2,893 matches
-
suprafeței ocupate; teritoriul său de 2.727.300 km² este mai mare ca Europa de Vest. El are hotar cu (în direcția acelor ceasornicului, începând cu nordul) Rusia, China, Kîrgîstan, Uzbekistan și Turkmenistan, deasemenea are ieșire la Marea Caspică. Kazahstan dispune de stepă, taiga, defileuri, dealuri, deltă, munți acoperiți de zăpadă și deșerturi. Populația țării la 1 noiembrie 2014 număra 17.377.807 de locuitori, densitatea ei fiind foarte mică (aprox. 6 oameni/km²). Capitala țării este Astana, înlocuind în 1997 fosta capitală
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
2014 număra 17.377.807 de locuitori, densitatea ei fiind foarte mică (aprox. 6 oameni/km²). Capitala țării este Astana, înlocuind în 1997 fosta capitală, Almatî. Teritoriul Kazahstanului a fost ocupat pentru prima dată de triburi nomade, care locuiau în stepele din această zonă. Acestea au fost cucerite în secolul al XIII-lea de către mongoli, care, în acel timp, erau conduși de Ginghis Han. Prin secolul al XV-lea, kazahii au format trei hoarde, care au continuat să ducă o viață
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
sunt Rusia și China, iar în sud-vest se învecinează cu țările Asiei centrale: Kârgâzstan, Uzbekistan și Turkmenistan. De asemenea, are o coastă importantă la malul Mării Caspice. Kazahstanul este a noua țară din lume ca suprafață, dar, datorită reliefului de stepă semideșertică, este una dintre cele mai rar populate țări cu puțin sub 6 locuitori per kilometru pătrat. Kazahstanul se află aproape în întregime în Asia Centrală și se întinde de la Marea Caspică (în vest) până la munții Altai în est. O foarte
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
țări cu puțin sub 6 locuitori per kilometru pătrat. Kazahstanul se află aproape în întregime în Asia Centrală și se întinde de la Marea Caspică (în vest) până la munții Altai în est. O foarte mare parte din suprafața sa este acoperită de stepe aride. Kazahstanul se află pe locul 62 în lume ca număr de locuitori. De-a lungul veacurilor teritoriul Kazahstanului de astăzi a fost locuit de triburi de nomazi, abia prin secolul al XVI-lea urmând sa se afirme drept un
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
locuitori. De-a lungul veacurilor teritoriul Kazahstanului de astăzi a fost locuit de triburi de nomazi, abia prin secolul al XVI-lea urmând sa se afirme drept un grup distinct, împărțit în trei hoarde. Rușii au început să pătrundă în stepele Kazahstanului doar prin secolul al XVIII-lea, iar pe la mijlocul secolului al XIX-lea întreaga țară făcea parte din Imperiul Rus. După revoluția rusă din 1917 și după războiul civil, teritoriul Kazahstanului a fost reorganizat de câteva ori înainte ca el
Kazahstan () [Corola-website/Science/298112_a_299441]
-
km de-a lungul coastei Mării Mediterane, între Hammamet și Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este înconjurat de Sahel (șes) roditor (optim culturii de măslini) răcorit de vântul mediteranean. În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre vest, este șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se continuă spre mare cu un ștrand nisipos. Vezi și: O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord, ceea ce explică zona asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud domină o climă tipică deșertului. Temperatura medie este în ianuarie 10 °C iar în august 26 °C. În sudul Munților Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
1.500 mm în munți, iar în sud sunt 200 mm pe an. Aceasta fiind dependentă de climă, în nord și în Munții Atlas sunt păduri de foioase cu tufișuri (macchie), animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud în regiunea de stepă fiind gazele, pe când în sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi, vulturi. Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2% din populație sunt berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai importantă dintre
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
6 milioane de km, China este ca mărime a suprafaței de uscat a doua țară din lume și a III-a / a IV-a țară după suprafața totală, în funcție de metoda de măsurare. Peisajul Chinei este vast și divers, variind de la stepe și deșerturi, precum Gobi și Taklamakan, din nordul arid, la pădurile subtropicale din sudul umed. Lanțuri muntoase precum Himalaya, Karakoram, Pamir și Tian Shan separă China de Sudul și Centrul Asiei. Fluviile Yangtze și Galben, ca lungime al III-lea
