2,798 matches
-
inițială de etnogeneză rămân, în acest stadiu, probleme controversate, care transced cadrul formal al acestor considerații, dar analizarea lor prezintă interes pentru arealul pruto-nistrian luat în discuție, în măsura în care desfășurările din zonele volgo-caucaziene se constituie în preliminarii ale acelor resurgențe ale stepei, care determină, în multe privințe, evoluțiile generale de la Dunărea de Jos și din Europa Centrală. Traversarea tot mai frecventă a Niprului de către sarmați survine inițial în cursul unor incursiuni episodice, în secolele II-I î.Hr., fiind urmată ulterior de infiltrări
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
părând să fie confirmată atât prin descoperirile arheologice realizate la sfârșitul anilor ’80 în zona Nistrului de Jos, cât și prin reconstituirile de ordin climatologic acceptate în ultimele decenii pentru evoluția spațiului nord-pontic, ca și a întregii jumătăți occidentale a stepei eurasiatice. Accentuând rolul factorilor de mediu în declanșarea și întreținerea unor instabilități recurente în zonele de stepă și silvostepă ale Eurasiei, cercetătorul Marcu Botzan constata că perioadele de migrații ale sarmaților și anterior ale sciților, corespund unui interval de răcire
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
Jos, cât și prin reconstituirile de ordin climatologic acceptate în ultimele decenii pentru evoluția spațiului nord-pontic, ca și a întregii jumătăți occidentale a stepei eurasiatice. Accentuând rolul factorilor de mediu în declanșarea și întreținerea unor instabilități recurente în zonele de stepă și silvostepă ale Eurasiei, cercetătorul Marcu Botzan constata că perioadele de migrații ale sarmaților și anterior ale sciților, corespund unui interval de răcire a climei, devenită rece și umedă, nivelul Mării Negre înregistrând în intervalul temporal respectiv ceea ce se numește “regresiunea
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
când începe așa-numita “transgresiune valahă” (până la nivel zero), aflată încă în curs și însoțită de o aridizare a climatului, care poate fi caracterizat drept cald și uscat. Conservându-și modul de viață tradițional, sarmații se mențin în zona de stepă și silvostepă și nu depășesc decât rareori limita acesteia, spre zona pădurilor de stejar din câmpie, care rămâne exclusiv în seama populațiilor autohtone tracice, protoslave, uralice sau mixtate, iranofonii preferând zonele centrale de pe malurile Pontului nordic și ale Mării
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
legătură geologică între cele două mări, continuând apoi pe tot litoralul nord-estic și nordic al Mării Negre și la gurile Dunării, precum și la vărsarea unora din afluenții de câmpie ai Dunării Inferioare, aceleași particularisme caracterizând și prelungirea cea mai vestică a stepei, Câmpia Pannonică. Urmare a acestor pătrunderi ale nomazilor cu turmele lor, unele regiuni suferă transformări treptate, foste terenuri arabile devenind pajiști, lucru care determină o regrupare a agricultorilor către interiorul silvostepei, cunoscut fiind că, spre deosebire de sarmați, populația locală
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
alte amplasări continuă să fie avansate. Datele mai vechi legau sfârșitul culturii Karasuk, care ocupase regiunile estice ale culturii Androvo, retrasă mai spre vest, de apariția în zona Minusinskului a nomazilor sarmați, care pun capăt culturilor pastorale și agricole din stepa siberiană, la un moment ce poate coborî până la nivelul secolelor XII-XI î.Hr., dată care este, totuși, insuficient probată. Înlocuind cultura Karasuk, sarmații devin purtătorii culturii Tagarski, denumită astfel după o insulă a Ieniseiului, de lângă Minusinsk, unde au fost identificate primele
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
Volga și Don, iar a doua între Samara și Ural. Acest grup vestic, în cadrul căruia ar intra iassamații și sirmații, posibilii precursori ai sirakilor și iazygilor, s-a cristalizat în secolele VII-IV î.Hr., extinzându-se treptat și dincolo de Volga, în stepa Kalmukă și în regiunile Astrahan, Volgograd și Saratov. La sud, comunitățile acestei ramificații au pătruns în zona râului Manîci și în spațiul dintre Terek și Kuma, unele morminte ale acestei perioade fiind cunoscute inclusiv pe malul drept al Donului inferior
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
VII-V î.Hr.) este înlocuită cu cea de tip Prohorovo (secolele IV-II î.Hr.), care se va extinde parțial și în Caucazul de Nord, în regiunea Kuban și pe malul drept al Donului. Culturii Prohorovo îi urmează în mod direct, în stepele de la Volga, cultura Suslov (secolele I î.Hr.-I d.Hr.). Astfel, tabloul periodizării culturii sarmatice s-ar deschide cu cultura sauromata, datată la nivelul secolelor VII-IV î.Hr., fiind continuată de cultura Prohorovo (secolele IV-II î.Hr.), de cultura Suslov (secolele I
