, starețul i-a răspuns dinăuntru: „Nu sunt acasă! Nu sunt!”. Funcționarul s-a mirat, a stat puțin și apoi a bătut din nou, prezentându-se, dar a primit din nou același răspuns: „Nu sunt acasă! Nu sunt!”. Funcționarul n-a mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a mirat, a stat puțin și apoi a bătut din nou, prezentându-se, dar a primit din nou același răspuns: „Nu sunt acasă! Nu sunt!”. Funcționarul n-a mai bătut, ci a așteptat tăcut înaintea ușii. În cele din urmă, starețul s-a arătat în prag. Atunci funcționarul, supărat, i-a zis: - Părinte, de ce nu m-ați învrednicit de primire? Străvăzătorul Părinte i-a răspuns: - M-am purtat cum vă purtați și dumneavoastră adeseori cu cei care vă vizitează. Când cineva
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Se spune că, într-o mănăstire, un frate era învinovățit de ceilalți frați de păcatul curviei. Cică vedeau cum venea noaptea la el o femeie, care era primită în chilie și ieșea de la el înainte de zori. Zvonul ajunsese și la starețul mănăstirii, care era un om înduhovnicit. Odată, doi frați văzură când intrase din nou acea femeie în chilia fratelui lor și se duseră în grabă la stareț, îndemnându-l să vină cu ei în același moment, pentru a se convinge
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
primită în chilie și ieșea de la el înainte de zori. Zvonul ajunsese și la starețul mănăstirii, care era un om înduhovnicit. Odată, doi frați văzură când intrase din nou acea femeie în chilia fratelui lor și se duseră în grabă la stareț, îndemnându-l să vină cu ei în același moment, pentru a se convinge el singur și pentru a-l descoperi pe fratele păcătos. Starețul se porni cu ei împreună spre chilia celui cu pricina. Înainte de a ajunge la ușa chiliei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
când intrase din nou acea femeie în chilia fratelui lor și se duseră în grabă la stareț, îndemnându-l să vină cu ei în același moment, pentru a se convinge el singur și pentru a-l descoperi pe fratele păcătos. Starețul se porni cu ei împreună spre chilia celui cu pricina. Înainte de a ajunge la ușa chiliei, începu să vorbească mai tare, în așa fel ca să fie auzit de cei dinăuntru. Auzind vorba starețului, fratele se sperie și repede o îndemnă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru a-l descoperi pe fratele păcătos. Starețul se porni cu ei împreună spre chilia celui cu pricina. Înainte de a ajunge la ușa chiliei, începu să vorbească mai tare, în așa fel ca să fie auzit de cei dinăuntru. Auzind vorba starețului, fratele se sperie și repede o îndemnă pe femeie să se ascundă într-un butoiaș, pe care reușise să-l acopere cu o bucată de lemn și să arunce o haină peste ea. Cum intrară, starețul se așeză pe lemnul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cei dinăuntru. Auzind vorba starețului, fratele se sperie și repede o îndemnă pe femeie să se ascundă într-un butoiaș, pe care reușise să-l acopere cu o bucată de lemn și să arunce o haină peste ea. Cum intrară, starețul se așeză pe lemnul de pe butoiaș și îi îndemnă pe cei doi frați să caute prin chilie femeia pe care au văzut-o intrând. Ei au căutat-o, dar n-au găsit-o. - Părinte, am văzut-o cu ochii noștri
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
chilie femeia pe care au văzut-o intrând. Ei au căutat-o, dar n-au găsit-o. - Părinte, am văzut-o cu ochii noștri când a intrat, se îndreptățeau ei. - Și unde e acuma, dacă ați văzut-o? îi întrebă starețul. Plecați și să nu mai repetați acest lucru, îi probozi el. Frații ieșiră rușinați. Starețul mai așteptă puțin, apoi privindu-l în ochi pe cel cu pricina, care tremura de frică, îi zise: - Și nici tu să nu mai faci