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
exclusiv pe fundații slave. Teritoriile întinse ale Rusiei de azi au fost locuite între secolele al III-lea și al VI-lea de triburi diferite, cucerite, pe rând, de invadatori precum goții, hunii și avarii turcici. Sciții iranieni au populat stepele sudice, iar poporul turcic al hazarilor a stăpânit partea de vest a acestui teritoriu în secolul al VIII-lea. Ei au fost alungați de grupul scandinav al varegilor, care și-au stabilit capitala în orașul slav Novgorod și s-au
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
comparații mai puțin edificatoare. Cea mai mare parte a țării este formată din câmpii vaste, atât în partea europeană cât și în cea asiatică, aceasta din urmă fiind cunoscută cu numele generic de Siberia. Aceste câmpii sunt, în mod predominant, stepe în sud, iar în nord sunt câmpii acoperite cu păduri și cu tundră pe coasta nordică. Permafrostul (zone din Siberia și Orientul Îndepărtat) ocupă mai mult de jumătate din teritoriul Rusiei. Lanțurile muntoase sunt întâlnite de-a lungul frontierelor de
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
(în rusă "Бельцы", în ucraineană "Бєльці", în poloneză "Bielce") este un oraș cu statut de municipiu, reședința Regiunii de Dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Orașul se află în mijlocul stepei Bălțului cu un relief de câmpie fragmentată, la 138 km la nord de Chișinău, 65 km de la granița cu România (UE), vama Sculeni, și 120 km de la frontiera cu Ucraina, vama Otaci. Se învecinează cu orașele Fălești, Glodeni, Rîșcani și
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
la care a fost prezinți militari din 27 de state. Drumurile mari care legau între ele capitala țării, Suceava și Iașii cu Hotinul, Soroca și cu Orheiul sau trecătoarele de la Prut Cotești-Ștefănești și Țoțora-Zagarancea, treceau pe locurile mai ridicate ale stepei din această zonă, intersectându-se pe promontoriul cu așezarea Bălți. Direcția acestor drumuri s-a întipărit în trama stradală și toponimia urbană a localității. Orașul s-a format în partea superioară a promontoriului, densitatea clădirilor în partea centrală, acolo unde
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
45 infanterie), jumătate din artileria diviziilor de munte, majoritatea artileriei grele și câte o baterie din fiecare divizie plecată pe front. În acest fel, a păstrat în țară circa 220 000 de soldați care ar fi trebuit să ajungă în Stepa Calmucă, de lângă Stalingrad. În paralel, înfrângerea iminentă de la Stalingrad l-a determinat pe Antonescu să se intereseze de o cale pentru ieșirea din conflict. Astfel, din septembrie 1942 și până la 23 august 1944, în numele guvernului de la București, diplomații români au
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Este reședința raionului cu același nume. A fost atestat prima oară la 6 iunie 1455. Orașul este situat la sud-estul Republicii Moldova, la 3 km de stația de cale ferată Căușeni și la 73 km de Chișinău, în regiunea teraselor cu stepă a Nistrului de jos. Orașul este traversat de râul Botna și afluentul lui Lunguța. Relieful orașului Căușeni este foarte accidentat, înconjurat de dealuri. Denumirea localității ne vorbește despre forma reliefului - căuș, care este mărginit de dealuri. Suprafața totală a orașului
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
În 1733 hanul Crimeei Caplan Ghirei vine în Căușeni cu armata sa. Expediția avea ca destinație Polonia, unde după moartea regelui August, începuse lupta pentru tron.În 1768 Chirim Ghirei adună la Căușeni armatele pentru ai alunga pe ruși din stepă.Ofensiva lui Chirim Ghirei spre hotarele rusești începe în 1769 Pe la mijlocul anilor '60 ai sec. XVIII, la Căușeni se află una din reședințele mitropolitului Proilaviei, cu aportul căruia se restaurează Biserica Adormirea Maicii Domnului. Pe parcursul războaielor ruso- turcești 1768 1787
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
mai la sud pe Dunăre și în Delta Dunării, pe Brațul Chilia ; între aceste două porțiuni, vecina Ucrainei este Republica Moldova. Ucraina are, așadar, șapte vecini, dintre care patru în Uniunea Europeană. Peisajul ucrainean este compus, mai ales, din câmpii fertile (sau stepe) și podișuri, traversate de fluvii cum ar fi Niprul, Donețul, Nistrul și Bugul de Sud, care curg spre sud, vărsându-se în Marea Neagră și în Marea Azov. Singurii munți din țară sunt Munții Carpați, aflați în vest, cel mai înalt