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
spațiul nord-pontic, de unde organizează raiduri până la Dunăre. Localizați de Ammianus Marcellinus într-un spațiu vast, întins în vremea sa de la Don până „în partea cealaltă a Orientului [...], în ținuturile Asiei”, alanii propriu-ziși, „massageții de altădată”, devin treptat elementul hegemon în stepele de la est de Marea Caspică, după ce „încetul cu încetul, ca perșii, și-au impus numele și asupra populațiilor din jur pe care le-au biruit”. Dincolo de controversele care persistă și în prezent în legătură cu etnogeneza alanilor, este de presupus că acest
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
rezidență a osetinilor de astăzi, reminiscențe alane din zona bazinului superior al Terekului fiind asimilate ulterior de kabardini, circazieni și abhazi, etniile componente ale grupului caucazian de nordvest. În secolele III-II î.Hr., sarmații pătrund din aria lor de etnogeneză în stepele nord-pontice, întrând aici în conflict cu sciții pe care îi înlocuiesc treptat, "fie dislocându-i, fie asimilându-i". Din acest areal, noile grupe nomade iranofone vor înainta progresiv spre vest, ajugând în Câmpia Tisei și la Dunărea de Jos, printr-
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
Câmpia Tisei și la Dunărea de Jos, printr-o deplasare care se constituie în prolog al epocii marilor migrații care va caracteriza, mai bine de un mileniu, întregul continent european. Primele contacte dintre sarmați și comunitățile tracogetice se consumă în stepele nord-pontice, fapt confirmat atât de izvoarele literare și de unele date arheologice, cât și de onomastica acestor locuri, care îi atestă pe traco-geți aici încă din secolele V-IV î.Hr., la o dată la care migrația sarmatică în zonă încă nu
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
generalizată a triburilor sarmate-roxolani, aorși, siraci, hamaxobi, serri, areați, alani - să se fi desfășurat într-un scurt interval de timp, de doi-trei ani, cândva la jumătatea secolului I d.Hr., ca urmare a unor evenimente istorice importante, care au destabilizat stepa. Aceste evenimente ar putea avea în vedere războiul aorșilor conduși de regele Eunones, aliatul romanilor, cu siracii lui Zorsines care-l susțineau pe Mithradates VIII, regele Pontului, care încerca să alcătuiască o coaliție antiromană în care să-și alăture toate
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
conține multe elemente specifice acestei grupe iranice, dar absența altor indicii analoge arată că este vorba doar de infiltrări nesemnificative, formațiunile roxolane și aortice fiind, la acea dată, foarte puternice, împărțindu-și hegemonia în aria vestică și respectiv centrală a stepelor nord-pontice. Pentru această etapă, și izvoarele literare sunt destul de clare, confirmându-i pe roxolani ca stăpânitori ai acestor teritorii și menționându-le implicarea în conflictele cu romanii, cărora le provoacă mari pierderi, uneori de legiuni întregi, cum este cazul în
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
argint pe care erau dispuse plăci policrome, încrustate cu email, care sunt depuse în morminte cu catacombă datate din secolul al III-lea până în prima jumătate a secolului al V-lea d.Hr., trebuie pusă în legătură cu menținerea elementului sarmatic în stepe și după invaziile gotică și respectiv hunică. Aceste monumente pot fi sicronizate cu faza de formare a culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, conturată pe deplin în secolul al IV-lea d.Hr. și aflată într-un proces de uniformizare în raport cu care
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
pot fi sicronizate cu faza de formare a culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, conturată pe deplin în secolul al IV-lea d.Hr. și aflată într-un proces de uniformizare în raport cu care rolul sarmaților nu poate fi negat. Aneantizată progresiv în stepa nord-pontică după anii 376378 d.Hr., când sub impactul hunic grupări masive sarmato-alanice sunt angrenate în odiseea vizigotă de la sud de Dunăre, continuată în Europa Centrală, Gallia și ulterior în Hispania și în Africa de Nord, alături de vandali și de alte populații
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
cuvinte din această limbă pe care mama o numea glumind - „limba ta strămaternă”. Într-o zi am dat de o fotografie pe care n-ar fi trebuit să o văd... Îmi petreceam vacanța la bunica, în orașul acela de la marginea stepei rusești, în care nimerise după război. Era într-un amurg de vară cald și leneș, care îneca odăile într-o lumină liliachie. Lumina aceea puțin cam ireală se așternea pe fotografiile pe care le cercetam în fața unei ferestre deschise. Erau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