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
găsit-o. - Părinte, am văzut-o cu ochii noștri când a intrat, se îndreptățeau ei. - Și unde e acuma, dacă ați văzut-o? îi întrebă starețul. Plecați și să nu mai repetați acest lucru, îi probozi el. Frații ieșiră rușinați. Starețul mai așteptă puțin, apoi privindu-l în ochi pe cel cu pricina, care tremura de frică, îi zise: - Și nici tu să nu mai faci! Să vii să te mărturisești! De ce nu a descoperit păcatul fratelui, Starețul? Pentru că știa că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Frații ieșiră rușinați. Starețul mai așteptă puțin, apoi privindu-l în ochi pe cel cu pricina, care tremura de frică, îi zise: - Și nici tu să nu mai faci! Să vii să te mărturisești! De ce nu a descoperit păcatul fratelui, Starețul? Pentru că știa că va urma pocăința și după ea iertarea, iar pe ceilalți i-a apărat de păcatul defăimării și al smintelii. Iată, așa crede și dumneata. Că tot ce ți se întâmplă are un scop știut de Dumnezeu. Primește
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
facă și ei singuri, atunci când se pornesc oriunde ar fi, înainte de a ieși din casă. În una din scrierile sale, Sfântul Paisie Aghioritul, la acest subiect, scrie așa: „Precum în viața monahicească, cea mai mare binecuvântare este să primești binecuvântarea starețului, tot așa și în viața lumească, cea mai mare binecuvântare este să primești binecuvântarea părinților tăi”. Discutând nu demult la acest subiect cu părintele meu duhovnic, îmi povesti două cazuri care se petrecuseră cu persoane din preajma lui. Când slujea la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
face nimic. Părintele se trezi și își aminti că, în acea dimineață, nu citise rugăciunea cea dinainte de călătorie din cauză că se grăbea. Al doilea caz s-a petrecut la mănăstirea Diveevo din Rusia. Un frate era în ascultare. Într-o zi, starețul îi poruncise să prindă câinele care se dezlegase și umbla prin mănăstire, necăjindu-i pe mulți. Mult se chinui acel frate să-l prindă, dar nu reuși. Când obosi de-a binelea și era gata să se întoarcă să spună
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
centru, care se dărâmase. Icoana, dacă a înțeles el bine, a fost găzduită o vreme la un episcop, dat jos din funcție cu mare scandal și într-un fel foarte urât, acum un an, acesta o încredințase în taină unui stareț care murise între timp și-apoi i se pierduse pur și simplu urma. Valora enorm din cauză că avea doi luceferi mari de diamant pe umerii de aur. Îndărătul ochilor închiși, Otto își imagină icoana și se gândi cum ar fi ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
priceput. Aici te afli într-o mănăstire și tot ce mișcă în curtea și în jurul ei este sub regim călugăresc. Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă tu ai umbla toată ziua cu Zâna și vestea ar ajunge la urechile starețului sau la ale altora mai sus puși”... “Îți sunt dator cu o mulțămită, fiindcă ai întărit bănuiala mea”. “Dar n-aș vrea să fiu în pielea ta, amice”. ― Da’ ce s-a întâmplat de ai rămas așa pierdut în gânduri
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pe popa Ierimiia și am înnoit și am întărit-o cu moșii și cu de alte ce trebuiesc”... ― Dacă l-a pus egumen pe popa Ierimiia, înseamnă că întâi l-a făcut călugăr și apoi i-a dat gradul de stareț. ― Asta-i o noutate pentru mine, părinte. ― Ai dreptate, fiule. Dar spune-mi întâi în ce loc s-a aflat această biserică prefăcută în mănăstire, fiindcă astăzi nu mai este în peisajul Iașilor. Apoi, când a fost ridicată și când