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
din lipsă de argumente suficient de solide această teorie este controversată. Conform studiului "Massive migration from the steppe was a source for Indo-European languages in Europe", o migrație masivă a avut loc în urmă cu aproximativ 4500 ani, locuitorii din stepa Ponto-Caspică deplasându-se către centrul Europei și contribuind la formarea unor limbi indo-europene. Familia de limbi indo-europene se compune din mai multe subfamilii: Tabelul de mai jos cuprinde o listă extinsă de limbi indo-europene, organizată pe subfamilii, grupe și subgrupe
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
munte, zonele de câmpie din Muntenia fiind foarte puțin populate datorită vastelor păduri ale Teleormanului și ale Vlăsiei care se întindeau de la râul Olt până pe teritoriul Bucureștiului de astăzi și a Bărăganului, în care predomina la acea vreme vegetația de stepă care se termina brusc spre sud cu întinderi de nisipuri mișcătoare apoi mlăștinoase în jurul Dunării. Muntenia este regiunea din sudul României care a format împreună cu Oltenia principatul medieval al Țării Românești, începând cu domnia lui Basarab I sau după alți
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
Hr. - IV d.Hr.). În perioada de tranziție dintre eneolitic și epoca bronzului (2500 î.Hr. - 1800 î.Hr.), în arealul Slatinei s-au așezat comunități aparținând culturii Coțofeni, care exprimă prima sinteză etnică între autohtonii neolitici și comunitățile indo-europene sosite din stepele nord-pontice. Așezării de pe valea Sopotului, i se adaugă locuiri similare, semnalate în cartierul Clocociov, punctul “La Tufani”. Nivelul de locuire Coțofeni se suprapune, în majoritatea cazurilor, cu un stat de locuire care aparține culturii Glina (bronzul timpuriu), după cum se constată
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
general din conifere: brad, molid și pin; și din foioase: fag, mesteacăn, carpen, stejar, plop; dar și din arbuști: corn, măceș, alun, etc. Alături de conifere, foioase și arbuști mai sunt prezente și numeroase specii de graminee, flori și plante caracteristice stepei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Piatra-Neamț se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (88,95%). Pentru 9,77% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Dealul Vulpii-Botoaia (Ochiul de Stepă) este o arie protejată de tip floristic)situată în partea estică a orașului pe versantul sud-vestic al dealului "Vulpea" (478 m). Aici vegetează mai multe elemente floristice xerofite de stepă ilustrate de 28 de specii specifice acesteia. Dealurile Pietricica (530
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Dealul Vulpii-Botoaia (Ochiul de Stepă) este o arie protejată de tip floristic)situată în partea estică a orașului pe versantul sud-vestic al dealului "Vulpea" (478 m). Aici vegetează mai multe elemente floristice xerofite de stepă ilustrate de 28 de specii specifice acesteia. Dealurile Pietricica (530 m), Cozla (679 m), Cârloman (617 m) și Cernegura (852 m) străjuiesc orașul Piatra Neamț la est, nord și respectiv sud, reprezentând - cu excepția Pietricicăi care reprezintă un deal subcarpatic - ultima treaptă
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
a suferit o înfrângere grea. Printre sutele de cazaci care au pierit în luptă a fost și atamanul Dehtiarev. După această înfrângere, cazacii sub comanda lui Ovcinnikov s-au separat de cei ai lui Pugaciov și s-au îndreptat prin stepă spre Magnitogorsk. Urmărit neîntrerupt de trupele guvernamentale conduse de Ivan Mihelson, cazacii și-au pierdut conducătorii, care au murit în luptă sau au fost luați prizonieri, (așa cum a fost Ivan Zarubin). Deși armata cazacilor a fost doar o mână de
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
Dal, Vladimir Korolenko, sau Konstantin Fedin. Regulile pescuitului sturionului pe Ural au fost sistematizate ultima oară de către ihtiologul N. A. Borodin - absolvent al Universității din Sankt Petersburg, pionier al reproducerii artificiale a sturionului în regiunea Caspicii. Creșterea cailor în fermele din stepă era o altă ocupație importantă a cazacilor. Agricultura era totuși slab dezvoltată. Deși lotul mediu pe familie era de 22 hectare, o bună parte a loturilor se aflau în zone indepărtate sau nu erau suficient de productive. Spre deosebire de alte trupele
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]