totdeauna. Ca îndrăgostiții din cântec? Dragostea și moartea alcătuiau un amestec ciudat în mintea mea crudă. Iar frumusețea melancolică a melodiei nu făcea decât să-mi sporească tulburarea. Dragostea, moartea, frumusețea... Și cerul acela de seară, vântul, mireasma aceea de stepă, pe care, datorită cântecului, o simțeam de parcă viața mea începuse în clipa aceea. A doua amintire nu putea fi datată, atât era de îndepărtată. Nici măcar nu era un «eu» precis în nebulozitatea ei. Doar senzația intensă de lumină, mirosul înțepător
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ani. Alergând prin fața mamei sale, fetița se oprise brusc și exclamase: „O poșetă!” Și, după mai bine de jumătate de secol, vocea ei limpede a răsunat, ca un ecou stins, într-un oraș pierdut în inima nemărginirii rusești, sub soarele stepei. În poșeta aceea din piele de porc și cu plăcuțe de email albastru pe închizătoare își păstra bunica mea colecția de pietre de odinioară. Poșeta aceea veche marca una dintre primele amintiri ale bunicii, iar pentru noi, geneza lumii minunate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
familie nu avea, poate, acces. Dincolo de datele și anecdotele legendei noastre familiale, vedeam ivindu-se viața în deplina ei frumusețe dureroasă. Seara, ne-am alăturat bunicii în balconașul apartamentului ei. Împodobit cu flori, balconul părea atârnat deasupra aburului cald din stepă. Un soare de aramă încinsă a atins linia orizontului, rămânând o clipă nehotărât, apoi s-a scufundat repede. Pe cer au fremătat primele stele. Miresme puternice, pătrunzătoare au urcat până la noi o dată cu briza de seară. Tăceam. Cât timp a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
În zare am deslușit sclipirea aceea stinsă - ar fi zis că erau paietele unor valuri mici pe suprafața unui râu. Neîncrezători, am scrutat întunericul care se revărsa pe balconul nostru zburător. Da, o întindere de apă întunecată scânteia în adâncurile stepei, urca, răspândea prospețimea aprigă a ploilor năprasnice. Pânza ei părea să se limpezească treptat într-o lumină mată de iarnă. Vedeam acum ieșind din mareea aceea fantastică conglomeratele negre ale clădirilor, turlele catedralelor, stâlpii felinarelor - un oraș întreg! Uriaș, armonios
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
colecționeze decupând din ziare acele reflexe efemere ale realității. Cu timpul, credea el probabil, aveau să capete cu totul alt relief, ca obiectele de argint colorate de patina veacurilor. Într-una din serile de vară îmbibate de răsuflarea înmiresmată a stepei, ne-a smuls din visare replica unui trecător de sub balconul nostru. - Ba nu, jur că au spus la radio: a ieșit în spațiu! Și o altă voce, neîncrezătoare, răspundea îndepărtându-se: - Crezi că-s prost sau ce? „A ieșit...” Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de temut, cu spărgătoarele de gheață atomice care spintecau Polul Nord, cu uzinele lui care, în curând, aveau să producă mai mult oțel decât toate țările din lume laolaltă, cu holdele lui de grâu care unduiau de la Marea Neagră până la Pacific... Cu stepa aceea fără de hotar. Și, în balconul nostru, o franțuzoaică ne vorbea despre barca ce străbătea un oraș mare, inundat, și acosta la zidul unei clădiri... Am tresărit încercând să înțelegem unde eram. Aici? Acolo? În urechile noastre se stingea șoapta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din Hector Malot! Simțeam un trecut îndepărtat, obscur - un trecut rusesc, de data aceasta - reînviind din străfundurile vieții ei de altădată. Avdotia se ridica, o săruta pe bunica și își relua drumul care o ducea printre holde nesfârșite, sub soarele stepei, într-o căruță înecată în oceanul de ierburi înalte și de flori... De data aceasta, când ieșea din încăpere, am văzut-o atingând cu degetele ei butucănoase de țărancă, cu o grijă șovăielnică, statueta delicată de pe comoda din antreul nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tocmai le alungase de pe stinghia lor. Într-o zi, vrând să-i spună Charlottei ceva mai mult decât un simplu bună ziua, a tușit ușor în pumnii lui mari și a mormăit: - Așa, Charlota Norbertovna, ești singură de tot aici, în stepa noastră... Datorită acelei replici stângace puteam deodată să mi-o imaginez (ceea ce nu făcusem niciodată până atunci) pe bunica fără noi, iarna, singură în camera ei. La Moscova sau la Leningrad totlul s-ar fi petrecut altfel. Amestecul pestriț de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ar fi șters diferența dintre Charlotte și ceilalți. Dar ea nimerise în mica Saranza, ideală pentru a trăi zile care semănau unele cu altele. Viața ei de altădată rămânea intens prezentă, parcă trăită ieri. Așa era Saranza: încremenită la marginea stepei, într-o adâncă mirare în fața nemărginirii, care începea la porțile ei. Străzi cotite, prăfoase, care urcau întruna pe dealuri, garduri vii înecate în verdeața grădinilor. Soare, priveliști somnoroase. Și trecători care, când se iveau la capătul unei străzi, păreau că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]