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să intru... În clipa următoare, Zâna ardea în brațele mele... După un timp, am reușit să îngaim: ― Cum de te afli aici acum în amiaza mare? Privindu-mă ștrengărește, mi-a răspuns: ― Uite că se poate. Părintele e chemat de stareț. Acum câteva minute a plecat. El fiind cel mai în vârstă călugăr de aici, pe deasupra și arhimandrit, de multe ori starețul îi cere sfatul. Așa că... ― Îmi era atât de dor de tine, scumpa mea. ― De ce nu mă întrebi și pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aici acum în amiaza mare? Privindu-mă ștrengărește, mi-a răspuns: ― Uite că se poate. Părintele e chemat de stareț. Acum câteva minute a plecat. El fiind cel mai în vârstă călugăr de aici, pe deasupra și arhimandrit, de multe ori starețul îi cere sfatul. Așa că... ― Îmi era atât de dor de tine, scumpa mea. ― De ce nu mă întrebi și pe mine, dragule? Spune-mi, mai ai multe zile de sporovăit cu părintele? Căăă... ― Mai am, dragoste. Mai am. Da’ de ce mă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
să fii pomenit, probabil în funcție de apropierea mai mare, sau mai mică de scaunul de domnie al Celui de sus, va primi solicitarea ta creștinească într-un e-mail destul de laic, dar însoțit de euroii corespunzători, devine automat virtual creștinesc, iar părintele stareț proaspăt școlit, în necunoscutele căi ale Internetului, după ce va privi doar în treacăt, ceva poze de femei goale de acolo, va saliva pofticios și apoi va scoate la imprimantă mesajul tău, pe care îl va citi în biserică. Așa vă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mult schematic decât naturalist. Deasupra fiecărui element se afla o cifră și sub desen o legendă. 1. Sfânta Mănăstire „Izvorul Tămăduirii“ zidită prin anul 1300. Distrusă de vitregia vremurilor prin anii 1614, 1762-1785, a rămas pustie până În anul 1940, când starețul Ieromonah Filoghie OȚA din Sf. Munte Atos, a Început refacerea e’ (Primul punct al legendei nu are În dreptul lui o propoziție care să se Încheie cu punct, ci o pată neagră o continuă după aceleași reguli tipografice și ortografice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Y“ deci ceva care introduce dubiul asupra verosimilității ansamblului. Poate că tot ce e desenat acolo nici nu există cu adevărat, poate că totul trebuie zidit după macheta dată cu ajutorul acestor mii de lei, iar opera de refacere Începută de starețul ieromonah În 1940 nu constă decât În Înfigerea unui țăruș orientativ În preajma izvorului sau a ruinelor. Jos de tot, În mijloc și cu litere mici, mai scrie; Înregistrat la no. 89/1945 al Sf. Mănăstiri X. O Însemnare ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dar despre moș Creangă n-ai suflat o vorbă. Apoi moș Creangă, bietul de el, era tânăr însurat atunci când a slujit ca diacon la această biserică. A făcut-o puțină vreme însă: 23 aprilie - 26 octombrie 1865 și la cererea starețului de la Golia - Isaia Vicol - s-a mutat la această mănăstire. Avea nevastă tânără și frumoasă doar... Trebuie să admiți, dragule, că monahii sunt și ei oameni... Dar să nu ne luăm cu vorba și să facem pași spre ținta drumției
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lucrase mulți ani. Se despărțea de locul cel mai drag, cel al plăsmuirii creației sale. Peste puțin timp m-am reîntâlnit cu Doamna Lucreția, așa cum îmi place mie să-i spun și m a invitat acasă, să văd bustul părintelui stareț Iachint, cel care a slujit mulți ani la Mănăstirea Putna. Modelat în lut, bustul monumental era așezat pe o masă rotundă în sufragerie și ne privea cu resemnare. Îl cunoșteam pe părintele Iachint din povestirile detailate ale profesorului Claudiu Paradaiser
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]